700 – 12.07.2020

Uniți în rugăciune

-săptămâna 12-18 iulie-

 

În ultimele săptămâni, ne-am rugat pentru diferitele departamente ale lucrării bisericii. Urmează ca la începutul toamnei, să reluăm rugăciunea pentru departamentele care încă nu au fost acoperite, lucrarea de misiune fiind cel mai important dintre acestea. În săptămânile care urmează însă, ne vom îndrepta privirile înspre alte câteva teme de rugăciune deosebit de importante.

Astfel, în săptămâna care urmează, vă propunem să ne rugăm pentru persoanele care s-au îndepărtat de Domnul și de biserica lui sau, folosind un limbaj biblic, pentru „fiii risipitori” ai bisericii noastre. Chiar dacă fizic sunt departe de noi și cu unii dintre ei nu mai există punți de comunicare, știm că Duhul lui Dumnezeu este omniprezent și poate să îi cerceteze în orice loc, în orice timp și în orice context.

Vom folosi două texte inspirative, din Scripturi:

„Și-a venit în fire și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au bleșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.” Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.” (Luca 15:17-20)

„Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.” (Matei 12:20)

Textele acestea „deschid” înaintea noastră inima lui Dumnezeu pentru cei care au căzut pe cale. Observăm că dorința Lui este întoarcerea lor, iertarea și restaurarea. Spre deosebire de concepția eronată a multora, Dumnezeu nu este Stăpânul aspru care vânează greșelile oamenilor, cu dorința de a-i penaliza și de a-i pedepsi, îndepărtându-i de lângă El. Dimpotrivă, dorința lui Dumnezeu este iertarea. El este „Dumnezeul care nu obosește iertând.” (Isaia 55:7) Nu doar că Dumnezeu iartă, dar generozitatea cu care el restaurează un om căzut este de-a dreptul uimitoare: fiului pierdut îi dă o haină nouă, încălțăminte, inel în deget și, pentru a marca întoarcerea lui, organizează o petrecere îmbelșugată. Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătosului până în ultima clipă, atâta timp cât încă trestia încă se ține de un fir de păr, iar fitilul încă mai fumegă. În același timp însă, Dumnezeu „nu se lasă să fie batjocorit.” (Galateni 6:7) Timpul cercetării este mărginit, dar consecințele nesocotirii lui sunt veșnice. Tocmai din această cauză este imperativ să ne rugăm pentru pocăința și întoarcerea celor pierduți sau a celor care au căzut de pe cale! Miza este veșnicia lor!

Pentru a evita situații neplăcute, am socotit că nu este potrivit să publicăm numele lor în buletinul duminical, dar suntem convinși că acelora care doresc să se roage cu sinceritate Duhul Domnului le va aduce în minte toate persoanele pe care trebuie să le pomenească în rugăciune.

În mod concret, ne rugăm ca:

  1. Dumnezeu să îi cerceteze pe cei căzuți, în contextul și în situația în care se află. Să îi ajute să înțeleagă că indiferent de succesul pe care îl au în alte domenii ale vieții, viața nu are sens decât în Hristos.
  2. Atunci când intră în contact cu biserica sau cu persoane din biserică, să simtă, prin noi, iubirea lui Hristos. Să cerem înțelepciunea de a spune adevărul în dragoste; înțelepciunea de a nu corupe standardele înalte ale Cuvântului lui Dumnezeu, de a căuta sfințirea și de a chema la pocăință, dar toate acestea în spiritul iubirii lui Dumnezeu.
  3. Să ne rugăm ca Dumnezeu să întărească trăirea noastră în sfințenie și, astfel, mărturia noastră. Să ne ajute să înțelegem că o parte din aceste situații se datorează falimentului nostru de a fi o bună mărturie pentru cei care au fost cel mai aproape de noi.
  4. Să ne rugăm pentru generația tânără care se ridică, pentru adolescenții și copiii de acum. Să ne rugăm ca aceștia să Îl cunoască pe Domnul și să rămână în adunare. Să cerem înțelepciune și răbdare pentru cei care îi îndrumă în adunare, dar mai ales pentru părinții lor.

Studiu biblic

Psalmul 57

 

Sinteza studiului: deși suntem deja copiii lui Dumnezeu și cetățeni ai cerului, de partea aceasta a veșniciei vom trece mereu prin momente grele ce par să contrazică promisiunile primite de sus. În aceste momente putem merge mai departe bizuindu-ne pe adevărul și bunătatea lui Dumnezeu.

Privire de ansamblu și structura textului: să observăm mai întâi că psalmul acesta, alături de alți câțiva psalmi (Ps. 52, 54, 56 și 59) descriu o perioadă extrem de dificilă din viața lui David: anii în care, deși fusese deja uns ca împărat de profetul Samuel, trebuia să se ascundă de mânia împăratului lepădat, Saul. A fost o perioadă lungă de privațiuni, de luptă pentru supraviețuire, de dezamăgiri. Pe de o parte, David se bucura de promisiunile și de confirmarea lui Dumnezeu, dar, tot ceea ce se întâmpla în jurul lui, părea să contrazică acest cuvânt primit din partea Domnului.

Psalmul este structurat în trei părți:

-v. 1-3: exprimă încrederea lui David că Dumnezeu îi va răspunde la rugăciune și va interveni.

-v. 4-6: descrie problema cu care David se confruntă: oamenii ostili care îl înconjoară din toate părțile și îi doresc răul.

-v. 7-11: reafirmă tăria încrederii lui David în Dumnezeu și lauda pe care o va aduce ca răspuns la intervenția divină în viața sa.

Expresii și cuvinte cheie: pentru că psalmii sunt poezie, aceștia folosesc o multitudine de imagini concrete, dar deosebit de frumoase, pentru a transmite realități spirituale:

-de pildă, David caută ajutor „la umbra aripilor lui Dumnezeu.” Este posibil ca aici să fie o referire la heruvimii care acopereau capacul ispășirii, având aripile întinse. Însuși Domnul Isus se descrie pe Sine în relația cu evreii ca o „găină care dorește să își strângă puii sub aripi.”

-vrăjmașii săi sunt „lei”, „oameni care varsă flăcări”, „ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie ascuțită.”

Observăm de asemenea o pereche de cuvinte asociate cu Dumnezeu, care se repetă: „bunătatea și credincioșia” (v. 3 și v. 10). În traducerea greacă a Noului Testament, acestea sunt redate ca „harul și adevărul.”

Observații asupra textului: nu putem decât să ne imaginăm cât de dificilă trebuie să fi fost perioada aceasta pentru împăratul David. Din perspectiva lui Dumnezeu, din perspectiva cerului, el era împăratul legitim al lui Israel. Perspectiva istorică, perspectiva de jos, era însă foarte diferită. David era prigonit și era ocărât de oameni v. 3b). În ciuda tuturor aparențelor însă, David „se încăpățânează” sau, mai bine zis, alege să se încreadă în Dumnezeu. El știe că indiferent de ceea ce spun și fac oamenii, ceea ce contează, în ultimă instanță, este ceea ce spune Dumnezeu despre el și ceea ce face Dumnezeu pentru el. Contrastul este cât se poate de clar subliniat în v. 3: „prigonitorul îmi aruncă ocări,” afirmație care este încadrată însă de alte două afirmații: „El (Dumnezeu) îmi va trimite izbăvire din cer” și, mai apoi, „Dumnezeu își va trimite bunătatea și credincioșia.” David este încredințat că „Dumnezeu lucrează pentru el” (v. 2b), astfel că răul pe care vrăjmașii îl pregătesc pentru el se va întoarce împotriva capului lor: „Îmi săpaseră o groapă înainte, dar au căzut ei în ea.” (v. 6). Să observăm că dorința repetată lui David nu este promovarea sa ca împărat, ci ca Dumnezeu să fie slăvit și slava Sa  să fie cunoscută: „Înalță-te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul să se întind slava Ta!” (v. 5 și v. 11). Dorința lui de a cânta laudele lui Dumnezeu este atât de mare, încât se va trezi în zori de zi,” pentru a o face.

Aplicații:

  1. Adeseori viața concretă pe care o trăim pare atât de diferită de promisiunile cerești primite. În astfel de momente, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne înălțăm către cer în rugăciune. Chiar dacă contextul istoric pe care îl traversăm nu va deveni ceresc, Cerul va umple inimile noastre.
  2. Așa cum David a fost persecutat și batjocorit, Hristosul, Fiul lui David, a fost persecutat și batjocorit. Nu doar atât, dar a fost ucis de mâna vrăjmașilor și așezat într-o peșteră așa cum David se află în contextul acestui psalm într-o peșteră. Pentru că Dumnezeu a fost cu El însă, a fost izbăvit din peșteră. Tocmai răul pe care vrăjmașii I l-au făcut s-a dovedit a fi modul în care Dumnezeu a lucrat pentru a aduce binecuvântare și pentru a-Și înălța Fiul.

Citirea Bibliei:

12 iulie Iosua 16, 17 Psalmul 148 Ieremia 8 Matei 22
13 iulie Iosua 18, 19 Psalmul 149, 150 Ieremia 9 Matei 23
14 iulie Iosua 20, 21 Fapte 1 Ieremia 10 Matei 24
15 iulie Iosua 22 Fapte 2 Ieremia 11 Matei 25
16 iulie Iosua 23 Fapte 3 Ieremia 12 Matei 26
17 iulie Iosua 24 Fapte 4 Ieremia 13 Matei 27
18 iulie Judecatori 1 Fapte 5 Ieremia 14 Matei 28

Sarbatoriti:

Oprea Lidia
Ciortuz Aneta
Birta Elisabeta
Sadagurschi Otilia

Anunturi:

  1. Sâmbătă, 11.07, a avut loc pe Muntele Mic (Caraș Severin) nunta lui Sebastian Boangiu cu Brigitte Dunca. Să ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvânteze noua familie.
  2. Mulțumim tuturor celor care au dăruit pentru fratele Daniel Oprean și familia dumnealui.
  3. În seara aceasta ne bucurăm să îl avem din nou împreună cu noi pe fratele Emil Bartoș. Dumnealui va continua studiul din Eclesiastul.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?