Saptamana de rugaciune 2025

TEMA: Privind în oglinda Cuvântului

Apostolul Iacov compară Cuvântul lui Dumnezeu cu o oglindă ı̂n care ne vedem așa cum
suntem, și care ne ajută să ne schimbăm până vom ajunge la statura plinătății lui Isus
Hristos.
„Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători înșelându-vă singuri. Căci dacă
ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își
privește fața >irească într-o oglindă; și după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum
era. Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei,
și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va >i fericit în
lucrarea lui.” Iacov 1:22-25
În săptămâna de rugăciune din anul acesta vom privi în oglinda Cuvântului adresat de
Domnul Isus celor șapte biserici din Asia Mică menționate în cartea Apocalipsa. În primul
capitol, apostolul Ioan îl prezintă pe Hristosul Bisericii. Aici avem singurul portret atestat
de Duhul Sfânt care ni-L înfățișează pe adevăratul Hristos. Înafara acestei descrieri nu
există nicio altă prezentare autentică a înfățișării lui Isus Cristos. Niciun tablou, nicio carte
şi nicio icoană din lume care ar pretinde că-L prezintă pe adevăratul Isus Hristos nu au pe
ele pecetea Duhului ca să fie crezute. Singura prezentare autentică a înfățișării lui Isus Hristos
se află în Apocalipsa, capitolul 1. Aici descoperim adevăratul chip al Hristosului glorificat
și autentificat prin pecetea Duhului Sfânt. Acesta este Hristosul Bisericii. În El credem și
pe El îl așteptăm.
Capitolele 2 şi 3 descriu Biserica lui Hristos. Hristosul Bisericii se adresează Bisericii Lui
în vederea sfințirii și pregătirii ei pentru viitor. Ioan trimite acest mesaj celor șapte biserici
din Asia Mică: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea. Din scrierile
biblice și din istorie știm, însă, că în perioada respectivă existau biserici în aproape toate
regiunile Imperiului Roman: Ierusalim, Iudeea, Samaria, Antiohia, Roma, Atena, Galatia,
Tesalonic, etc. Prin urmare, se ridică întrebarea: de ce trimite Domnul acest mesaj prin
Ioan doar celor şapte biserici din Asia Mică?
Răspunsul la această întrebare trebuie să țină cont de faptul că Apocalipsa este scrisă întrun
stil și limbaj aparte – specifice literaturii profetice apocaliptice. Astfel, în limbajul
simbolic al cărţii Apocalipsa, cele 7 biserici reprezintă întreaga Biserică a lui Isus Hristos.
În Apocalipsa, cifra 7 simbolizează întregul, totalitatea. Adresându-se celor şapte biserici,
Ioan transmite mesajul Domnului tuturor bisericilor, întregii Biserici, de la începuturile ei
până la a doua venire a Domnului Isus Hristos.
Datorită stilului apocaliptic și limbajului simbolic, mesajul transmis de Hristosul glorificat
celor șapte biserici din Asia Mică a fost supus multor interpretări. Astfel, unii susțin că cele
șapte biserici au fost biserici locale din secolul I d.Hr., cărora Ioan li s-a adresat în mod
specific și exclusiv. Prin urmare toate aspectele menționate se raportează strict la starea,
condiția și la provocările acestora.1 Dacă așa ar sta lucrurile, atunci mesajul trimis de
Domnul exclusiv numai acelor biserici nu ar avea relevanță pentru bisericile din vremea
de acum.
Alţii susțin că bisericile din Apocalipsa reprezintă în rezumat toată istoria Bisericii. Mai
precis, fiecare biserică reprezintă o anumită perioadă din istoria Bisericii. Astfel, Biserica
din Efes reprezintă Biserica imediat după Rusalii, când au început să se înfiltreze în
Biserică elementele iudaizatoare care au generat îndepărtarea ei de dragostea dintâi.
Biserica din Smirna reprezintă Biserica în perioada persecuțiilor romane. Biserica din
Pergam este imaginea Bisericii din perioada de după încreștinarea lui Constantin cel
Mare, când Biserica şi statul s-au unit şi a luat ființă așa-numitul Imperiu Creștin. Biserica
din Tiatira reprezintă perioada papalităţii şi a prigoanei pe care a exercitat-o papalitatea
asupra oricăror încercări de împrospătare a Bisericii. Sardesul reprezintă începuturile
Reformei Protestante. Filadelfia reprezintă începuturile mişcării evanghelice. Iar Biserica
din Laodicea reprezintă creștinismul în perioada din urmă a apostaziei. În baza acestei
interpretări auzim afirmații conform cărora noi trăim în vremea bisericii din Laodicea.2
Conform acestei interpretări, fiecare dintre cele șapte scrisori are în vedere o perioadă
distinctă din istoria Bisericii. Dacă aceasta ar fi interpretarea corectă, atunci pentru noi ar
fi valabilă numai scrisoarea care este adresată bisericii din Laodicea. La ce ne-ar folosi
atunci să citim scrisori care au fost adresate creștinilor de după Rusalii sau creștinilor din
perioada Imperiului Roman? La ce ne-ar folosi să citim scrisoarea adresată Bisericii din
vremea dominației papale sau de la începuturile Reformei Protestante? Această abordare
ar justifica ideea că putem elimina din Biblie tot ce considerăm noi că nu mai are relevanță
pentru perioada în care trăim.3
Adevărul este că atunci când Ioan trimite cele șapte scrisori celor șapte biserici, acestea
se adresează de fapt întregului trup al lui Cristos. Ceea ce spune Duhul celor șapte biserici
din Asia Mică se potrivește fiecărei biserici locale într-o perioadă sau alta. De exemplu,
dacă în România ne bucurăm de liniște în această vreme, alte biserici din lume sunt
prigonite; în timp ce o anumită biserică se lepădă de credință, altă biserică este în plină
trezire spirituală. Având în vedere dinamica fiecărei biserici locale, în anumite
împrejurări, unei biserici i se potrivește mai bine scrisoarea către Efes, alteia i se
potrivește mai bine scrisoarea către Smirna, alteia i se potrivește o altă scrisoare, dar toate
scrisorile acestea în ansamblul lor se potrivesc tuturor bisericilor din toate timpurile. Mai
mult, în plan personal, unuia dintre noi s-ar putea ca în împrejurările de acum să i se
potrivească mai bine o anumită scrisoare, iar peste o vreme să se potrivească mai bine
alta. Ținând cont de faptul că atât împrejurările cât și dinamica vieții se pot schimba de la
o zi la alta, mesajul adresat celor șapte biserici va fi mereu actual pentru noi, pentru că:

„Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să
îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie
desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Tim. 3:16-17)

Prin urmare, când ne uităm în oglinda Cuvântului adresat celor șapte biserici vom
descoperi de fiecare dată:
a) lucruri bune pe care trebuie să le cultivăm mai departe,
b) lucruri păcă toase de care trebuie să ne pocăim,
c) lucruri care ne lipsesc și trebuie să le cerem de la Domnul.

Duminică: Oglinda Bisericii din Efes

1. Mulțumire:
a. Pentru slujitorii și pentru membrii bisericii care au rămas credincioși chemării, sănătoși in credință, statornici și perseverenți pe cale;
b. Pentru toți membrii bisericii care sunt implicați in rugăciune, evanghelizare personală, studiu biblic, misiune, ajutorare, administrația casei de rugăciune;
c. Pentru lucrătorii care au discernămant spiritual și luptă pentru păstrarea invățăturilor și practicilor sănătoase ale credinței baptiste.

2. Pocăință:
a. Pentru răcirea dragostei față de Domnul Isus și față de lucrarea Evangheliei;
b. Pentru răcirea dragostei față de Casa Domnului;
c. Pentru nepăsare față de starea celor nemantuiți din casele noastre și dintre cunoscuții noștri.

3. Cerere și mijlocire:
a. Pentru inflăcărarea dragostei față de Domnul și lucrarea Lui;
b. Pentru discernămant spiritual cu privire la invățăturile nebiblice și invățătorii mincinoși;
c. Pentru curățirea bisericii de lucrători care otrăvesc bisericile cu imoralitate și comportament lumesc.
d. Pentru viață curată, mărturie sfantă și roadă duhovnicească;
e. Pentru perseverență și biruință pe calea credinței pentru toți membrii bisericii.

Luni: Oglinda bisericii din Smirna

1. Mulțumire:
a. Pentru toți martirii bisericilor baptiste din Romania care au ținut sus steagul Evangheliei pană la moarte;
b. Pentru cei care au perseverat in credință in mijlocul necazurilor, suferințelor și batjocurilor;
c. Pentru misionarii care s-au dus să vestească Evanghelia in locuri primejdioase;
d. Pentru cei care răman statornici in credință; rabdă necazurile și batjocurile din partea familiilor

2. Pocăință:
a. Pentru toate momentele când ne-am rușinat de Evanghelia Domnului;
b. Pentru împrejurările în care ne-am comportat ca oamenii din lume;
c. Pentru toate ocaziile în care nu L-am mărturisit pe Domnul Isus;
d. Pentru toate faptele, vorbele atitudinile care au adus ocară Numelui Domnului.

3. Cereri și mijlociri:
a. Pentru iertare de toate păcatele și greșelile noastre;
b. Pentru reabilitarea mărturiei compromise și a vieților celor care s-au compromis cu lumea și păcatul;
c. Pentru îndrăzneală sfântă în fața prigonitorilor;
d. Pentru harul unui nou început în umblarea cu Domnul;
e. Pentru îndreptarea celor care se rușinează de Domnul;
f. Pentru mântuirea prigonitorilor.

Marți: Oglinda bisericii din Pergam

1. Mulțumire:
a. Pentru frații și surorile ın credință care au rămas lângă Domnul in vremea persecuției comuniste;
b. Pentru frații și surorile care nu s-au lăsat atrași de ispitele și ofertele păcătoase ale ideologiei și culturii postmoderne;
c. Pentru familiile și bisericile care merg pe calea ıngustă;
d. Pentru tinerii care s-au consacrat pentru lucrarea Domnului.

2. Pocăință:
a. Pentru toleranța fațăde păcat;
b. Pentru neveghere și compromis cu lumea ın vorbire, ın purtare, ın relații;
c. Pentru acceptarea ınvățăturilor, a muzicii și a practicilor lumești la evenimentele bisericii.

3. Cerere și mijlocire:
a. Pentru biruință ın lupta cu păcatul și cu tentațiile lumii;
b. Pentru putere, discernământ și biruință ın fața atacurilor Celui rău;
c. Pentru perseverență ın lupta pentru siințirea noastră, a familiei și a bisericii;
d. Pentru discernământ spiritual și putere de a ne păstra neıntinați de lume;
e. Pentru pregătire ın așteptarea revenirii Domnului.

Miercuri: Oglinda bisericii din Tiatira

1. Mulțumire:
a. Pentru toți lucrătorii care propovăduiesc învătă̦tura curată și sănătoasă a Scripturii;
b. Pentru toți membrii bisericii care au o viațăși o mărturie curată;
c. Pentru toți cei care au curajul săprotejeze biserica și să-i ınfrunte pe învățătorii mincinoși care otrăvesc suiletele oamenilor cu ınvățături stricate;

2. Pocăință:
a. de păcatele personale din viața iiecărui membru al bisericii;
b. de orice formăde compromis cu lumea și cu ınvățătorii mincinoși;
c. de păcatul fricii de a-i confrunta și chema la pocăințăpe cei care trăiesc ın neorânduială.
d. orice ımpotrivire și răzvrătire fațăde ınvățătura sănătoasăși curată.

3. Cereri și mijlocire:
a. Pentru curățirea și siințirea bisericii;
b. Pentru pocăința și recuperarea celor căzuți;
c. Pentru ındrăzneală sfântă ınlupta credinței;
d. Pentru integritatea moralăși spiritualăa lucrătorilor.

Joi: Oglinda bisericii din Sardes

1. Mulțumire:
a. Pentru purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de credincioșii și bisericile care au slăbit ın credință ;
b. Pentru cercetarea și dorința Duhului Sfânt de a ne recupera și transforma;
c. Pentru cei care nu și-au compromis viața de credință – nu și-au mânjit hainele.

2. Pocăință :
a. De păcatul superiicialității și formalismului – „ıți merge numele… dar ești mort”;
b. De păcatul delăsării și nepăsării față de starea noastră și a bisericii;
c. De păcatul slujirii fără pregă tire ın rugăciune, studiu și post.

3. Cereri și mijlocire:
a. Pentru toți slujitorii bisericilor care au rămas iideli Cuvântului lui Dumnezeu ın locuri aride;
b. Pentru ınviorarea bisericilor care s-au ınchis sau sunt pe moarte;
c. Pentru cercetarea Duhului ın viața tuturor membrilor bisericilor;
d. Pentru puterea slujitorilor și credincioșilor de a veghea și a ımplini Cuvântul;
e. Pentru dorința de pocă ință biblică și personală pentru toți pocăiții;
f. Pentru vremuri de ınviorare și trezire spirituală;
g. Pentru biruință asupra provocărilor vremurilor acestora;
h. Pentru mântuirea celor care au crescut ın biserică și a celor care vin ımpreună cu noi.

Vineri: Oglinda Bisericii din Filadelfia

1. Mulțumire:
a. Pentru credincioșia lui Dumnezeu fațăde copiii Lui;
b. Pentru credincioșia celor mântuiți fațăde Dumnezeu și față de lucrarea Sa;
c. Pentru ușile deschise, pentru oportunitățile de a predica Evanghelia;
d. Pentru promisiunile lui Dumnezeu fațăde cei mântuiți.

2. Mijlocire:
a. Pentru cei care trebuie sățină„sus Cuvântul vieții”;
b. Pentru a ınțelege mai clar ce ınseamnă să lucrăm ın echipă;
c. Pentru noii convertiți ca săcontinue procesul uceniciei;
d. Pentru localitățile și oamenii care au nevoie de Evanghelie;
e. Pentru plantarea de noi biserici.

3. Cerere:
a. Să binecuvânteze Dumnezeu România cu biserici sănătoase;
b. Ca bisericile sănătoase să ıși mențină râvna pentru cei nemântuiți;
c. Ca tinerii care cresc ın aceste biserici sănătoase sămenținăaceastă sănătate spirituală și ın generația lor;
d. Ca ınvățătorii de copii săcultive ın viața copiilor dorința de a-L sluji pe Dumnezeu;
e. Să ne menținem privirile ațintite asupra promisiunilor lui Dumnezeu;
f. Ca Scriptura să dăltuiască ın viața noastră Chipul lui Hristos.

Sâmbătă: Oglinda bisericii din Laodiceea

1. Mulțumire:
a. Pentru bunătatea și ındelunga Lui răbdare fațăde noi;
b. Pentru vremea de har ın care trăim;
c. Pentru Cuvântul Lui care ne cercetează;
d. Pentru mustrarea care ne avertizează.

2. Pocăință:
a. De starea de apatie ın viața de credință;
b. De starea de automulțumire și delăsare spirituală;
c. Pentru orbirea spiritualăfațăde toate păcatele care au pătruns ın viețile, familiile și bisericile noastre.

3. Cereri și mijlocire:
a. Pentru aprinderea dragostei fațăde Domnul și fațăde lucrarea Lui;
b. Pentru viațăspiritualădin belșug și pentru mărturie frumoasă ınaintea celor nemântuiți;
c. Pentru biruință ın lupta cu distracțiile lumești care ne fac „căldicei”

Duminică: Oglinda bisericii din casa mea

1. Mulțumire:
a. Pentru cei mântuiți din familiile noastre;
b. Pentru cei din casele noastre implicați ın slujire pentru mântuirea altora;
c. Pentru cei din casele noastre care se implicăı̂n creșterea și sprijinirea lucrătorilor;
d. Pentru familiile unite implicate ın lucrare;
e. Pentru familiile care au altarul rugăciunii,
f. Pentru familiile care jertfesc pentru lucrare.

2. Pocăință :
a. De păcatul priorităților greșite – din cauza lucrurilor materiale am neglijat familia;
b. De păcatul certurilor și dezbinărilor ın familie;
c. De păcatul nepăsării și leneviei ın lucrare;
d. De păcatul absenteismului de la lucrările bisericii;
e. De păcatul unor comportamente lumești;
f. De păcatul lipsei de post și rugăciune.

3. Cereri și mijlocire
a. In casele noastre săiie practicat modelul biblic de familie, ın care iiecare membru își asumă rolul ın familie potrivit cu ınvățătura creștină;
b. Casele noastre săiie case deschise pentru frați, așa cum era casa lui Aquila și a Priscilei;
c. Să-L slujim pe Domnul ımpreunăcu toatăcasa noastră, așa cum Aquila și Priscila au slujit ımpreună;
d. Familiile noastre săiie deschise pentru cei care au nevoie de ındrumare și sfaturi, și ca Apolo, să găsească răspuns la ıntrebările lor;
e. Săbiruim ispitele și iniluențele acestui veac: materialismul, hedonismul și umanismul;
f. Mântuirea tuturor membrilor familiilor noastre, de la cel mai tânăr pânăla cel mai în vârstă

 

 

A patra duminica de Advent – DRAGOSTE

Cât de tare ți-ar strica Venirea lui Hristos Crăciunul?

Chiar dacă nu am ajuns încă la Sărbătoarea Nașterii din acest an, este important să răspundem la întrebarea acestui articol din timp, pentru că odată intrați în „vârtejul sărbătorilor” va fi imposibil să mai ieșim. Să umblăm cu băgare de seamă!

Iată întrebarea: doreşti să afli dacă sărbătoreşti cu adevărat Întruparea Domnului nostru sau te bucuri mai degrabă de mâncare, băutură şi spiritul sărbătorii ? Testul este foarte simplu: ţi-ai dori ca Isus Hristos să revină în toiul veseliei de Crăciun?

„Vai de mine!”, vor spune mulţi. „Ce ne facem cu atât de multă mâncare? Nu mai apucăm să mergem la ski şi cu colinda! Oricum suntem aglomeraţi. Mai Hristos lipseşte din hărmălaia noastră…” Adevărul e că dacă nu regăseşti în tine o dorinţă puternică pentru ca Domnul tău să revină, atunci tu nu te bucuri cu adevărat de sărbătoare. Este lipsit de sens să spui că te bucuri din toată inima de prima sa venire, dar nu îţi pasă în niciun fel de cea de-a doua venire!

Testul este simplu, dar cred că mulţi se amăgesc. Sunt convinşi că au ajuns la esenţa sărbătorii, dar bucuria lor este legată doar de atmosfera feerică, magică a sărbătorilor de iarnă. Bineînţeles că pruncuşorul din Betleem este şi El parte a acestor sărbători. E atât de mic, atât de scump, ca o păpuşă. Poţi chiar să Îl ciupeşti de obrăjorii rumeni…Ne place să ne gândim la Hristos ca la un personaj care s-a născut „demult, demult în Betleem.” E drăguţ să ne gândim la ceea ce s-a întâmplat atunci, dar ce bine că nu ne deranjează în niciun fel astăzi. Nu negăm naşterea din fecioară, istoricitatea evenimentelor din preajma naşterii sale. O singură problemă: totul este istorie.

Mă rog să pentru tine, care citeşti acest articol, cerându-I lui Dumnezeu să te ajute să înţelegi că sărbătoarea aceasta are în centru un DOMN VIU! Acest Domn viu însă, nu intră cu forţa la sărbătoare, chiar dacă este centrul ei. Foarte adesea uităm că Apocalipsa 3:20, verset care Îl portretizează pe Domnul nostru bătând la o uşă închisă, este adresat bisericii, credinciosului. Noi îl folosim la evanghelizări, dar, de fapt, Domnul stă şi bate la uşa bisericii, biserică pe care a răscumpărat-o cu sângele Său. Mă întreb oare câte festivităţi, câte servicii divine, câte programe de biserică se vor organiza şi anul acesta…fără Hristos. Probabil, în cele mai multe locuri gălăgia va fi prea mare pentru a-L auzi bătând. Chemarea este individuală: „dacă deschide cineva…voi intra.” Deschide viaţa ta pentru Hristos, pentru ca El să poată pătrunde în biserica şi în familia ta!

Se impune un cuvânt de avertizare: s-ar putea ca Domnul Isus să îţi strice sărbătoarea. Să te pună să mai tai din lista imensă de activităţi. Să îţi pună în spinare un lemn: nu e vorba de brad, ci de cruce!

Care este cea mai mare dorinţă la care te gândeşti acum? Este dorinţa apostolului Ioan? Să ne unim cu el şi să spunem: „Amin! Vino Doamne Isuse!”

 

Crăciunul-împreună cu cei mici (2)

Atunci când călătoria prin această viață se întunecă și devine confuză, începem, aproape instinctiv, să căutăm perioadele luminoase și pline de pace din viața noastră. Pentru mine, și cred că pentru cei mai mulți oameni, cea mai luminoasă și plină de pace parte din călătoria vieții este copilăria. Atunci când mă întorc acolo cu gândul, mă înseninez. Cea mai luminoasă parte a celei mai luminoase părți din viața mea, era, bineînțeles, Crăciunul.

De Crăciun, în fiecare an, se făcea la biserică un program cu copiii, numit „montaj”. Practic, erau cântări, între care se recitau poezii. Cu câteva săptămâni înainte de sărbătoare, fiecare copil primea o foicică bătută la mașină, cu versurile pe care trebuia să le recite. (În paranteză fie spus, mă bucur că acea mașină de bătut a ajuns la mine în birou, chiar dacă nu mai este funcțională.) În general, mai mulți copii ne completam și spuneam o poezie, motiv pentru care ordinea era foarte importantă. O parte dintre acele versuri s-au lipit de atunci de mintea mea. Acum, când copiii de la noi din biserică recită poezioarele de Crăciun, le recit, mental, cu un vers înaintea lor.

Vă las, mai jos, una dintre poeziile recitate cu astfel de ocazii, compusă de Costache Ioanid. Ca orice poet adevărat, Ioanid nu se mărginește să nareze în versuri evenimentele petrecute, ci își pune la lucru imaginația. Evident, într-un mod cât se poate de constructiv. În poezia de mai sus, de pildă, se pune în pielea sau, mai bine zis, în lâna, unui mieluț. Simplitatea este însă înșelătoare. S-ar putea ca poezia să îi atragă pe copii, întrucât este vorba despre un mieluț care vorbește, dar, tocmai în această aparentă simplitate este ascunsă minunea întrupării. Mieluțul e ludic, adică înfige în iesle albăstrele cu care Pruncul să se joace, dar e și teologic, pentru că înțelege că acest copilaș, care se joacă cu albăstrelele și tremură de frig, vine din stele! Într-un cuvânt, poezia poate fi citită cu folos și încântare și de copiii mici, dar și de cei mari. Dacă încă nu știu citi, vă recomandăm cu căldură să le-o citiți dumneavoastră!

 

De-aș fi fost

de Costache Ioanid

 

De-aș fi fost în noaptea sfântă
un mieluț cu gând supus,
aș fi stat s-aud cum cântă,
cum oștirile-Ți cuvântă,
Ție, dragul meu Isus.

Aș fi rupt trei albăstrele,
ca în iesle să le-nfig,
Doamne, să te joci cu ele,
ca să uiți că vii din stele,
ca să uiți de vânt și frig.

Aș fi stat peste țăpușe
de răcoare să Te cruț
și-aș fi pus pe piciorușe,
și pe păru-n inelușe
tâmpla caldă de mieluț.

Poezie preluată din „Porumbițe albe”, Costache Ioanid, publicată la Editura Stephanus, 2010, București, p. 326.

 

Să ne gătim de praznic! -cu Efrem Sirianul

 

Ne apropiem cu pași repezi de Marele Praznic. Cu siguranță, pregătirile sunt în toi, în toate casele. În tot acest tumult, vă propun să ne oprim câteva clipe și să ne gătim și inima de sărbătoare!

„Aceasta e noaptea împăcării; nimeni încruntat și întunecat să fie în ea; în această noapte care dă pace tuturor nimeni să nu amenințe și să facă tărăboi.

Aceasta e noaptea Celui Blând; nimeni să nu fie cu amar și aprig în ea! În această noapte a Celui Smerit nimeni să nu fi trufaș și mândru!

Să ne alegem cuvintele în această zi a mântuirii; să nu rostim nimic de prisos, ca să nu fim noi de prisos pentru ea.

În această zi a iertării, nimeni să nu-și răzbune vreo greșeală! În această zi a bucuriei să nu împărțim dureri.

În această zi blândă să nu fim aprigi! În această zi liniștită să nu fim arțăgoși!

În această zi în care Domnul a venit la păcătoși, cel drept să nu se ridice în cugetul său mai presus de cel păcătos!

În această zi în care Cel Bogat s-a sărăcit pentru noi, să-l lase și bogatul pe cel sărac să ia parte la masa lui!

În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut. Să arătăm așadar milostenie celor ce ne-o cer cu glas mare.

Aceasta e ziua care a deschis rugăciunilor noastre ușa înaltului cerului. Și noi să deschidem ușile noastre celor care ne-au greșit și ne roagă de iertare.

Astăzi Dumnezeirea S-a întipărit pe Sine Însăși în umanitate, ca și umanitatea să se întipărească și să se facă podoabă în pecetea Dumnezeirii!”

 

Textul este preluat din „Imnele Nașterii și Arătării Domnului”, Sfântul Efrem Sirianul, traducere Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2010.

A treia duminica de Advent – BUCURIE

Scurt catehism la Sărbătoarea Nașterii: De ce s-a întâmplat? (3)

După cum remarcam mai devreme, există oameni care nu cunosc evenimentele care stau la baza Sărbătorii Nașterii. Unii cunosc evenimentele (dimensiunea narativă), dar nu cunosc semnificația acestora (dimensiunea teologică). În cele din urmă, de ce a devenit Fiul lui Dumnezeu om, de ce minunea Întrupării? „Pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”, răspunde crezul creștin. Să încercăm să deslușim această afirmație. 

Atunci când vorbim despre mântuire sau salvare, trebuie să ne întrebăm, mai întâi, „salvare din ce”? Scriptura oferă răspunsul fără echivoc: „El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Matei 1:21). Realitatea păcatului își face apariția, pentru prima dată, în zorii istoriei, atunci când primul om, Adam, alege să calce în picioare Cuvântul divin, ascultând cuvântul șarpelui. Acționând ca reprezentant al întregii umanități, acesta prăvălește întreaga istorie și întreaga omenire sub semnul judecății și al blestemului. Din pricina păcatului, omul este izgonit la Răsăritul Grădinii Edenului, unde intrarea le este de acum oprită. 

De atunci încolo, omul tânjește mereu după casa din care a fost izgonit. Ar dori să se reîntoarcă, dar știe că, din pricina păcatului, lucrul acesta nu mai e cu putință. Întreaga umanitate este un fiu risipitor, murdar și în zdrențe, visând uneori la acel loc unde „este belșug de pâine”, dar fără putința de a se ridica din noroi și fără a mai cunoaște drumul către casă. Uneori, este un fiu risipitor care aproape a uitat că mai există o casă și un tată, iar alteori un fiu risipitor rebel chiar și în mizeria în care propria nebunie l-a adus. Și, nu de puține ori, în inima omului clocotesc în disonanță și haos toate stările descrise mai sus. 

Întruparea Fiului este glasul prin care Dumnezeu Tatăl ne cheamă acasă; este brațul Său Atotputernic, trimis să ne smulgă de acolo de unde noi nu ne puteam ridica. Scripturile nu Îl prezintă pe Cel Întrupat doar ca pe un om, ci ca pe al doilea Adam, ceea ce înseamnă că deznodământul luptei pe care El o va duce va avea efect asupra întregii umanități. 

Astfel, încă de la începutul lucrării Sale este ispitit de diavolul în pustie, dar, spre deosebire de primul Adam, rămâne ascultător și biruitor. Isus Hristos, al doilea Adam va manifesta aceeași ascultare de-a lungul întregii Sale vieți, trăind acea viață desăvârșită pe care nici Adam și nici un alt om nu a putut să o trăiască. Lupta teribilă pentru ascultare față de voia Tatălui culminează în grădina Ghetsimani, acolo unde Fiul acceptă să bea paharul morții și al osândei. Da, spre deosebire de primul Adam, „El a fost ascultător până la moarte și încă moarte de Cruce.” El S-a întrupat și a devenit om pentru a putea trăi viața de ascultare pe care niciunul dintre noi nu am trăit-o, pentru a câștiga luptele pe care noi toți le-am pierdut.

Mai este însă un motiv. Fiul S-a întrupat, adică a devenit om și a primit un trup, nu doar pentru a trăi în el o viață de biruință, dar și pentru a-L aduce ca jertfă. În mod paradoxal, tocmai Cel care Și-a trăit viața în deplin acord cu poruncile divine, este omorât prin crucificare, o moarte cumplită, rezervată celor mai periculoși rebeli care se ridicau împotriva stăpânirii. De ce? 

Pentru mulți dintre cei de atunci, dar și de azi, El a fost o victimă a istoriei. Moartea Lui este rezultatul uneltirilor celor de lângă El, iar singura ei urmare pozitivă este că învățăm un model corect de raportare la vrăjmași, fiind chemați să răspundem cu dragoste celor care ne fac rău.

Evangheliile ne oferă însă o perspectivă diferită. Moartea Lui nu a fost un accident, ci împlinirea unui plan veșnic. El nu a murit ca victimă, ci ca Miel al lui Dumnezeu. Acolo pe lemnul Crucii, El a suferit pedeapsa și osânda care ar fi trebuit să cadă peste noi. Primul Adam a întins mâna spre lemn (pom) și a adus blestemul. Al doilea Adam a stat întins pe lemn și a suferit cumplit ca să ridice blestemul. A lăsat cununa de spini să îi fie înfiptă în fruntea-I sfântă, tocmai pentru ca blestemul să fie smuls de pe pământul nostru. 

Sintetizând, Isus Hristos S-a întrupat, a devenit om, ca să poată deveni un Al Doilea Adam, biruitor prin ascultare. A devenit om, ca să poată deveni Preot, Mijlocitor, între noi și Dumnezeu: a fost unul dintre noi, dar a rămas Fiul lui Dumnezeu. A devenit om, pentru a putea să ne ia locul în jertfa Sa de pe cruce, ca Miel. A devenit om, ca să ia locul nostru la judecată și să facă din Cer locul nostru. 

A devenit om, ca să învingă și consecința cea mai de temut a păcatului, spaima cea mai cumplită a tuturor oamenilor: moartea. Mai apoi, înviat, S-a înălțat la cer, dar nu a renunțat la umanitate. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a devenit Om și va rămâne Om și Dumnezeu în vecii nesfârșiți. Nu există mângâiere mai mare decât să știm că Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ este Fiul lui Dumnezeu, dar și Om care s-a identificat cu toate slăbiciunile, suferințele și chinurile noastre. Unul care ne înțelege. Nu ne rămâne decât să ne apropiem cu deplină încredere!

Să încheiem din nou cu cuvintele crezului creștin: „Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.”

Crăciunul- împreună cu cei mici 

Una dintre cărțile care mi-au fermecat călătoria a fost „Osana, Osana- cântări și poezii pentru cei mai buni copii”. Nu, nu am făcut parte „dintre cei mai buni copii”, dar m-am bucurat de poeziile scrise acolo. 

Cartea copilăriei mele s-a pierdut…era deja desfăcută cu multă vreme în urmă, când eram copil. Multă vreme mi-am dorit să pun din nou mâna pe o carte ca aceea. În urmă cu un an, cineva de la noi din adunare a venit cu o plăsuță cu câteva cărți. „Dacă le dorești…” Am pus mâna pe plăsuță și nu i-am mai dat drumul! Printre cărți era și „Osana, Osana”. Pentru că, după cum spune vorba, „dar din dar se face”, vă las și vouă o poezie. O spuneam adeseori la „Montajul de Crăciun” al copiilor. Era nevoie de vreo patru ca să dovedească poezia și să o ducă la bun sfârșit. Vă încurajez să o citiți cu copiii în perioada aceasta. Poate îi veți ajuta chiar să o memoreze? Nu poate să le fie decât de folos!

Iată poezia:

În noaptea asta

„În noaptea asta când coboară

tăcerea albă-n fulg de nea

Isus iubit întâia oară

eu Îți predau inima mea. 

Știu c-ai venit demult, pe lume

și vii în orice an și-acum

s-aduci la oameni bucurie

și să-i îndrepți pe bunul drum. 

Să-ntorci pe cei ce fac păcate

ca să se-abată de la rău

să se iubească și s-asculte

Isuse Bun, de glasul Tău.

Știu că la cei ce Te ascultă

mergând pe urma Ta mereu,

le faci viața fericită

și-i izbăvești din orice greu…

Și văd ce bun ești Tu Isuse,

de-aceea iată și eu vin

Te rog să mă primești la Tine

și-mi vino-n inimă deplin.

Fă-mi sufletul să Te asculte,

fă-mi cugetul mereu curat,

fă-mi pașii mei să-mi umble numai

pe drumul Tău adevărat.

Să-mi fiu în orice zi Isuse

prin vorba mea, prin tot ce fac

în orice loc întotdeauna

cum Tu mă vrei căci vreau să-Ți plac.” 

Poezia este preluată din culegerea „Osana, Osana-cântări și poezii pentru cei mai buni copii”, de Traian Dorz, p. 270-271. 

A doua duminica de Advent – PACE

Scurt Catehism la Sărbătoarea Nașterii: Ce s-a întâmplat? (1)

Înainte de a prezenta scurtul catehism pe care l-am alcătuit, sunt necesare câteva observații. Aproape în fiecare an, la Sărbătoarea Întrupării și a Învierii, reporterii colindă străzile satelor și ale orașelor din țara noastră. Rezultatele sunt, de fiecare dată, șocante: o parte dintre cei întrebați nu au nici cea mai vagă idee cu privire la ceea ce sărbătoresc. Singurul lucru pe deplin elucidat este specificul culinar al sărbătorii. Este șocant că oamenii nu cunosc evenimentul și Persoana care stau în centrul sărbătorii, dar își amintesc, mereu cu duioșie, de sarmale și caltaboși. 

Bineînțeles, lucrurile ar putea fi nuanțate: (1) O parte dintre cei intervievați se emoționează în fața camerei și a microfonului și uită probabil și cum îi cheamă. (2) O mare parte dintre cei intervievați cunosc răspunsurile, dar nu sunt cuprinși în reportajul final pentru că reportajul e menit să șocheze. 

Rămânem însă cu trista realitate: există români care nu cunosc absolut nimic despre evenimentele care au prilejuit cele două mari sărbători creștine. Lor li se adaugă mulți alții care cunosc în mare evenimentele, dar nu cunosc semnificația lor profundă. Cu alte cuvinte, știu ce s-a întâmplat, dar și de ce. Bineînțeles există cei care cunosc ce s-a întâmplat (narațiunea sărbătorii), de ce s-a întâmplat (teologia sărbătorii), dar pentru care totul rămâne la un nivel teoretic. Sărbătorii îi lipsește dimensiunea existențială

În consecință, am socotit că este potrivit să recapitulăm lucrurile esențiale legate de marele praznic care ne stă înainte. O vom face sub forma a trei întrebări care vor căpăta trei răspunsuri succinte: (1) Ce s-a întâmplat? (2) Cum s-a întâmplat? (3) De ce s-a întâmplat? 

Ce s-a întâmplat? 

Foarte concis, S-a născut Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos. Acesta este evenimentul central care, evident, se cere explicat mai în detaliu, ceea ce vom încerca să facem în rândurile de mai jos.

Să reținem, mai întâi, că existența Lui nu a început cu momentul nașterii, pentru că el a existat din veșnicie și nu are început. Punând lucrurile în contextul dezbaterilor cristologice din primele veacuri, nu a existat nicio vreme în care Fiul, adică Isus Hristos, să nu fi existat. El nu a fost creat, cum pretind anumite secte. Dimpotrivă, prin El au fost create toate lucrurile. 

Mai apoi, această sărbătoare ne amintește  nu doar că El a venit la oameni, ci că a devenit om. Și-a asumat în întregime natura umană, cu excepția păcatului. În același timp, El a rămas Fiul lui Dumnezeu. Asumarea umanității nu i-a diminuat în niciun fel divinitatea. Isus Hristos este om și este Dumnezeu! Întruparea este, așadar, alături de Înviere, cea mai glorioasă minune, o minune unică ce depășește puterea noastră de înțelegere: cum este posibil ca aceeași persoană să fie și Dumnezeu și Om? 

O imagine foarte dragă a sărbătorii este aceea a Regelui care a ales să coboare în cele mai umile condiții. Imaginea este frumoasă și adevărată, dar realitatea sărbătorii este infinit mai glorioasă! Slava sărbătorii poate fi observată prin câteva contraste. Creatorul, Cel prin care și pentru care au fost făcute toate lucrurile devine o parte a Creației, dar rămâne Divinul Creator dincolo de creație, cu o autoritate deplină asupra ei. Cel fără de început, are o zi de naștere, așa cum arată și bine cunoscuta cântare. Cel care este „Părintele Veșniciilor” și care nu are început sau capăt la zile, își va număra anii. Cel pe care Universul nu Îl poate cuprinde, este așezat într-o iesle. Părinții bisericii observau că Cel care hrănește orice făptură, va fi hrănit la sânul mamei.

Se vorbește adeseori azi despre faptul că trebuie să recuperăm magia sărbătorii. Aș propune mai degrabă să căutăm să recuperăm minunea sărbătorii, gloria și taina ei. Descoperirea magiei te face să te simți bine, descoperirea minunii te face să te închini. Descoperirea magiei sărbătorii te anesteziază câteva clipe, după care te proiectează în depresia post-sărbătoare, în timp ce descoperirea minunii îți aduce o bucurie care te însoțește mereu. Descoperirea magiei înseamnă doar un prunc rumen, bun de ciupit și de pus în felicitările distribuite cu tona. Descoperirea minunii înseamnă întâlnirea cu Salvatorul. 

Crezul creștin sintetizează magistral tot ceea ce am spus până acum: 

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.”

Scurt catehism la Sărbătoarea Nașterii: Cum s-a întâmplat? (2)

Atunci când prezentăm sărbătoarea nașterii Domnului nostru Isus Hristos, nu putem omite modul miraculos în care aceasta s-a petrecut. Sfintele Scripturi afirmă, clar și fără echivoc, nașterea din fecioară, iar această învățătură va fi reluată de toate crezurile și mărturisirile de credință creștine.  

În continuare, vom face două observații pe marginea nașterii din fecioară: 

Mai întâi, aceasta nu are de-a face cu așa-zisa ignoranță a oamenilor antici. Raționamentul unor oameni de azi este următorul: „Cei de atunci erau predispuși să creadă minuni, datorită faptului că cercetarea științifică se afla într-o stare incipientă. Pentru că erau neștiutori și temători, acestora le era mult mai ușor să îmbrățișeze anumite credințe, chiar dacă acestea nu aveau nicio bază reală. Spre deosebire de ei, noi, oamenii moderni, avem mult mai multe explicații, astfel că suntem sceptici și selectivi, atunci când vine vorba despre ceea ce credem. Oamenii de atunci ofereau explicații spirituale pentru fenomenele naturale, în timp ce noi suntem în stare să furnizăm explicații științifice.” Aplicând principiul la evenimentul nașterii din fecioară, se spune că cei de atunci au fost în stare să creadă o asemenea minune, din pricina ignoranței. Pentru noi însă este imposibil. 

Textul biblic infirmă însă o astfel de abordare. Îngerul Gabriel i se arată Mariei și îi (bine-)vestește acesteia lucruri nemaipomenite. Iată ce îi spune despre Fiul pe care îl va naște: „El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt (…) va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit.” (Luca 1:32-33) Maria nu se lasă însă copleșită de măreția descoperirii, ci rămâne puternic ancorată în realitate. Ea nu se întreabă cum de va naște un fiu cu un statut atât de elevat, ci se întreabă cum de va naște, pentru că, spune ea „eu nu știu de bărbat?” (Luca 1:34) 

Observăm că tocmai fecioara are întrebări cu privire la nașterea din fecioară! În aceeași direcție, Evanghelistul Matei arată că este nevoie de un mesaj special adresat logodnicului ei, Iosif, pentru ca acesta să nu o părăsească, în momentul în care află că este însărcinată.  Sintetizând, nu ignoranța este motivul pentru care cei de atunci au crezut în minuni și le-au consemnat în Sfintele Scripturi.

Mai apoi, să observăm că pentru a înțelege nașterea din fecioară, aceasta trebuie pusă în contextul mai larg al Întrupării. Așa cum observam în textul precedent, Întruparea înseamnă că Dumnezeu devine om, dar rămâne Dumnezeu. Este, alături de Înviere, cea mai mare minune consumată în istorie. C. S. Lewis era cel care se întreba dacă nu ar fi legitim să ne așteptăm ca venirea Fiului lui Dumnezeu în lumea să se petreacă într-un mod cu totul neobișnuit.  

Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, ca om, este un eveniment glorios și unic, care se consumă într-un mod unic. Biblia vorbește despre mai multe nașteri miraculoase: Avraam și Sara au un copil la o vârstă foarte înaintată, atunci când, din punct de vedere uman, procrearea era imposibilă. La fel se întâmplă în cazul lui Zaharia și al Elisabetei, iar exemplele ar putea continua. Biblia ne vorbește însă despre o singură naștere din fecioară, iar aceasta apare exact în locul unde ar fi de așteptat să apară: nașterea Fiului lui Dumnezeu, un moment istoric unic și irepetabil. În acel moment, în creație, în natură se petrece ceva nemaiauzit, unic și nemaipomenit.

Nu, nașterea din fecioară, ca toate celelalte minuni biblice de altfel, nu ne este furnizată în Scripturi cu scopul de a impresiona, de a ne lăsa cu gura căscată. Aceasta se consumă într-un context istoric precis, contextul istoriei răscumpărătoare a lui Dumnezeu care intervine în lume pentru a o salva, prin persoana Fiului Său. Nu putem înțelege nașterea din fecioară, în momentul în care separăm minunea de identitatea copilului care se va naște. În același timp, în momentul în care este negată însăși existența lui Dumnezeu, a realității cumplite a păcatului sau a măreției salvării prin Hristos, nașterea din fecioară devine nu doar incredibilă, dar și inutilă. 

Să încheiem și acest text cu un fragment din Crezul creștin: „Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

Prima duminica de Advent – SPERANTA

Esența praznicului care ne stă înainte

Foarte concis, S-a născut Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos. Acesta este evenimentul central care, evident, se cere explicat mai în detaliu, ceea ce vom încerca să facem în rândurile de mai jos.

Să reținem, mai întâi, că existența Lui nu a început cu momentul nașterii, pentru că el a existat din veșnicie și nu are început. Punând lucrurile în contextul dezbaterilor cristologice din primele veacuri, nu a existat nicio vreme în care Fiul, adică Isus Hristos, să nu fi existat. El nu a fost creat, cum pretind anumite secte. Dimpotrivă, prin El au fost create toate lucrurile.

Mai apoi, această sărbătoare ne amintește  nu doar că El a venit la oameni, ci că a devenit om. Și-a asumat în întregime natura umană, cu excepția păcatului. În același timp, El a rămas Fiul lui Dumnezeu. Asumarea umanității nu i-a diminuat în niciun fel divinitatea. Isus Hristos este om și este Dumnezeu! Întruparea este, așadar, alături de Înviere, cea mai glorioasă minune, o minune unică ce depășește puterea noastră de înțelegere: cum este posibil ca aceeași persoană să fie și Dumnezeu și Om?

O imagine foarte dragă a sărbătorii este aceea a Regelui care a ales să coboare în cele mai umile condiții. Imaginea este frumoasă și adevărată, dar realitatea sărbătorii este infinit mai glorioasă! Slava sărbătorii poate fi observată prin câteva contraste. Creatorul, Cel prin care și pentru care au fost făcute toate lucrurile devine o parte a Creației, dar rămâne Divinul Creator dincolo de creație, cu o autoritate deplină asupra ei. Cel fără de început, are o zi de naștere, așa cum arată și bine cunoscuta cântare. Cel care este „Părintele Veșniciilor” și care nu are început sau capăt la zile, își va număra anii. Cel pe care Universul nu Îl poate cuprinde, este așezat într-o iesle. Părinții bisericii observau că Cel care hrănește orice făptură, va fi hrănit la sânul mamei.

Se vorbește adeseori azi despre faptul că trebuie să recuperăm magia sărbătorii. Aș propune mai degrabă să căutăm să recuperăm minunea sărbătorii, gloria și taina ei. Descoperirea magiei te face să te simți bine, descoperirea minunii te face să te închini. Descoperirea magiei sărbătorii te anesteziază câteva clipe, după care te proiectează în depresia post-sărbătoare, în timp ce descoperirea minunii îți aduce o bucurie care te însoțește mereu. Descoperirea magiei înseamnă doar un prunc rumen, bun de ciupit și de pus în felicitările distribuite cu tona. Descoperirea minunii înseamnă întâlnirea cu Salvatorul.

Crezul creștin sintetizează magistral tot ceea ce am spus până acum:

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

 

Călătorie spre lumină (1)

Am intrat deja în perioada atât de îndrăgită a Adventului, acea vreme din an în care ne pregătim de Marele Praznic al întrupării Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. În noaptea grea și întunecată a Betleemului, a răsărit lumina în lumea noastră. E acel răsărit care merge mereu crescând, până când dă în zorii slăviți ai învierii. Acea Lumină care nu se mai duce și care nu mai poate fi înlăturată de nicio putere a întunericului. Acea Lumină care a fost așezată mai întâi timid în iesle și pe care oamenii, care iubeau mai mult întunericul, au așezat-o mai apoi în mormânt. Acea lumină care a luminat mormântul, biruind moartea și răsturnând piatra care părea că nu poate fi răsturnată.

În aceste zile tulburi și înnegurate, vă chem să călătorim înspre Lumină. Practic, vă propun o întâlnire cu lumina. Cum o vom face în mod concret? Evident, vom deschide Scripturile. Ne vom așeza cuminți în biserică, pentru a-i asculta pe părinții bisericii, dar și pe reformatori, puritani și predicatori mai apropiați de zilele noastre, bine-vestind Întruparea. Vom medita la rugăciuni de adorare care ne cheamă să ne închinăm în fața Dumnezeului Treimic și să îi binecuvântăm lucrările. Și, cum altcumva, vom asculta colinde, mai vechi și mai noi. Oricât s-ar scrie, predica sau cânta despre Taina Întrupării, mereu vor apărea noi lumini și noi motive laudă și adorare.

Începem chiar acum cu un fragment dintr-o predică rostită de Sf. Grigorie Palama. Acesta privește la cele petrecute în Betleem și vede nu doar postura smerită a unui om așezat în iesle, ci și minunea slăvită și tainică a Întrupării: Dumnezeu Fiul Își asumă natura umană și totuși rămâne pe deplin Dumnezeu! Să ne minunăm și să ne închinăm!

„De aceea Dumnezeu, Care șade pe heruvimi, ca prunc pe pământ se pune înainte azi. Cel care nu poate fi privit de serafimii cei cu câte șase aripi, e văzut cu simțul și cade sub ochii trupului, trup făcându-Se. Cel care toate le hotărnicește și de nimeni nu este hotărnicit este încăput de o iesle mică și înjghebată. Cel care ține universul și-l leagă în mâna Sa este înfășurat în scutece mici și este legat cu legături sărace. Cel care are bogăția vistieriilor celor nedeșertate Se supune de bună voie unei sărăcii atât de mari, încât nu are un loc nici în casa de oaspeți. De aceea și intră într-o peșteră, și aceasta chiar în ceasul în care S-a născut, El, Cel născut din Dumnezeu fără timp, fără patimă și fără început. Și, o, minune!, Cel care este de o ființă cu Tatăl cel Preaînalt îmbracă prin naștere firea care zăcea jos. (…)”

Text preluat din „Omilii-III”, de Sf. Grigorie Palama, traducere din limba greacă veche de Pr. Roger Coresciuc, apărută la Editura Doxologia, Iași, 2021, p. 185)

 

 

Călătorie spre lumină (2)-pentru copiii mici și mari!

 Atunci când călătoria prin această viață se întunecă și devine confuză, începem, aproape instinctiv, să căutăm perioadele luminoase și pline de pace din viața noastră. Pentru mine, și cred că pentru cei mai mulți oameni, cea mai luminoasă și plină de pace parte din călătoria vieții este copilăria. Atunci când mă întorc acolo cu gândul, mă înseninez. Cea mai luminoasă parte a celei mai luminoase părți din viața mea, era, bineînțeles, Crăciunul.

De Crăciun, în fiecare an, se făcea la biserică un program cu copiii, numit „montaj”. Practic, erau cântări, între care se recitau poezii. Cu câteva săptămâni înainte de sărbătoare, fiecare copil primea o foicică bătută la mașină, cu versurile pe care trebuia să le recite. (În paranteză fie spus, mă bucur că acea mașină de bătut a ajuns la mine în birou, chiar dacă nu mai este funcțională.) În general, mai mulți copii ne completam și spuneam o poezie, motiv pentru care ordinea era foarte importantă. O parte dintre acele versuri s-au lipit de atunci de mintea mea. Acum, când copiii de la noi din biserică recită poezioarele de Crăciun, le recit, mental, cu un vers înaintea lor.

Vă las, mai jos, una dintre poeziile recitate cu astfel de ocazii, compusă de Costache Ioanid. Ca orice poet adevărat, Ioanid nu se mărginește să nareze în versuri evenimentele petrecute, ci își pune la lucru imaginația. Evident, într-un mod cât se poate de constructiv. În poezia de mai sus, de pildă, se pune în pielea sau, mai bine zis, în lâna, unui mieluț. Simplitatea este însă înșelătoare. S-ar putea ca poezia să îi atragă pe copii, întrucât este vorba despre un mieluț care vorbește, dar, tocmai în această aparentă simplitate este ascunsă minunea întrupării. Mieluțul e ludic, adică înfige în iesle albăstrele cu care Pruncul să se joace, dar e și teologic, pentru că înțelege că acest copilaș, care se joacă cu albăstrelele și tremură de frig, vine din stele! Într-un cuvânt, poezia poate fi citită cu folos și încântare și de copiii mici, dar și de cei mari. Dacă încă nu știu citi, vă recomandăm cu căldură să le-o citiți dumneavoastră!

 

De-aș fi fost
de Costache Ioanid

De-aș fi fost în noaptea sfântă

un mieluț cu gând supus,

aș fi stat s-aud cum cântă,

cum oștirile-Ți cuvântă,

Ție, dragul meu Isus.

 

Aș fi rupt trei albăstrele,

ca în iesle să le-nfig,

Doamne, să te joci cu ele,

ca să uiți că vii din stele,

ca să uiți de vânt și frig.

 

Aș fi stat peste țăpușe

de răcoare să Te cruț

și-aș fi pus pe piciorușe,

și pe păru-n inelușe

tâmpla caldă de mieluț.

 

Poezie preluată din „Porumbițe albe”, Costache Ioanid, publicată la Editura Stephanus, 2010, București, p. 326.

Intalniri speciale de sarbatoare

Întâlnirile speciale de sărbătoare ale bisericii noastre sunt următoarele:

 

Marți, 11.04, ora 18:00, timp de meditație și rugăciune

Miercuri, 12.04, ora 18:00, timp de meditație și rugăciune

Joia mare, 13.04, ora 18:00, serviciu divin-Cina Domnului

Vinerea mare, 14.04, ora 18:00, serviciu divin

Duminică, 16.04, dimineața, prima zi a Învierii, ora 10:00

Duminică, 16.04, seara, prima zi a Învierii, ora 18:00

Luni, 17.04, dimineața, a doua zi a Învierii, ora 10:00.

Trecem la ora de vara!

România trece la ora de vară în noaptea de sâmbătă spre duminică (25 spre 26 martie 2023). Toate ceasurile vor fi date cu o oră înainte. În singura zi din an cu 23 de ore vom dormi mai puțin, pentru că ora 3.00 devine ora 4.00.

Plan citire Biblie – MARTIE 2023

Pentru luna martie va propunem urmatorul program de citire a Bibliei:

1          Exod 12:22-51, Luca 15, Iov 30, 1 Corinteni 16

2          Exod 13, Luca 16, Iov 31, 2 Corinteni 1

3          Exod 14, Luca 17, Iov 32, 2 Corinteni 2

4          Exod 15, Luca 18, Iov 33, 2 Corinteni 3

5          Exod 16, Luca 19, Iov 34, 2 Corinteni 4

6          Exod 17, Luca 20, Iov 35, 2 Corinteni 1

7          Exod 18, Luca 21, Iov 36, 2 Corinteni 6

8          Exod 19, Luca 22, Iov 37, 2 Corinteni 7

9          Exod 20, Luca 23, Iov 38, 2 Corinteni 8

10        Exod 21, Luca 24, Iov 39, 2 Corinteni 9

11        Exod 22, Ioan 1, Iov 40, 2 Corinteni 10

12        Exod 23, Ioan 2, Iov 41, 2 Corinteni 11

13        Exod 24, Ioan 3, Iov 42, 2 Corinteni 12

14        Exod 25, Ioan 4, Proverbe 1, 2 Corinteni 13

15        Exod 26, Ioan 5, Proverbe 2, Galateni 1

16        Exod 27, Ioan 6, Proverbe 3, Galateni 2

17        Exod 28, Ioan 7, Proverbe 4, Galateni 3

18        Exod 29, Ioan 8, Proverbe 5, Galateni 4

19        Exod 30, Ioan 9, Proverbe 6, Galateni 5

20        Exod 31, Ioan 10, Proverbe 7, Galateni 6

21        Exod 32, Ioan 11, Proverbe 8, Efeseni 1

22        Exod 33, Ioan 12, Proverbe 9, Efeseni 2

23        Exod 34, Ioan 13, Proverbe 10, Efeseni 3

24        Exod 35, Ioan 14, Proverbe 11, Efeseni 4

25        Exod 36, Ioan 15, Proverbe 12, Efeseni 5

26        Exod 37, Ioan 16, Proverbe 13, Efeseni 6

27        Exod 38, Ioan 17, Proverbe 14, Filipeni 1

28        Exod 39, Ioan 18, Proverbe 15, Filipeni 2

29        Exod 40, Ioan 19, Proverbe 16, Filipeni 3

30        Levitic 1, Ioan 20, Proverbe 17, Filipeni 4

31        Levitic 2, 3, Ioan 21, Proverbe 18, Coloseni 1

Plan citire Biblie – FEBRUARIE 2023

Pentru luna februarie va propunem urmatorul program de citire a Bibliei:

1          Geneza 33, Marcu 4, Estera 9 , 10 Romani 4

2          Geneza 34, Marcu 5, Iov 1, Romani 5

3          Geneza 35, 36, Marcu 6, Iov 2, Romani 6

4          Geneza 37, Marcu 7, Iov 3, Romani 7

5          Geneza 38, Marcu 8, Iov 4, Romani 8

6          Geneza 39, Marcu 9, Iov 5, Romani 9

7          Geneza 40, Marcu 10, Iov 6, Romani 10

8          Geneza 41, Marcu 11, Iov 7, Romani 11

9          Geneza 42, Marcu 12, Iov 8, Romani 12

10        Geneza 43, Marcu 13, Iov 9, Romani 13

11        Geneza 44, Marcu 14, Iov 10, Romani 14

12        Geneza 45, Marcu 15, Iov 11, Romani 15

13        Geneza 46, Marcu 16, Iov 12, Romani 16

14        Geneza 47, Luca 1:1-38, Iov 13, 1 Corinteni 1

15        Geneza 48, Luca 1:39-80, Iov 14, 1 Corinteni 2

16        Geneza 49, Luca 2, Iov 15, 1 Corinteni 3

17        Geneza 50, Luca 3, Iov 16, 17, 1 Corinteni 4

18        Exod 1, Luca 4 Iov 18, 1 Corinteni 5

19        Exod 2, Luca 5 Iov 19, 1 Corinteni 6

20        Exod 3, Luca 6 Iov 20, 1 Corinteni 7

21        Exod 4, Luca 7 Iov 21, 1 Corinteni 8

22        Exod 5, Luca 8 Iov 22, 1 Corinteni 9

23        Exod 6, Luca 9 Iov 23, 1 Corinteni 10

24        Exod 7, Luca 10 Iov 24, 1 Corinteni 11

25        Exod 8, Luca 11 Iov 25, 26, 1 Corinteni 12

26        Exod 9, Luca 12 Iov 27, 1 Corinteni 13

27        Exod 10, Luca 13 Iov 28, 1 Corinteni 14

28        Exod 11, 12:1-21, Luca 14, Iov 29, 1 Corinteni 15

Plan citire Biblie – IANUARIE 2023

Pentru luna ianuarie va propunem urmatorul program de citire a Bibliei:

1          Geneza 1, Matei 1, Ezra 1, Fapte 1

2          Geneza 2, Matei 2, Ezra 2, Fapte 2

3          Geneza 3, Matei 3, Ezra 3, Fapte 3

4          Geneza 4, Matei 4, Ezra 4, Fapte 4

5          Geneza 5, Matei 5, Ezra 5, Fapte 5

6          Geneza 6, Matei 6, Ezra 6, Fapte 6

7          Geneza 7, Matei 7, Ezra 7, Fapte 7

8          Geneza 8, Matei 8, Ezra 8, Fapte 8

9          Geneza 9 , 10,  Matei 9, Ezra 9, Fapte 9

10        Geneza 11, Matei 10, Ezra 10, Fapte 10

11        Geneza 12, Matei 11, Neemia 1, Fapte 11

12        Geneza 13, Matei 12, Neemia 2, Fapte 12

13        Geneza 14, Matei 13, Neemia 3, Fapte 13

14        Geneza 15, Matei 14, Neemia 4, Fapte 14

15        Geneza 16, Matei 15, Neemia 5, Fapte 15

16        Geneza 17, Matei 16, Neemia 6, Fapte 16

17        Geneza 18, Matei 17, Neemia 7, Fapte 17

18        Geneza 19, Matei 18, Neemia 8 Fapte 18

19        Geneza 20, Matei 19, Neemia 9, Fapte 19

20        Geneza 21, Matei 20, Neemia 10, Fapte 20

21        Geneza 22, Matei 21, Neemia 11, Fapte 21

22        Geneza 23, Matei 22, Neemia 12, Fapte 22

23        Geneza 24, Matei 23, Neemia 13, Fapte 23

24        Geneza 25, Matei 24, Estera  1, Fapte 24

25        Geneza 26, Matei 25, Estera  2, Fapte 25

26        Geneza 27, Matei 26, Estera  3, Fapte 26

27        Geneza 28, Matei 27, Estera  4, Fapte 27

28        Geneza 29, Matei 28, Estera  5, Fapte 28

29        Geneza 30, Marcu 1,  Estera  6, Romani 1

30        Geneza 31, Marcu 2,  Estera  7, Romani 2

31        Geneza 32, Marcu 3,  Estera  8, Romani 3