VINERI – Perseverență în evanghelizare, misiune și ucenicie

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28:19–20)

Tema Congresului Cultului Creștin Baptist din România desfășurat la Cluj în zilele de 24 și 25 mai 2019 a fost: Uniți în Hristos pentru misiune. Preocuparea noastră ca și copii ai lui Dumnezeu trebuie să fie extinderea Împărăției Lui, adică mântuirea oamenilor. Porunca Domnului Isus trebuie să fie prioritatea și responsabilitatea noastră:

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (Matei 28:19)

Mandatul încredințat de Domnul Isus ucenicilor și prin ei tuturor credincioșilor este la imperativ – exprimat în verbe: „Duceți-vă”, „faceți”, „botezați-i și învățați-i”. Aici nu este exprimată o dorință sau o sugestie pe care le putem lua în considerare sau nu, ci avem o poruncă, un imperativ care trebuie îndeplinit. Este planul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor care cere perseverență în ascultare din partea noastră, în evanghelizare, misiune și ucenicie.

Preocuparea noastră pentru mântuirea oamenilor trebuie să înceapă cu cei nemântuiți din casele noastre, rudeniile noastre, vecinii, prietenii și colegii de școală sau de muncă. Dacă Dumnezeu va îngădui să intrăm în anul 2021, să ne rugăm și să postim cu dorința și pasiunea ca prin mărturia noastră alții să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor și Domn în viața lor. Să ne rugăm ca pasiunea apostolului Pavel pentru mântuirea celor din casa lui să devină și pasiunea noastră:

Simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. (Romani 9: 2–3)

Este potrivit ca atunci când Îl prezentăm pe Domnul Isus Hristos celor nemântuiți să folosim pasajele evanghelistice din Sfintele Scripturi, la care putem adăuga mărturia întoarcerii noastre la Dumnezeu, așa cum a procedat și apostolul Pavel în Fapte 22:1–21, și în Fapte 26:1–29. Mărturia personală are o putere deosebită atunci când este însoțită de exemplul unei vieți transformate prin puterea mântuitoare a Domnului Isus prin Duhul Sfânt. Să avem, însă, totdeauna în inima noastră convingerea că harul mântuirii vine de la Domnul. Noi suntem doar instrumentele prin care El alege să lucreze. Apostolul Pavel subliniază acest adevăr:

Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! (2 Corinteni 5:20)

Inspirați de acest adevăr biblic, venim înaintea Domnului cu rugăciuni de mulțumire, de mijlocire și de cerere:

Mulțumiri:
Pentru cei din familie noastre, pentru rudenii, prieteni, vecini, colegi care sunt mântuiți;
Pentru frații și surorile din biserica din care facem parte care sunt pasionați de mântuirea altor oameni;
Pentru misionarii din biserica noastră, din alte biserici surori din țară și din ale părți ale lumii.

Mijlociri:
Pentru perseverență în rugăciune și evanghelizare pentru mântuirea oamenilor;
Pentru entuziasm și pasiune în viața fiecărui credincios baptist pentru a deveni „pescari de oameni” (Luca 5:10);
Pentru noi oportunități de a-L mărturisi pe Domnul Isus Hristos oamenilor nemântuiți.

Cereri:
Pentru lărgirea Împărăției lui Dumnezeu în România;
Pentru mântuirea întregii familii;
Pentru mântuirea conducătorilor țării și a celor locali;
Pentru mântuirea vrăjmașilor evangheliei din toate instituțiile din România.

JOI – Perseverență în mijlocire

El a spus pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n-a găsit. Atunci a zis vierului: «Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă pământul degeaba?» «Doamne», i-a răspuns vierul, «mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia»”. (Luca 13:6–9)

Anul 2021 poate fi un an de îndurare din partea Lui Dumnezeu în ce privește mântuirea oamenilor. Este adevărat că oamenii au multe nevoi – una dintre ele este chiar nevoia de sănătate, mai ales pentru cei care suferă de boli grave sau cei care s-au infectat cu Covid–19 și au parte de suferință în trup.

Există însă o suferință mult mai mare decât cea produsă de boală sau de lipsuri, oricare ar fi ele – este suferința pe care o produce păcatul. Păcatul afectează atât viața de pe pământ, cât și veșnicia. De aceea, cea mai mare nevoie pentru fiecare om este nevoia de mântuire. Sunt persoane în familiile noastre care au nevoie de mântuire. Sunt rudenii de-ale noastre, vecini, prieteni, colegi de școală sau de muncă care au nevoie de Domnul Isus Hristos ca Domn și Mântuitor în viața lor. Trăim într-o societate și într-o națiune care se numește creștină, dar așa cum spune Dumnezeu prin Proorocul Isaia despre poporul Israel în vechime, așa se întâmplă și astăzi cu poporul nostru: “Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (Isaia 29:13).
Înțelegem din acest text că nu doar cei care sunt prin locuri stricate ci și printre oamenii religioși sunt mulți nemântuiți. Poate pentru mântuirea unora ne rugăm și mijlocim de multă vreme și încă nu vedem răspunsul. Este important să nu ne oprim, ci să perseverăm până când Dumnezeu va cerceta viețile lor.

Prin credință așteptăm ziua când îl vor accepta pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor și îl vor mărturisi în apa botezului. Vedem exemplul lui Avraam care a primit răspuns la rugăciunea lui de mijlocire pentru Lot: „Când a nimicit Dumnezeu cetățile Câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam; și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința” (Genesa 19:29).

Inspirați de perseverența mijlocirii lui Avraam pentru Lot și a vierului pentru smochinul neroditor, venim și noi înaintea Domnului în rugăciuni de mulțumire, de mijlocire și de cerere:

Mulțumiri:
Pentru toți cei care mijlocesc înaintea Lui Dumnezeu pentru mântuirea semenilor lor;
Pentru cei care au fost mântuiți în urma postului și a rugăciunii;
Pentru cei care vin împreună cu noi la biserică, dar care încă nu sunt mântuiți.

Mijlociri:
Pentru perseverență în lucrarea de mijlocire pentru cei nemântuiți;
Pentru toți frații și surorile care sunt hotărâți ca în anul 2021 să mijlocească înaintea Lui Dumnezeu pentru mântuirea, a cel puțin, unui suflet nemântuit;
Pentru întărirea credinței celor care mijlocesc în rugăciune.

Cereri:
Pentru mântuirea celor din casele noastre;
Pentru mântuirea rudeniilor, prietenilor, vecinilor și colegilor noștri;
Dumnezeu să schimbe inimile celor împotrivitori și batjocoritori;
Pentru mântuirea conducătorilor României.

MARȚI – Perseverență în relația cu Biserica

Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor! Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel Viu! Până și pasărea își găsește o casă acolo, și rândunica un cuib unde își pune puii… Ah! altarele Tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu! Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. (Psalmul 84:1–4)

Biserica întemeiată de Dumnezeu în baza jertfei Domnului Isus și a lucrării Duhului Sfânt este comunitatea credinței, a speranței și a dragostei. Din această comunitate, în manifestarea ei locală, fac parte toți credincioșii dintr-o localitate sau zonă, care prin credința în jertfa ispășitoare a Domnului Isus și prin pocăința sinceră de păcate au fost mântuiți, au experimentat nașterea din nou prin lucrarea Duhului Sfânt și, în ascultare de porunca Domnului, au primit botezul. Toți aceștia se adună împreună pentru a se închina lui Dumnezeu, pentru a se zidi în credință, pentru ajutorarea celor aflați în nevoi și pentru a se echipa în vederea misiunii și evanghelizării. Împreună studiază Cuvântul, se roagă, celebrează Cina Domnului, se bucură de părtășia frățească și mijlocesc pentru mântuirea celor pierduți în păcat.

Sfânta Scriptură ne atenționează, însă, cu privire la planurile celui rău de a lovi în Biserica Domnului prin atacuri din interior și din exterior. Printre metodele celui rău regăsim atât încercarea de a discredita Biserica în ochii celor dinafară ca să nu mai fie atrași de ea, cât și diminuarea perseverenței și credincioșiei celor dinlăuntru, pentru a-i îndepărta de ea.

Chiar dacă vremurile sunt grele, noi, copiii Lui Dumnezeu, suntem chemați să perseverăm în credincioșie față de poporul Domnului și împărtășim bucuria Psalmistului care spune: „Mă bucur când mi se zice: „Haidem la Casa Domnului!” (Psalmul 122:1). De asemenea, Epistola către Evrei subliniază datoria noastră de a persevera în părtășia cu frații și surorile de credință: „Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie” (Evrei 10:25).

Este adevărat că în această perioadă regulile care au fost impuse datorită pandemiei limitează posibilitățile de a ne aduna împreună la închinare și părtășie. Și totuși, sub călăuzirea Duhului Sfînt, cu discernământ și responsabilitate suntem chemați să perseverăm în credincioșia și dedicarea noastră pentru Biserica Domnului între cele două porunci: pe de o parte, „Să nu părăsim adunarea noastră” (Evrei 10:25), iar pe de alta, „Oricine să fie supus stăpânirilor” (Romani 13:1). Între aceste două porunci, trebuie să acționăm cu dedicare și perseverență față de Biserica Domnului, iar pe de altă parte, cu discernământ și responsabilitate pentru a nu-i expune pe alții la riscul de îmbolnăvire. Din dragoste pentru frații mei nu mă duc la adunare dacă sunt contaminat cu Sars-cov 2, dar atunci când sănătatea îmi permite, nu voi sta nepăsător acasă. Da, voi purta masca, voi respecta distanțarea și voi folosi dezinfectanții cu toată responsabilitatea, dar nu voi renunța la privilegiul de a fi în părtășie cu frații mei de credință în prezența Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Perseverența mea cu privire la părtășia frățească în Casa Domnului contribuie la manifestarea unității Bisericii și la mărturia ei în fața oamenilor. Domnul Isus Hristos s-a rugat pentru unitatea urmașilor Lui:

Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. (Ioan 17:21)

Conștienți de chemarea Domnului la perseverență față de părtășia cu frații și surorile de credință, dar și de atacurile celui rău asupra Bisericii, venim înaintea Domnului în rugăciuni de mulțumire, de mijlocire și de cerere pentru Biserica Domnului:

Mulțumiri:
Pentru biserica din care fac parte;
Pentru toți frații și surorile mele;
Pentru aparținătorii bisericii;
Pentru posibilitatea de a merge la Casa Domnului în vremea aceasta.

Mijlociri:
Pentru cei mântuiți – să rămână tari în credință;
Pentru întărirea celor care au obosit pe cale – Dumnezeu să-i ajute să se întoarcă la dragostea dintâi;
Pentru pocăința celor care au căzut pe cale – Dumnezeu să le dea putere să revină în părtășia cu frații;
Mărturia frumoasă a bisericii să contribuie la întoarcerea oamenilor la Isus Hristos.

Cereri:
Mântuirea aparținătorilor bisericii;
Recuperarea fraților și surorilor care nu mai frecventează biserica sau care vin foarte rar;
Mântuirea prietenilor care frecventează Casa Domnului împreună cu noi.

LUNI – Perseverență în viața de familie

Acum temeți-vă de Domnul și slujiți-I cu scumpătate si credincioșie. Depărtați dumnezeii cărora le-au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în Egipt, și slujiți Domnului. Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora slujeau părinții voștri dincolo de Râu, sau dumnezeilor Amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului. (Iosua 25:14–15)

Familia este o instituție creată și binecuvântată de Dumnezeu. În familie experimentăm cele mai intime și mai frumoase relații interumane. Familia este locul în care se nasc și cresc copii; este locul în care se formează caracterul și integritatea lor. Familia întemeiată și binecuvântată de Dumnezeu se formează în baza legământului încheiat între un singur bărbat și o singură femeie pentru a trăi împreună ca soț și soție înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, până când moartea îi va despărți. (Geneza 2:23–24)

Planul lui Dumnezeu cu privire la perseverența și indisolubilitatea relației de căsătorie este afirmat de Domnul Isus în cuvintele:

Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. (Marcu 10:9)

Suntem conștienți, însă, că trăim într-o perioadă în care familia este atacată din toate părțile. Diavolul vrea să distrugă familia. Metodele pe care le folosește sunt diferite. Unele familii sunt atacate prin intermediul crizelor, a tensiunilor și neînțelegerilor pe care diavolul le provoacă și le întreține. Altele sunt distruse prin divorț – când înșelați de diavolul cei doi calcă în picioare legământul de căsătorie. Criza sanitară provocată de virusul Covid-19 a accentuat tensiunile din multe familii și, conform statisticilor, numărul divorțurilor s-a dublat.
O altă metodă a diavolului, rușinoasă pentru națiunea noastră care se declară creștină, este lupta ideologică și politică de a distruge familia biblică prin legiferarea parteneriatelor civile sau a căsătoriilor între persoane de același sex. Lupta unor organizații naționale și internaționale de a introduce această ideologie în școli reprezintă, de fapt, atacul celui rău asupra familiei și, în special, asupra copiilor și a tinerilor.
Într-o asemenea vreme și într-o asemenea generație care se îndreaptă spre păgânism, noi, copiii Lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm pentru credincioșie și perseverență în viața de familie. Să ne rugăm inspirați și încurajați de atitudinea lui Iosua, ca să putem spune și noi împreună cu el:

Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului. (Iosua 25:15 b)

Pentru a avea perseverența și biruința lui Iosua avem nevoie de protecția, puterea și resursele cerului. De aceea, venim înaintea Domnului în rugăciuni de mulțumire, de mijlocire și de cerere pentru perseverența în viața de familie, așa cum ne învață Sfânta Scriptură.

Mulțumiri:
Pentru familia creată de Dumnezeu;
Pentru toți cei care susțin și apără familia creată de Dumnezeu;
Pentru altarele din familii;
Pentru cei mântuiți din familie;
Pentru toți membrii familiei mele.

Mijlociri:
Pentru unitatea familiei;
Pentru pace și armonie cerească în familiile care se confruntă cu crize;
Pentru mântuirea tuturor membrilor familiei;
Pentru familiile unde s-au dărâmat altarele.

Cereri:
Prezența Lui Dumnezeu să fie în fiecare familie;
Eliberarea celor stăpâniți de patimi și păcate;
Trezire spirituală în familiile care nu au altare;
Protecția divină asupra tuturor familiilor.

DUMINICĂ – Perseverență în viața personală

Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi (1 Tesaloniceni 5:16–18)

Învățăm din Sfânta Scriptură că un om care crede în Domnul Isus este mântuit, are păcatele iertate, un statut nobil – fiu/fiică a lui Dumnezeu – și o relație personală cu Dumnezeu Tatăl.

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. (Ioan 1:12)

Această relație specială se realizează prin Cuvântul Lui Dumnezeu și prin rugăciune. Când citesc Sfânta Scriptură, Dumnezeu îmi vorbește mie. Domnul Isus afirmă: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce m-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5:24). Iar, apostolul Pavel ne asigură că, din moment ce „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu‘’ (2 Timotei 3:16), Dumnezeu îmi vorbește ori de câte ori citesc din Biblie sau ascult Cuvântul Domnului predicat. Pe de altă parte, atunci când mă rog, am harul să vorbesc eu cu Dumnezeu: „Eu strig cu glasul meu către Domnul, și El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt” (Psalmul 3:4).
În calitate de copii ai lui Dumnezeu, suntem chemați să perseverăm în relația cu Tatăl nostru prin Cuvânt și rugăciune. Cuvintele Scripturii – „Zi și noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmul 1:2) și „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17) – exprimă atât oportunitatea, cât și responsabilitatea perseverenței în relația cu Domnul.

Sfânta Scriptură ne avertizează să veghem pentru că scopul diavolului este să întrerupă relația noastră cu Dumnezeu, așa cum a procedat în Eden cu primii oameni. Dușmanul nostru știe că despățiți de Dumnezeu suntem fără binecuvântări și fără protecție (Isaia 59:1–2).
Ce metode folosește diavolul? Una dintre cele mai eficiente și subtile metode este atacul asupra priorităților. Sunt atât de ocupat cu lucrurile vremelnice încât nu mai m timp pentru lucrurile importante cum sunt: citirea zilnică a Bibliei, viața personală de rugăciune și postul. Datorită faptului că sunt prea ocupat, fie nu le mai practic deloc, fie le practic mecanic, doar pentru a-mi amăgi conștiința. Un om cu priorități greșite are timp pentru lucrurile secundare, dar le neglijează pe cele importante. Altfel spus, am timp pentru lucrurile din creație, dar nu am timp pentru Creatorul lor. Domnul Isus ne spune:

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică. (Ioan 5:39)

Indiferent de împrejurările vieții de pe pământ, prioritatea numărul unu trebuie să fie timpul în care stau de vorbă cu Tatăl meu ceresc. Acest adevăr este subliniat în toată Scriptura, dar în mod special, ultima carte din canonul Scripturii subliniază importanța și urgența perseverenței în relația cu Dumnezeu prin Cuvânt și rugăciune:
„Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape.” (Apocalipsa 1:3)
Iar Apocalipsa se încheie cu imaginea unei Biserici care a perseverat pe calea credinței și în ciuda tuturor ispitelor, necazurilor și suferințelor a ajuns biruitoare la destinație:

Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!“ Și cine aude, să zică: „Vino!“ Și celui ce îi este sete, să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată! […] Cel ce adeverește aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând“. Amin! Vino, Doamne Isuse! (Apocalipsa 22:17,20).

Conștienți că vremea este aproape și pentru generația noastră, este important să perseverăm zilnic în Cuvânt și rugăciune (1 Tesaloniceni 5:17) de dragul părtășiei cu Domnul. Și pentru că este vorba despre perseverența personală, vom veni înaintea Domnului cu rugăciuni personale de mulțumire, de mijlocire și de cerere:

Mulțumiri:
Mulțumesc Domnului pentru că sunt mântuit și sunt copilul Lui;
Mulțumesc Domnului pentru Sfânta Scriptură și pentru că am o Biblie personală;
Mulțumesc Domnului pentru posibilitatea de a avea o relație personală cu El.

Mijlociri:
Pentru toți copiii Lui Dumnezeu, ca fiecare dintre ei să aibă o relație personală cu Dumnezeu, Tatăl, să citească Biblia în fiecare zi și să aibă o viață de rugăciune;
Pentru cei care au obosit, iar relația lor cu Dumnezeu este în criză, ca ei să se întoarcă înapoi la dragostea dintâi;
Pentru cei care au pierdut relația cu Dumnezeu, să aibă harul pocăinței și reabilitării.

Cereri:
Pentru ca fiecare om din România să aibă o Biblie personală;
Cei nemântuiți să aibă parte de harul mânturirii;
Dumnezeu să schimbe inima celor cu inima împietrită din familiile noastre sau din jurul nostru;
Pentru trezire spirituală, ca oamenii să vină prin pocăință și credință la Dumnezeu.

Saptamana de rugaciune – PERSEVERENȚA pe calea Domnului

Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca niște oi de tăiat.” Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 8:35–39)

 

Tema pentru SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE din acest an pentru bisericile creștine baptiste din România este PERSEVERENȚA PE CALEA DOMNULUI. Scopul acestei tematici este încurajarea bisericilor și a credincioșilor baptiști să persevereze în umblarea cu Dumnezeu, indiferent de obstacolele sau de circumstanțele vieții.
Pentru a sublinia profunzimea și puterea relației noastre cu Domnul Isus, apostolul Pavel pune întrebarea:

Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? (Romani 8:35)

Ar putea cineva sau ceva să întrerupă părtășia noastră și umblarea noastră cu Dumnezeu? Ar putea cineva sau ceva să ne oprească din călătoria noastră spre patria cerească, acolo unde ne așteaptă Dumnezeu Tatăl nostru?

Observăm în text că, și în vremea apostolică, urmașii Domnului s-au confruntat cu probleme: necazuri și strâmtorări, prigoane și lipsuri materiale, primejdie și martiraj. Într-o formă sau alta, aceste provocări le regăsim și în vremea de acum: infectarea reală sau teama de infectare cu virusul Covid-19, boala, suferința sau despărțirea de cineva drag, pierderea locului de muncă sau confruntarea cu lipsuri materiale, necazuri în familie sau atacuri din partea celor din afară, ispitiri sau dezamăgiri, răcirea dragostei dintâi sau înstrăinarea de părtășia cu biserica, atracția unor oferte alunecoase pe internet sau atacuri directe din partea celui rău asupra credinței. Prin aceste încercări, cel rău poate încerca să oprească înaintarea noastră pe calea credinței, așa cum subliniază apostolul Iuda:

Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. (Iuda 1:3)

În această luptă a credinței, cel rău îi ispitește pe unii să abandoneze calea îngustă pe motiv că este neatractivă. Pe alții, influența unor învățături îi ispitește să strâmbe căile drepte ale Domnului sau să lărgească calea îngustă. De exemplu, unii pot fi înșelați să creadă că revelația divină cuprinsă în canonul Scripturii este insuficientă și, prin urmare, ei au nevoie de revelație extrabiblică, adică să adauge la Scriptură. Alții cad victime ale unor învățături false care desconsideră suficiența, autoritatea supremă și ineranța Scripturilor. Unii merg mai departe în rătăcirea lor ridiculizând textele care condamnă păcatul și comportamentul lumesc, ajungând în final să afirme că anumite cărți din Biblie conțin erori și, din acest motiv, trebuie abandonate.
Spre deosebire de cei care se rătăcesc de la calea Domnului, apostolul Pavel face două afirmații despre adevărații urmași ai Domnului care rămân perseverenți pe cale. Prima, în versetul 37, unde arată că biruința noastră este asigurată de Hristos:

Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. (Romani 8:37)

Același adevăr aste afirmat și în Filipeni 4:13:

Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.

A doua subliniază certitudinea lui Pavel cu privire la perseverența creștinilor din Roma, care sunt gata să plătească cu moartea pentru credința lor:

Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea Lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 8:38, 39)

Conștienți de faptul că, și pentru noi, Calea Domnului este presărată cu ispitiri, necazuri, suferințe, prigoane și chiar martiraj, cerem de la Domnul ca, în această săptămână de rugăciune, să ne învețe lecția perseverenței pe cale și apoi, prin puterea Cuvântului și a Duhului Sfânt, să ne binecuvânteze și să ne ajute să practicăm perseverența sfinților în toate aspectele și împrejurările vieții, până când vom ajunge în glorie, acasă la Domnul.

URMAREȘTE SITE-UL IN FIECARE ZI, PENTRU A CITI MAI MULTE INFORMATII DESPRE SAPTAMANA DE RUGACIUNE

Duminica – 3 ianuarie – Perseverență în viața personală
Luni – 4 ianuarie – Perseverență în viața de familie
Marti – 5 ianuarie – Perseverență în relația cu Biserica
Miercuri – 6 ianuarie – Perseverență în slujire
Joi – 7 ianuarie – Perseverență în mijlocire
Vineri – 8 ianuarie – Perseverență în evanghelizare, misiune și ucenicie
Sâmbătă – 9 ianuarie – Perseverență în susținerea slujitorilor
Duminică – 10 ianuarie – Perseverența în dărnicie

Plan citire Biblie – IANUARIE 2021

Pentru luna ianuarie va propunem urmatorul program de citire a Bibliei:

1          Geneza 1, Matei 1, Ezra 1, Fapte 1

2          Geneza 2, Matei 2, Ezra 2, Fapte 2

3          Geneza 3, Matei 3, Ezra 3, Fapte 3

4          Geneza 4, Matei 4, Ezra 4, Fapte 4

5          Geneza 5, Matei 5, Ezra 5, Fapte 5

6          Geneza 6, Matei 6, Ezra 6, Fapte 6

7          Geneza 7, Matei 7, Ezra 7, Fapte 7

8          Geneza 8, Matei 8, Ezra 8, Fapte 8

9          Geneza 9 , 10,  Matei 9, Ezra 9, Fapte 9

10        Geneza 11, Matei 10, Ezra 10, Fapte 10

11        Geneza 12, Matei 11, Neemia 1, Fapte 11

12        Geneza 13, Matei 12, Neemia 2, Fapte 12

13        Geneza 14, Matei 13, Neemia 3, Fapte 13

14        Geneza 15, Matei 14, Neemia 4, Fapte 14

15        Geneza 16, Matei 15, Neemia 5, Fapte 15

16        Geneza 17, Matei 16, Neemia 6, Fapte 16

17        Geneza 18, Matei 17, Neemia 7, Fapte 17

18        Geneza 19, Matei 18, Neemia 8 Fapte 18

19        Geneza 20, Matei 19, Neemia 9, Fapte 19

20        Geneza 21, Matei 20, Neemia 10, Fapte 20

21        Geneza 22, Matei 21, Neemia 11, Fapte 21

22        Geneza 23, Matei 22, Neemia 12, Fapte 22

23        Geneza 24, Matei 23, Neemia 13, Fapte 23

24        Geneza 25, Matei 24, Estera  1, Fapte 24

25        Geneza 26, Matei 25, Estera  2, Fapte 25

26        Geneza 27, Matei 26, Estera  3, Fapte 26

27        Geneza 28, Matei 27, Estera  4, Fapte 27

28        Geneza 29, Matei 28, Estera  5, Fapte 28

29        Geneza 30, Marcu 1,  Estera  6, Romani 1

30        Geneza 31, Marcu 2,  Estera  7, Romani 2

31        Geneza 32, Marcu 3,  Estera  8, Romani 3

BISERICA – spatiul unde suntem cel mai aproape de cer

Nimic nu se compară cu timpul petrecut pe vârful unui munte înalt, departe de zgomotul și agitația din vale. Te bucuri de albastrul intens al cerului, de aerul tare și de câte un vultur care planează mândru. Am dori să prelungim momentul la infinit, pentru că ne dorim să fim aproape de Cer.

De partea aceasta a veșniciei însă, nu vârfurile munților reprezintă spațiul unde suntem cel mai aproape de cer, ci BISERICA! Ori de câte ori biserica se întâlnește, Cerul coboară în mijlocul nostru. Isus Hristos cel viu este acolo. Îngerii sunt acolo. Cerul coboară pe pământ, iar noi suntem înălțați la cer. Ne dorim ca și mâine, la Betania, să urcăm din nou, preț de câteva clipe, pe Tabor. Să petrecem din nou câteva clipe în cer, pentru ca mai apoi să coborâm în vale, reflectând Gloria pe care am văzut-o. Dorim lucrul acesta nu doar pentru noi, ci pentru toți frații și surorile noastre care se adună mâine pentru închinare. Cu atât mai mult cu cât se apropie Sărbătoarea Întrupării, momentul în care Cerul a coborât la noi, prin Fiul, iar îngerii au venit să ne dea de veste!

Articol scris de pastor Valentin Fat

Fratele Ioan (Nelu) Florea a trecut în veșnicie

Dragi membri și prieteni ai bisericii noastre,
dimineața aceasta a venit la noi cu vestea tristă că fratele Ioan (Nelu) Florea a trecut în veșnicie în cursul nopții trecute, în urma unui infarct.

Citește mai mult

O felie de istorie…

Astăzi, aceasta provine chiar de la Betania. Începând cu anul 1985, Vasile Ianculovici a întocmit o carte de onoare, în care predicatorii care au slujit biserica în acea perioadă puteau să lase câteva impresii din timpul vizitei sau să lase câteva gânduri bune fraților.
Primul care a scris câteva rânduri în această carte fost fratele Pascu Geabou. Timp de zece ani (1979-1989), biserica a funcționat în ilegalitate. Autoritățile au refuzat, fără temei să elibereze autorizația de funcționare și ordinarea unui păstor. În acele vremuri, cei mai mulți păstori evitau vizitarea bisericii, ca să nu își creeze probleme. Fratele Pascu Geabou a fost însă unul dintre păstorii care, asumându-și multe riscuri, a vizitat și a încurajat biserica noastră de multe ori.
Suntem onorați să redăm mai jos gândurile pe care le-a lăsat pentru biserică, în timpul unei săptămâni de evanghelizare din 1985. Am transcris gândurile aici, dar le puteți citi și în orginial, în poza atașată, scrise chiar de mâna fratelui. Am atașat și o poză cu un botez din 1982, ca să puteți „gusta” mai bine vremurile. Acolo îl puteți observa pe fratele Emil Dinea, un alt bun prieten al bisericii. Despre el însă, în altă „felie” istorică…
”Mă consider un rob netrebnic în slujirea Domnului. Și doresc din toată inima să fiu folosit ca un vas în mâna Domnului. În Betania Timișoarei întotdeauna m-am simțit ca între copiii Domnului și port în inimă lucrarea Domnului din această biserică.
Iubiți frați, voi nu sunteți fără Dumnezeu, nu sunteți fără păstor. Îl aveți pe Domnul Isus, Marele nostru Păstor și Dumnezeu și lucrarea Domnului va propăși aici în mâinile Lui.
Ce doresc de la această biserică se află în 1 Corinteni 15:58:
„Preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”
Al dvs. frate în Hristos,
Geabou.”
26.III. 1985. Fratele păstor Geabou Pascu, Alexandria.
(Evanghelizare 24-31 martie, 1985)