Saptamana de rugaciune 2025

TEMA: Privind în oglinda Cuvântului

Apostolul Iacov compară Cuvântul lui Dumnezeu cu o oglindă ı̂n care ne vedem așa cum
suntem, și care ne ajută să ne schimbăm până vom ajunge la statura plinătății lui Isus
Hristos.
„Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători înșelându-vă singuri. Căci dacă
ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își
privește fața >irească într-o oglindă; și după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum
era. Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei,
și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va >i fericit în
lucrarea lui.” Iacov 1:22-25
În săptămâna de rugăciune din anul acesta vom privi în oglinda Cuvântului adresat de
Domnul Isus celor șapte biserici din Asia Mică menționate în cartea Apocalipsa. În primul
capitol, apostolul Ioan îl prezintă pe Hristosul Bisericii. Aici avem singurul portret atestat
de Duhul Sfânt care ni-L înfățișează pe adevăratul Hristos. Înafara acestei descrieri nu
există nicio altă prezentare autentică a înfățișării lui Isus Cristos. Niciun tablou, nicio carte
şi nicio icoană din lume care ar pretinde că-L prezintă pe adevăratul Isus Hristos nu au pe
ele pecetea Duhului ca să fie crezute. Singura prezentare autentică a înfățișării lui Isus Hristos
se află în Apocalipsa, capitolul 1. Aici descoperim adevăratul chip al Hristosului glorificat
și autentificat prin pecetea Duhului Sfânt. Acesta este Hristosul Bisericii. În El credem și
pe El îl așteptăm.
Capitolele 2 şi 3 descriu Biserica lui Hristos. Hristosul Bisericii se adresează Bisericii Lui
în vederea sfințirii și pregătirii ei pentru viitor. Ioan trimite acest mesaj celor șapte biserici
din Asia Mică: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea. Din scrierile
biblice și din istorie știm, însă, că în perioada respectivă existau biserici în aproape toate
regiunile Imperiului Roman: Ierusalim, Iudeea, Samaria, Antiohia, Roma, Atena, Galatia,
Tesalonic, etc. Prin urmare, se ridică întrebarea: de ce trimite Domnul acest mesaj prin
Ioan doar celor şapte biserici din Asia Mică?
Răspunsul la această întrebare trebuie să țină cont de faptul că Apocalipsa este scrisă întrun
stil și limbaj aparte – specifice literaturii profetice apocaliptice. Astfel, în limbajul
simbolic al cărţii Apocalipsa, cele 7 biserici reprezintă întreaga Biserică a lui Isus Hristos.
În Apocalipsa, cifra 7 simbolizează întregul, totalitatea. Adresându-se celor şapte biserici,
Ioan transmite mesajul Domnului tuturor bisericilor, întregii Biserici, de la începuturile ei
până la a doua venire a Domnului Isus Hristos.
Datorită stilului apocaliptic și limbajului simbolic, mesajul transmis de Hristosul glorificat
celor șapte biserici din Asia Mică a fost supus multor interpretări. Astfel, unii susțin că cele
șapte biserici au fost biserici locale din secolul I d.Hr., cărora Ioan li s-a adresat în mod
specific și exclusiv. Prin urmare toate aspectele menționate se raportează strict la starea,
condiția și la provocările acestora.1 Dacă așa ar sta lucrurile, atunci mesajul trimis de
Domnul exclusiv numai acelor biserici nu ar avea relevanță pentru bisericile din vremea
de acum.
Alţii susțin că bisericile din Apocalipsa reprezintă în rezumat toată istoria Bisericii. Mai
precis, fiecare biserică reprezintă o anumită perioadă din istoria Bisericii. Astfel, Biserica
din Efes reprezintă Biserica imediat după Rusalii, când au început să se înfiltreze în
Biserică elementele iudaizatoare care au generat îndepărtarea ei de dragostea dintâi.
Biserica din Smirna reprezintă Biserica în perioada persecuțiilor romane. Biserica din
Pergam este imaginea Bisericii din perioada de după încreștinarea lui Constantin cel
Mare, când Biserica şi statul s-au unit şi a luat ființă așa-numitul Imperiu Creștin. Biserica
din Tiatira reprezintă perioada papalităţii şi a prigoanei pe care a exercitat-o papalitatea
asupra oricăror încercări de împrospătare a Bisericii. Sardesul reprezintă începuturile
Reformei Protestante. Filadelfia reprezintă începuturile mişcării evanghelice. Iar Biserica
din Laodicea reprezintă creștinismul în perioada din urmă a apostaziei. În baza acestei
interpretări auzim afirmații conform cărora noi trăim în vremea bisericii din Laodicea.2
Conform acestei interpretări, fiecare dintre cele șapte scrisori are în vedere o perioadă
distinctă din istoria Bisericii. Dacă aceasta ar fi interpretarea corectă, atunci pentru noi ar
fi valabilă numai scrisoarea care este adresată bisericii din Laodicea. La ce ne-ar folosi
atunci să citim scrisori care au fost adresate creștinilor de după Rusalii sau creștinilor din
perioada Imperiului Roman? La ce ne-ar folosi să citim scrisoarea adresată Bisericii din
vremea dominației papale sau de la începuturile Reformei Protestante? Această abordare
ar justifica ideea că putem elimina din Biblie tot ce considerăm noi că nu mai are relevanță
pentru perioada în care trăim.3
Adevărul este că atunci când Ioan trimite cele șapte scrisori celor șapte biserici, acestea
se adresează de fapt întregului trup al lui Cristos. Ceea ce spune Duhul celor șapte biserici
din Asia Mică se potrivește fiecărei biserici locale într-o perioadă sau alta. De exemplu,
dacă în România ne bucurăm de liniște în această vreme, alte biserici din lume sunt
prigonite; în timp ce o anumită biserică se lepădă de credință, altă biserică este în plină
trezire spirituală. Având în vedere dinamica fiecărei biserici locale, în anumite
împrejurări, unei biserici i se potrivește mai bine scrisoarea către Efes, alteia i se
potrivește mai bine scrisoarea către Smirna, alteia i se potrivește o altă scrisoare, dar toate
scrisorile acestea în ansamblul lor se potrivesc tuturor bisericilor din toate timpurile. Mai
mult, în plan personal, unuia dintre noi s-ar putea ca în împrejurările de acum să i se
potrivească mai bine o anumită scrisoare, iar peste o vreme să se potrivească mai bine
alta. Ținând cont de faptul că atât împrejurările cât și dinamica vieții se pot schimba de la
o zi la alta, mesajul adresat celor șapte biserici va fi mereu actual pentru noi, pentru că:

„Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să
îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie
desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Tim. 3:16-17)

Prin urmare, când ne uităm în oglinda Cuvântului adresat celor șapte biserici vom
descoperi de fiecare dată:
a) lucruri bune pe care trebuie să le cultivăm mai departe,
b) lucruri păcă toase de care trebuie să ne pocăim,
c) lucruri care ne lipsesc și trebuie să le cerem de la Domnul.

Duminică: Oglinda Bisericii din Efes

1. Mulțumire:
a. Pentru slujitorii și pentru membrii bisericii care au rămas credincioși chemării, sănătoși in credință, statornici și perseverenți pe cale;
b. Pentru toți membrii bisericii care sunt implicați in rugăciune, evanghelizare personală, studiu biblic, misiune, ajutorare, administrația casei de rugăciune;
c. Pentru lucrătorii care au discernămant spiritual și luptă pentru păstrarea invățăturilor și practicilor sănătoase ale credinței baptiste.

2. Pocăință:
a. Pentru răcirea dragostei față de Domnul Isus și față de lucrarea Evangheliei;
b. Pentru răcirea dragostei față de Casa Domnului;
c. Pentru nepăsare față de starea celor nemantuiți din casele noastre și dintre cunoscuții noștri.

3. Cerere și mijlocire:
a. Pentru inflăcărarea dragostei față de Domnul și lucrarea Lui;
b. Pentru discernămant spiritual cu privire la invățăturile nebiblice și invățătorii mincinoși;
c. Pentru curățirea bisericii de lucrători care otrăvesc bisericile cu imoralitate și comportament lumesc.
d. Pentru viață curată, mărturie sfantă și roadă duhovnicească;
e. Pentru perseverență și biruință pe calea credinței pentru toți membrii bisericii.

Luni: Oglinda bisericii din Smirna

1. Mulțumire:
a. Pentru toți martirii bisericilor baptiste din Romania care au ținut sus steagul Evangheliei pană la moarte;
b. Pentru cei care au perseverat in credință in mijlocul necazurilor, suferințelor și batjocurilor;
c. Pentru misionarii care s-au dus să vestească Evanghelia in locuri primejdioase;
d. Pentru cei care răman statornici in credință; rabdă necazurile și batjocurile din partea familiilor

2. Pocăință:
a. Pentru toate momentele când ne-am rușinat de Evanghelia Domnului;
b. Pentru împrejurările în care ne-am comportat ca oamenii din lume;
c. Pentru toate ocaziile în care nu L-am mărturisit pe Domnul Isus;
d. Pentru toate faptele, vorbele atitudinile care au adus ocară Numelui Domnului.

3. Cereri și mijlociri:
a. Pentru iertare de toate păcatele și greșelile noastre;
b. Pentru reabilitarea mărturiei compromise și a vieților celor care s-au compromis cu lumea și păcatul;
c. Pentru îndrăzneală sfântă în fața prigonitorilor;
d. Pentru harul unui nou început în umblarea cu Domnul;
e. Pentru îndreptarea celor care se rușinează de Domnul;
f. Pentru mântuirea prigonitorilor.

Marți: Oglinda bisericii din Pergam

1. Mulțumire:
a. Pentru frații și surorile ın credință care au rămas lângă Domnul in vremea persecuției comuniste;
b. Pentru frații și surorile care nu s-au lăsat atrași de ispitele și ofertele păcătoase ale ideologiei și culturii postmoderne;
c. Pentru familiile și bisericile care merg pe calea ıngustă;
d. Pentru tinerii care s-au consacrat pentru lucrarea Domnului.

2. Pocăință:
a. Pentru toleranța fațăde păcat;
b. Pentru neveghere și compromis cu lumea ın vorbire, ın purtare, ın relații;
c. Pentru acceptarea ınvățăturilor, a muzicii și a practicilor lumești la evenimentele bisericii.

3. Cerere și mijlocire:
a. Pentru biruință ın lupta cu păcatul și cu tentațiile lumii;
b. Pentru putere, discernământ și biruință ın fața atacurilor Celui rău;
c. Pentru perseverență ın lupta pentru siințirea noastră, a familiei și a bisericii;
d. Pentru discernământ spiritual și putere de a ne păstra neıntinați de lume;
e. Pentru pregătire ın așteptarea revenirii Domnului.

Miercuri: Oglinda bisericii din Tiatira

1. Mulțumire:
a. Pentru toți lucrătorii care propovăduiesc învătă̦tura curată și sănătoasă a Scripturii;
b. Pentru toți membrii bisericii care au o viațăși o mărturie curată;
c. Pentru toți cei care au curajul săprotejeze biserica și să-i ınfrunte pe învățătorii mincinoși care otrăvesc suiletele oamenilor cu ınvățături stricate;

2. Pocăință:
a. de păcatele personale din viața iiecărui membru al bisericii;
b. de orice formăde compromis cu lumea și cu ınvățătorii mincinoși;
c. de păcatul fricii de a-i confrunta și chema la pocăințăpe cei care trăiesc ın neorânduială.
d. orice ımpotrivire și răzvrătire fațăde ınvățătura sănătoasăși curată.

3. Cereri și mijlocire:
a. Pentru curățirea și siințirea bisericii;
b. Pentru pocăința și recuperarea celor căzuți;
c. Pentru ındrăzneală sfântă ınlupta credinței;
d. Pentru integritatea moralăși spiritualăa lucrătorilor.

Joi: Oglinda bisericii din Sardes

1. Mulțumire:
a. Pentru purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de credincioșii și bisericile care au slăbit ın credință ;
b. Pentru cercetarea și dorința Duhului Sfânt de a ne recupera și transforma;
c. Pentru cei care nu și-au compromis viața de credință – nu și-au mânjit hainele.

2. Pocăință :
a. De păcatul superiicialității și formalismului – „ıți merge numele… dar ești mort”;
b. De păcatul delăsării și nepăsării față de starea noastră și a bisericii;
c. De păcatul slujirii fără pregă tire ın rugăciune, studiu și post.

3. Cereri și mijlocire:
a. Pentru toți slujitorii bisericilor care au rămas iideli Cuvântului lui Dumnezeu ın locuri aride;
b. Pentru ınviorarea bisericilor care s-au ınchis sau sunt pe moarte;
c. Pentru cercetarea Duhului ın viața tuturor membrilor bisericilor;
d. Pentru puterea slujitorilor și credincioșilor de a veghea și a ımplini Cuvântul;
e. Pentru dorința de pocă ință biblică și personală pentru toți pocăiții;
f. Pentru vremuri de ınviorare și trezire spirituală;
g. Pentru biruință asupra provocărilor vremurilor acestora;
h. Pentru mântuirea celor care au crescut ın biserică și a celor care vin ımpreună cu noi.

Vineri: Oglinda Bisericii din Filadelfia

1. Mulțumire:
a. Pentru credincioșia lui Dumnezeu fațăde copiii Lui;
b. Pentru credincioșia celor mântuiți fațăde Dumnezeu și față de lucrarea Sa;
c. Pentru ușile deschise, pentru oportunitățile de a predica Evanghelia;
d. Pentru promisiunile lui Dumnezeu fațăde cei mântuiți.

2. Mijlocire:
a. Pentru cei care trebuie sățină„sus Cuvântul vieții”;
b. Pentru a ınțelege mai clar ce ınseamnă să lucrăm ın echipă;
c. Pentru noii convertiți ca săcontinue procesul uceniciei;
d. Pentru localitățile și oamenii care au nevoie de Evanghelie;
e. Pentru plantarea de noi biserici.

3. Cerere:
a. Să binecuvânteze Dumnezeu România cu biserici sănătoase;
b. Ca bisericile sănătoase să ıși mențină râvna pentru cei nemântuiți;
c. Ca tinerii care cresc ın aceste biserici sănătoase sămenținăaceastă sănătate spirituală și ın generația lor;
d. Ca ınvățătorii de copii săcultive ın viața copiilor dorința de a-L sluji pe Dumnezeu;
e. Să ne menținem privirile ațintite asupra promisiunilor lui Dumnezeu;
f. Ca Scriptura să dăltuiască ın viața noastră Chipul lui Hristos.

Sâmbătă: Oglinda bisericii din Laodiceea

1. Mulțumire:
a. Pentru bunătatea și ındelunga Lui răbdare fațăde noi;
b. Pentru vremea de har ın care trăim;
c. Pentru Cuvântul Lui care ne cercetează;
d. Pentru mustrarea care ne avertizează.

2. Pocăință:
a. De starea de apatie ın viața de credință;
b. De starea de automulțumire și delăsare spirituală;
c. Pentru orbirea spiritualăfațăde toate păcatele care au pătruns ın viețile, familiile și bisericile noastre.

3. Cereri și mijlocire:
a. Pentru aprinderea dragostei fațăde Domnul și fațăde lucrarea Lui;
b. Pentru viațăspiritualădin belșug și pentru mărturie frumoasă ınaintea celor nemântuiți;
c. Pentru biruință ın lupta cu distracțiile lumești care ne fac „căldicei”

Duminică: Oglinda bisericii din casa mea

1. Mulțumire:
a. Pentru cei mântuiți din familiile noastre;
b. Pentru cei din casele noastre implicați ın slujire pentru mântuirea altora;
c. Pentru cei din casele noastre care se implicăı̂n creșterea și sprijinirea lucrătorilor;
d. Pentru familiile unite implicate ın lucrare;
e. Pentru familiile care au altarul rugăciunii,
f. Pentru familiile care jertfesc pentru lucrare.

2. Pocăință :
a. De păcatul priorităților greșite – din cauza lucrurilor materiale am neglijat familia;
b. De păcatul certurilor și dezbinărilor ın familie;
c. De păcatul nepăsării și leneviei ın lucrare;
d. De păcatul absenteismului de la lucrările bisericii;
e. De păcatul unor comportamente lumești;
f. De păcatul lipsei de post și rugăciune.

3. Cereri și mijlocire
a. In casele noastre săiie practicat modelul biblic de familie, ın care iiecare membru își asumă rolul ın familie potrivit cu ınvățătura creștină;
b. Casele noastre săiie case deschise pentru frați, așa cum era casa lui Aquila și a Priscilei;
c. Să-L slujim pe Domnul ımpreunăcu toatăcasa noastră, așa cum Aquila și Priscila au slujit ımpreună;
d. Familiile noastre săiie deschise pentru cei care au nevoie de ındrumare și sfaturi, și ca Apolo, să găsească răspuns la ıntrebările lor;
e. Săbiruim ispitele și iniluențele acestui veac: materialismul, hedonismul și umanismul;
f. Mântuirea tuturor membrilor familiilor noastre, de la cel mai tânăr pânăla cel mai în vârstă

 

 

A patra duminica de Advent – DRAGOSTE

Cât de tare ți-ar strica Venirea lui Hristos Crăciunul?

Chiar dacă nu am ajuns încă la Sărbătoarea Nașterii din acest an, este important să răspundem la întrebarea acestui articol din timp, pentru că odată intrați în „vârtejul sărbătorilor” va fi imposibil să mai ieșim. Să umblăm cu băgare de seamă!

Iată întrebarea: doreşti să afli dacă sărbătoreşti cu adevărat Întruparea Domnului nostru sau te bucuri mai degrabă de mâncare, băutură şi spiritul sărbătorii ? Testul este foarte simplu: ţi-ai dori ca Isus Hristos să revină în toiul veseliei de Crăciun?

„Vai de mine!”, vor spune mulţi. „Ce ne facem cu atât de multă mâncare? Nu mai apucăm să mergem la ski şi cu colinda! Oricum suntem aglomeraţi. Mai Hristos lipseşte din hărmălaia noastră…” Adevărul e că dacă nu regăseşti în tine o dorinţă puternică pentru ca Domnul tău să revină, atunci tu nu te bucuri cu adevărat de sărbătoare. Este lipsit de sens să spui că te bucuri din toată inima de prima sa venire, dar nu îţi pasă în niciun fel de cea de-a doua venire!

Testul este simplu, dar cred că mulţi se amăgesc. Sunt convinşi că au ajuns la esenţa sărbătorii, dar bucuria lor este legată doar de atmosfera feerică, magică a sărbătorilor de iarnă. Bineînţeles că pruncuşorul din Betleem este şi El parte a acestor sărbători. E atât de mic, atât de scump, ca o păpuşă. Poţi chiar să Îl ciupeşti de obrăjorii rumeni…Ne place să ne gândim la Hristos ca la un personaj care s-a născut „demult, demult în Betleem.” E drăguţ să ne gândim la ceea ce s-a întâmplat atunci, dar ce bine că nu ne deranjează în niciun fel astăzi. Nu negăm naşterea din fecioară, istoricitatea evenimentelor din preajma naşterii sale. O singură problemă: totul este istorie.

Mă rog să pentru tine, care citeşti acest articol, cerându-I lui Dumnezeu să te ajute să înţelegi că sărbătoarea aceasta are în centru un DOMN VIU! Acest Domn viu însă, nu intră cu forţa la sărbătoare, chiar dacă este centrul ei. Foarte adesea uităm că Apocalipsa 3:20, verset care Îl portretizează pe Domnul nostru bătând la o uşă închisă, este adresat bisericii, credinciosului. Noi îl folosim la evanghelizări, dar, de fapt, Domnul stă şi bate la uşa bisericii, biserică pe care a răscumpărat-o cu sângele Său. Mă întreb oare câte festivităţi, câte servicii divine, câte programe de biserică se vor organiza şi anul acesta…fără Hristos. Probabil, în cele mai multe locuri gălăgia va fi prea mare pentru a-L auzi bătând. Chemarea este individuală: „dacă deschide cineva…voi intra.” Deschide viaţa ta pentru Hristos, pentru ca El să poată pătrunde în biserica şi în familia ta!

Se impune un cuvânt de avertizare: s-ar putea ca Domnul Isus să îţi strice sărbătoarea. Să te pună să mai tai din lista imensă de activităţi. Să îţi pună în spinare un lemn: nu e vorba de brad, ci de cruce!

Care este cea mai mare dorinţă la care te gândeşti acum? Este dorinţa apostolului Ioan? Să ne unim cu el şi să spunem: „Amin! Vino Doamne Isuse!”

 

Crăciunul-împreună cu cei mici (2)

Atunci când călătoria prin această viață se întunecă și devine confuză, începem, aproape instinctiv, să căutăm perioadele luminoase și pline de pace din viața noastră. Pentru mine, și cred că pentru cei mai mulți oameni, cea mai luminoasă și plină de pace parte din călătoria vieții este copilăria. Atunci când mă întorc acolo cu gândul, mă înseninez. Cea mai luminoasă parte a celei mai luminoase părți din viața mea, era, bineînțeles, Crăciunul.

De Crăciun, în fiecare an, se făcea la biserică un program cu copiii, numit „montaj”. Practic, erau cântări, între care se recitau poezii. Cu câteva săptămâni înainte de sărbătoare, fiecare copil primea o foicică bătută la mașină, cu versurile pe care trebuia să le recite. (În paranteză fie spus, mă bucur că acea mașină de bătut a ajuns la mine în birou, chiar dacă nu mai este funcțională.) În general, mai mulți copii ne completam și spuneam o poezie, motiv pentru care ordinea era foarte importantă. O parte dintre acele versuri s-au lipit de atunci de mintea mea. Acum, când copiii de la noi din biserică recită poezioarele de Crăciun, le recit, mental, cu un vers înaintea lor.

Vă las, mai jos, una dintre poeziile recitate cu astfel de ocazii, compusă de Costache Ioanid. Ca orice poet adevărat, Ioanid nu se mărginește să nareze în versuri evenimentele petrecute, ci își pune la lucru imaginația. Evident, într-un mod cât se poate de constructiv. În poezia de mai sus, de pildă, se pune în pielea sau, mai bine zis, în lâna, unui mieluț. Simplitatea este însă înșelătoare. S-ar putea ca poezia să îi atragă pe copii, întrucât este vorba despre un mieluț care vorbește, dar, tocmai în această aparentă simplitate este ascunsă minunea întrupării. Mieluțul e ludic, adică înfige în iesle albăstrele cu care Pruncul să se joace, dar e și teologic, pentru că înțelege că acest copilaș, care se joacă cu albăstrelele și tremură de frig, vine din stele! Într-un cuvânt, poezia poate fi citită cu folos și încântare și de copiii mici, dar și de cei mari. Dacă încă nu știu citi, vă recomandăm cu căldură să le-o citiți dumneavoastră!

 

De-aș fi fost

de Costache Ioanid

 

De-aș fi fost în noaptea sfântă
un mieluț cu gând supus,
aș fi stat s-aud cum cântă,
cum oștirile-Ți cuvântă,
Ție, dragul meu Isus.

Aș fi rupt trei albăstrele,
ca în iesle să le-nfig,
Doamne, să te joci cu ele,
ca să uiți că vii din stele,
ca să uiți de vânt și frig.

Aș fi stat peste țăpușe
de răcoare să Te cruț
și-aș fi pus pe piciorușe,
și pe păru-n inelușe
tâmpla caldă de mieluț.

Poezie preluată din „Porumbițe albe”, Costache Ioanid, publicată la Editura Stephanus, 2010, București, p. 326.

 

Să ne gătim de praznic! -cu Efrem Sirianul

 

Ne apropiem cu pași repezi de Marele Praznic. Cu siguranță, pregătirile sunt în toi, în toate casele. În tot acest tumult, vă propun să ne oprim câteva clipe și să ne gătim și inima de sărbătoare!

„Aceasta e noaptea împăcării; nimeni încruntat și întunecat să fie în ea; în această noapte care dă pace tuturor nimeni să nu amenințe și să facă tărăboi.

Aceasta e noaptea Celui Blând; nimeni să nu fie cu amar și aprig în ea! În această noapte a Celui Smerit nimeni să nu fi trufaș și mândru!

Să ne alegem cuvintele în această zi a mântuirii; să nu rostim nimic de prisos, ca să nu fim noi de prisos pentru ea.

În această zi a iertării, nimeni să nu-și răzbune vreo greșeală! În această zi a bucuriei să nu împărțim dureri.

În această zi blândă să nu fim aprigi! În această zi liniștită să nu fim arțăgoși!

În această zi în care Domnul a venit la păcătoși, cel drept să nu se ridice în cugetul său mai presus de cel păcătos!

În această zi în care Cel Bogat s-a sărăcit pentru noi, să-l lase și bogatul pe cel sărac să ia parte la masa lui!

În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut. Să arătăm așadar milostenie celor ce ne-o cer cu glas mare.

Aceasta e ziua care a deschis rugăciunilor noastre ușa înaltului cerului. Și noi să deschidem ușile noastre celor care ne-au greșit și ne roagă de iertare.

Astăzi Dumnezeirea S-a întipărit pe Sine Însăși în umanitate, ca și umanitatea să se întipărească și să se facă podoabă în pecetea Dumnezeirii!”

 

Textul este preluat din „Imnele Nașterii și Arătării Domnului”, Sfântul Efrem Sirianul, traducere Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2010.

Intalniri speciale de sarbatoare

Întâlnirile speciale de sărbătoare ale bisericii noastre sunt următoarele:

 

Marți, 11.04, ora 18:00, timp de meditație și rugăciune

Miercuri, 12.04, ora 18:00, timp de meditație și rugăciune

Joia mare, 13.04, ora 18:00, serviciu divin-Cina Domnului

Vinerea mare, 14.04, ora 18:00, serviciu divin

Duminică, 16.04, dimineața, prima zi a Învierii, ora 10:00

Duminică, 16.04, seara, prima zi a Învierii, ora 18:00

Luni, 17.04, dimineața, a doua zi a Învierii, ora 10:00.

Cercul pastoral BETANIA

Bisericile din Utvin și Parța

Cronologic, bisericile din Utvin și Parța sunt cele mai vechi biserici din cercul nostru pastoral. Biserica din Parța este chiar una dintre cele mai vechi din Banat. Aceasta a fost înființată de Atanasie Pascu, credincios care provine din Parța și care a jucat un rol important în mișcarea baptistă la nivel regional și național. Biserica din Utvin a luat ființă în anul 1938, fiind la rândul ei una dintre cele mai vechi biserici baptiste de limbă română din zona Timișoarei. Biserica din Utvin a fost și ea păstorită pentru o perioadă de timp de Atanasie Pascu. Biserica din Utvin este slujită în prezent de către fratele prezbiter Ionel Cojoacă, iar cea din Parța de către fratele prezbiter Iacob Murgu. Suntem în mod deosebit Domnului pentru familiile tinere care slujesc în aceste două biserici.


Bisericile din Seceani și Orțișoara

Lucrarea de misiune a început la Seceani încă din timpul perioadei comuniste, când biserica funcționa, neoficial, în casa lui Aurel Matei. În timp, biserica a fost preluată de Biserica „Betania” cu al cărei sprijin s-a construit o clădire în anul 1999. Biserica din Seceani numără astăzi nouă membri.

Un parcurs similar a avut și Biserica Baptistă din Orțișoara. „Betania” a demarat și acolo misiunea în mod informal, cu echipe de tineri care au vizitat localitatea. Primii credincioși au început să se adune în casa unei surori. În anul 2000, autoritățile au cedat Betaniei clădirea fostei mori din localitate, iar aceasta a fost transformată în biserică. Cu ajutorul Domnului, pe data de 18 noiembrie, va avea loc inaugurarea clădirii bisericii de acolo. Biserica Baptistă din Orțișoara numără astăzi cinci membri. Ambele biserici sunt filiale ale Betaniei, neavând personalitate juridică. Ele sunt slujite de către fratele Emil Gligor. De asemenea, suntem mulțumitori Domnului pentru implicarea fratelui Valerică Dumitrășcuță în aceste două biserici.


Bisericile din Lenauheim și Grabaț

Biserica din Lenauheim a început în casa unei credincioase, în anul 1996. Lucrarea a fost inițiată de Teofil Ciortuz, pastor al „Betaniei” în acea perioadă și a fost continuată de Nicolae Toader, prezbiter al Bisericii „Betania.” Biserica din Lenauheim numără astăzi nouăsprezece membri. În anul 2000, biserica de aici a plantat o biserică misiune în Grabăț, o localitate situată la 6 km de Lenauheim. Biserica din Grabăț nu mai numără astăzi decât trei membri care frecventează întâlnirile Bisericii din Lenauheim. Biserica din Lenauheim este, din punct de vedere legal, de sine stătătoare, având ca filială Biserica din Grabăț. Aceste două biserici sunt slujite de Gheorghe Vasile, prezbiter ordinat în cadrul Bisericii din Lenauheim și care locuiește în Lenauheim. În ultima perioadă, această biserică a cunoscut o revitalizare în ceea ce privește lucrarea muzicală și lucrarea cu tinerii. Ne rugăm Domnului pentru fratele Iosif Vrâncuța, profesor de muzică, ce coordonează aceste lucrări.


Bisericile din Racovița și Ficătari

Biserica din Racovița a început în anul 1947. Lucrarea de acolo a fost preluată de „Betania” în anii de după Revoluție. Astăzi, Biserica din Racovița numără trei membri. În anul 1998, „Betania” a plantat o biserică în localitatea Ficătari, situată la 5 km de Racovița. Prin eforturile unor membri ai „Betaniei,” s-a construit și aici o casă de rugăciune. Biserica din Ficătari numără cinci membri. Cele două biserici sunt slujite la ora actuală de către fratele păstor Nicolae Chindea, care slujește și biserica din Bacova. Mulțumim Domnului pentru implicarea jertfitoare a familiei Cotuna. În același timp apreciem slujirea pe care familia Armenișan o face la Ficătari. În urmă cu aproape un an, la Racovița, a fost ințiat un Club Awana pentru care continuăm să mijlocim în rugăciune. Le aducem înaintea Domnului în rugăciune pe femeile care participă la grupa de studiu inițiată de sora Ana Cotuna. Ne rugăm pentru mântuirea lor și a familiilor lor.


Vă îndemnăm să vă rugați și pentru frații din comitet care sprijinesc lucrarea din aceste biserici, implicându-se în lucrare și vizitându-le, și păstrează legătura dintre acestea și „Betania”: Dinu Cotuna-Racovița și Ficătari; Gabi Sadagurschi-Lenauheim și Grabaț; Tibi Ciortuz-Orțișoara și Seceani; Iacob Murgu-Parța; Vali Făt-Utvin.

Recomandare carte: CALEA FRÂNGERII, Ann Voskamp

Cartea Calea  Frângerii de Ann Voskamp a fost publicată la editura Kerigma și conține 245 de pagini. Pe parcursul acestor pagini, autoarea ne dezvăluie din experiența ei de viață, episoade în care a simțit ce înseamnă să te frângi, să te sacrifici pentru familia ta, pentru, frații și surorile de la biserică, pentru cei cu care iei contact.

„Cum să trăiești cu inima frântă? Știu doar atât-că numai rănile lui Dumnezeu pot să le vindece pe ale noastre.Acesta este adevărul și simt puterea Lui: suferința este vindecată prin suferință, rănile sunt vindecate prin răni. Asta mă cutremură, îmi risipește temerile în blândețea Lui: frângerea rea este vindecată prin frângerea lui bună. Frângerea rea este frântă de frângerea bună.” Prin acest citat, care este definitoriu pentru tema cărții, Ann Voskamp arată felul în care suferințele noastre, rănile noastre nevindecate (adică frângerile noastre de fiecare zi) pot dispărea atunci când îi încredințăm lui Dumnezeu durerea noastră. Doar rănile Lui pot să le vindece pe ale noastre pentru că El știe ce înseamnă să suferi și El cunoaște toate frângerile noastre. Frângerile noastre rele pot fi frânte de frângerea Lui bună.

Prin frângere se ajunge la o comuniune cu persoana pentru care te frângi, numită de autoare koinonia, care este miracolul unirii intime-prin locurile frânte, prin oamenii frânți și prin frângerea lui Cristos și prin a fi frânt și dăruit. Cuvintele lui Isus sunt pline de această semnificație: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.”

Nu știm de ce îngăduie Dumnezeu frângerea inimii, dar răspunsul trebuie să fie destul de important, fiindcă El îngăduie ca și inima Lui să se frângă. Dumnezeu ne cere în fiecare zi să ne frângem: „Trupul tău respiră pentru tine oricum. Iar tu ești întotdeauna parte a unui trup. O cruce este coloana ta vertebrală și tot ce trebuie să faci este să întinzi brațele.” Autoarea ne îndeamnă să ne frângem, așa cum a fost frânt Cristos și prin cruce să fim transformați.

Scopul nostru cel mai important poate fi găsit tocmai în frângerea noastră cea mai dureroasă. Singurul mod de a-l iubi pe Dumnezeu…este să dăruiești poporului Său. Dragostea pentru El trebuie să se transforme în dăruire, căci dacă nu faci acest lucru înseamnă că nu a fost niciodată dragoste. „Singurul mod de a-l iubi pe Dumnezeu…este să dăruiești oamenilor. Singurul mod de a-l sluji pe Dumnezeu…este să slujești oamenilor. Singurul mod de a-l peți pe Dumnezeu…este să oblojești rănile oamenilor și să-I predai nevoia ta care-ți cauzează durere.”

Vă invit să citiți această carte în care veți afla despre ce înseamnă să te frângi ca să răsară dragoste și fapte bune, prin cruce ne sacrificăm și noi așa cum s-a sacrificaat Dumnezeu și devenim brațele Sale întinse pentru o omenire care tânjește după dăruire, după o viață în umbra crucii.