702 – 26.07.2020

START MERSULUI LA BISERICĂ

 

Notă: acest articol a fost publicat pe blogul personal în urmă cu câțiva ani. El este republicat în această ediție a buletinului duminical pentru a ne reaminti că nu există niciun substitut pentru participarea la părtășia bisericii din prima zi a săptămânii. Credem că perioada de izolare pe care am traversat-o ne-a dovedit lucrul acesta cu prisosință.

Parcă văd deja privirile încruntate ale multora. Aceștia vor sări să-mi explice că este vorba doar despre o clădire, că biserica suntem noi. Evident, așa este! Cei care fac afirmația aceasta se simt adeseori descoperitorii Americii. Ca unul care am crescut într-o familie de evanghelici, am învățat lucrul acesta încă de la grupele de copii. Îmi amintesc că această chestiune se constituia ca o întrebare clasică, pusă de fiecare dată candidaților pentru botez, atunci când erau prezentați în fața bisericii. Da, biserica este formată din mădulare vii, din oameni în carne și oase. Tocmai de aceea, bătrâni noștri spuneau mai degrabă că merg la adunare și aveau dreptate.

În același timp, înțeleg că formularea aceasta implică anumite riscuri. Unul dintre ele este să se acorde o importanță exagerată locului, în detrimentul părtășiei. Un altul este să canalizăm majoritatea eforturilor noastre în întreținerea și îmbunătățirea unei clădiri, în detrimentul slujirii oamenilor. Există permanent riscul de a uita că întreaga clădire, cu toate facilitățile ei are menirea de a sluji participanții la închinare și nu invers. Aș mai aminti și riscul fățărniciei. Ne purtăm exemplar în perimetrul clădirii bisericii, pentru ca mai apoi să plecăm acasă, părăsiți fiind de orice simțământ, trăire sau gest evlavios. Poate că cel mai mare dezavantaj este acela că asociem prezența lui Dumnezeu cu un loc, uitând, așa cum ne învață Sfântul Pavel, că templul Duhului suntem noi, credincioșii. Avem nevoie, precum Agar, să ne spunem din nou și din nou, în fiecare zi: „Tu ești Dumnezeul care mă vede!”

DAR, de prea multe ori, am auzit astfel de argumente din partea unor oameni firești, folosite ca o scuză pentru a lipsi de la părtășia bisericii.  Unii nu vin la biserică, din lene! Pur și simplu e prea greu: să te scoli din pat devreme, să te aranjezi, să ieși din casă, (brrr  se anunță o iarnă atât de grea…). Pe lângă asta, unii frați au chiar îndrăzneala să te mai pună să faci ceva. Alții nu vin din hărnicie. E de lucru mult toată săptămâna, așa că e nevoie de o zi de odihnă: nu e chiar exagerat să aduci la biserică un om care trudește atât de mult, de luni până sâmbătă seara? Prea ești fără inimă. Unii nu vin pentru că niciodată nu au reușit să se înțeleagă cu alte ființe umane. La servici se ceartă, cu nevasta se ceartă, cu vecinii se ceartă. Ar fi ceva să se înțeleagă cu cei din biserică! S-ar putea scrie cărți, dar nu e locul și timpul potrivit aici.

Sintetizând, marea majoritate a celor care vin rar sau deloc la biserică sunt oameni firești, carnali, iar lipsa de la întâlnirile bisericii este o expresie a acestei realități. Cei care sunt înntr-adevăr îngrijorați de o înțelegere greșită a lucrurilor, vor veni și vor căuta să le îndrepte, să găsească soluții. Motivele profunde ale celor ce nu vin izvorăsc din natura păcătoasă. Acestea sunt îmbrăcate însă cu straie teologice. Cu explicații sofisticate. Cu argumente ce par noi, deși sunt știute din vremea apostolilor. Doar nu voi spune: „Eu nu vin că sunt prea ocupat” sau „Eu nu vin că sunt leneș” sau „Eu nu vin că sunt dificil.” Mai bine explic ca un magnetofon stricat ceea ce știu deja toți: că biserica nu e clădirea. În felul acesta, eu teologul sofisticat și rafinat, care stau acasă în pijamale, nespălat și nebărbierit, sunt mult mai spiritual, mult mai profund teologic decât  pâlcurile de oameni primeniți care merg regulat la biserică. Eh, ei sunt robotizați, eu sunt original. Mă mângâi cu faptul că niciun profet nu a fost înțeles în generația lui!

Eu unul voi merge mâine dimineață la biserică. Cuminte, cu hainele de duminică și cu Biblia la mine. Voi fi acolo din timp. Mă duc pentru că în locul respectiv se întâlnește biserica și doresc să mă întâlnesc cu ei. Am nevoie de părtășia de acolo. Am nevoie de încurajările și mustrările lor, iar ei de ale mele. Am nevoie de lumina pe care ei au primit-o din Cuvânt, iar ei de a mea. Mă duc acolo ca să fiu zidit și întărit. Pe Dumnezeu Îl caut în fiecare zi și mă întâlnesc cu El în fiecare zi și în orice loc. Iar El îmi spune, din nou și din nou, că nu m-a mântuit doar pe mine, ci pe mulți alții. Că eu am nevoie de ei, iar ei de mine. Că dacă nu rămân în părtășia bisericii, voi cădea. Cărbunele smuls și pus deoparte se stinge, iar oaia care se îndepărtează e pradă sigură. Bine spunea apostolul: semnul cel mai clar că am trecut din moarte la viață este că îi iubim pe frați.

Am văzut recent o carte Stop mersului la biserică! Într-un fel înțeleg formularea, din motivele enunțate mai sus. Biserica suntem noi. Interesant mi-au părut exemplele din prefață: un pastor e sfătuit să poarte vestă anti-glonț la întâlnirile de comitet sau o femeie care încearcă să o sugrume pe soția pastorului în fața amvonului sau un pastor care dă un pumn diaconului. Nu am cumpărat cartea și nici nu am de gând. Un lucru este cert: prin faptul că aceste exemple de o cruzime neobișnuită sunt puse în prefață, dar și prin asocierea lor cu titlul, se dă de înțeles că acestea au fost generate de o înțelegere greșită a ceea ce înseamnă mersul la biserică. În ce mă privește, sunt sigur de un lucru: că astfel de cazuri se petrec fie din pricina problemelor psihice, fie, mai probabil, din pricina firii pământești nerăstignite. Am ajuns din nou aici. Mersul la biserică, structura clasică a închinării, astea sunt problema noastră, se tot zice. Evident, soluția e să tot tăiem din ele, să le tot scurtăm. O soluție mult mai convenabilă decât  pocăința, crucificarea firii, maturizarea spirituală.

Eu deci, mă duc mâine la biserică. Nu, nu la clădirea bisericii. Mă duc să mă întâlnesc cu frații. Chiar nu cred că ar trebui să avem o problemă cu formularea aceasta. Când spun: mă duc acasă, se înțelege clar că mă duc, înainte de toate, la soție, copii, părinți, rude, la persoanele care locuiesc acolo și care fac casa să fie casă. La fel și cu clădirea bisericii. Nu o să merg mâine să vorbesc cu ușa, voi vorbi cu frații. Nici să îmbrățișez amvonul, ci frații. Deci, Start mersului la biserică! Dacă frații ajung să înțeleagă greșit, voi merge la ei, la biserică, și voi căuta să le explic. Soluția nu e nicidecum să rămân acasă și să filosofez cu emfază.

Valentin Făt


Citirea Bibliei:

26 iulie Judecatori 9 Fapte 13 Ieremia 22 Marcu 8
27 iulie Judecatori 10,
11:1-11
Fapte 14 Ieremia 23 Marcu 9
28 iulie Judecatori 11:12-40 Fapte 15 Ieremia 24 Marcu 10
29 iulie Judecatori 12 Fapte 16 Ieremia 25 Marcu 11
30 iulie Judecatori 13 Fapte 17 Ieremia 26 Marcu 12
31 iulie Judecatori 14 Fapte 18 Ieremia 27 Marcu 13
01 august Judecatori 15 Fapte 19 Ieremia 28 Marcu 14

Sarbatoriti:

Blaga Tabita
Toader Ana
Creţean Marius
Murariu Viorel
Feier Corina

Anunturi:

În această seara, Cuvântul va fi vestit de fratele Liviu Ciortuz.
Cu bucurie vă anunțăm că duminică, 2 august, va avea loc cununia religioasă al fratelui Emanuel Blaga cu sora Cristina Ciortuz.
La Masa Domnului ne vom împărtăși a doua duminică din luna ( 9 august ) în cadrul serviciului de  dimineață.
Nu uitați pentru duminica urmatoarele să vă inscrieți la fr. Sadagurschi Gabriel.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

701 – 19.07.2020

Cine deține controlul în viața ta?         

5 Pe când* intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga 6 şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit.” 7 Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” 8 „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu* sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi* numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. 9 Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” 10 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11 Dar vă spun că vor veni mulţi* de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12 Iar* fiii Împărăţiei vor* fi aruncaţi în întunericul de afară, unde vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13 Apoi a zis sutaşului: „Du-te şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Evanghelia după Matei 8:5-13

Mai tot timpul ne confruntăm cu problema controlului. Calitatea vieții nostre depinde de cine conduce viața nostră. De remarcat, din textul din Scriptură de mai sus, modul în care sutașul înțelege autoritatea și puterea Domnului Isus Hristos. În general există trei variante (daca nu punem în calcul că și alții vor ne controleze… J) În primul rând noi dorim să ne controlăm viața – de la căderea în păcat a lui Adam și Eva, omul își dorește controlul peste viața sa. Nu ne place să ni se spună ce să facem. Nimănui nu-i place să dea controlul altcuiva, dar avem o problemă aici, pentru că sunt două ființe supranaturale care își doresc să preia controlul. În al doilea rând, Satan dorește controlul peste viața noastră – El vrea să fie pe scaunul șoferului și să ne facă robi. Dacă,printr-o alegere păcătoasă, îi permitem lui Satan să facă un pas, el va încerca să îl transforme într-o fortăreață. În robia spirituală este ușor de intrat, dificil de rupt și greu de schimbat. În al treilea rând,  Dumnezeu dorește controlul asupra vieților noastre. El are tot dreptul să fie în control. Pentru a experimenta libertatea și împlinirea spirituală ad, noi trebuie să renunțăm la controlul asupra vieților noastre și să-l încredințăm pe deplin și cu toată libertatea lui Isus Hristos.

 

Am vrea să privim la șapte șapte piedici în calea controlului lui Hristos

  • Mândria: respingem să conștientizăm nevoia noastră de ajutor. O astfel de persoană va admite cu greu că are slăbiciuni și nevoi. Ea spune că e bine, chiar dacă nu este.
  • Încăpățânarea: refuzăm să primim ajutorul, pentru că ne dorim să mergem pe propria cale. Încăpățânarea este sora mândriei. Încăpățânarea trebuie zdrobită, până la anihilarea ei.
  • Teama: ne e teamă să renunțăm la control. Când ne încredințăm viața lui Hristos, noi renunțăm la control, ceea ce ne poate creea frică (să ajungi misionar în junglă…J)Lasă la o parte frica de necunoscut, știind că Dumnezeu are planuri bune pentru viitorul tău.
  • Rușinea: de multe ori ne simțim lipsiți de valoare din cauza eșecurilor noastre. Exemplu cum se ascundeau Adam și Eva de Dumnezeu după ce au păcătuit. Isus ne-a spus: ,,Oricine va veni la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37)
  • Dezamăgirea: faptul că am fost dezamăgiți de prea multe ori, după ce ne-am pus încrederea în oameni și în credințele lor. Aceste dezamăgiri ne determină să fugim și de relația cu Dumnezeu. Psalmul 22:5
  • Necredința: nu avem suficientă credință că Dumnezeu ne va ajuta. Parcă e mai ușor să crezi că alții vor fi ajutați, decât că Domnul te va ajuta pe tine. Această lipsă de credință e un blocaj în creșterea spirituală. Doamne mărește-ne credința!
  • Amânarea: amânăm pentru un alt timp. ,,Orice amânare se va întoarce împotriva ta!” Marius Cruceru Unii oameni pur și simplu amână. Pur și simplu, intențiile noastre bune pentru viitor nu se vor realiza și ne vor lăsa multe regretemai târziu, din cauza amânării.

Alege să dai drumul frâielor și permite-I lui Dumnezeu să le preia. După ce am privit la șapte piedici, am vrea în continuare să medităm la șapte pași importanți în vederea trăirii unei vieți sub controlul lui Hristos.

  1. Renunță la tron /abdicarea – a da controlul lui Hristos începe cu a renunța la controlul nostru. Trebuie să renunțăm să fim propriul nostru stăpân și să realizăm că nu suntem în stare să ne conducem singuri viața. Avem nevoie de Dumnezeu care ne-a creat și poate cel mai bine să ne comnducă.
  2. Dă-I inima întregă lui Dumnezeu – sunt unii care încearcă să se joace cu Dumnezeu, să-i încredințeze doar o parte din viața lor și niciodată nu renunță la tot. Ei doresc calea lui Dumnezeu și calea lor în același timp. Asta poate face viața mizerabilă, mai ales în momentul în care se intră într-un conflict de interese și dorințe. Dacă vrem cu adevărat ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să luăm în serios relația cu El și să-i încredințăm tot ce avem.
  3. Conștientizează autoritetea lui Hristos – atunci când predăm controlul vieții noastre lui Hristos înseamnă să acceptăm că El, Fiul lui Dumnezeu, este autoritatea supremă pentru viața noastră. Vezi Matei 8:5-13 – un soldat roman a luat autoritatea lui Isus în serios și datorită acestui fapt, nu doar că Isus a fost mirat de credința lui, dar și slujitorul lui a fost vindecat.
  4. Primește eliberarea pe care ți-o oferă Isus – în Noul Testament găsim tot ce ne oferă Dumnezeu pentru a primi eliberarea de legături spirituale. În Matei 11:28-30 avem o mare promisiune.
  5. Supune-te legii lui Hristos – În Matei 11:29 se referă la o altă provocare: ,,Învățați de la Mine”. A renunța la control înseamnă să devenim elevi serioși și să învățăm cee ace El ne spune. A învăța să ne supunem lui Hristos și Duhului Sfânt ne va aduce eliberare spiritual.
  6. Primește promisiunile lui Hristos – a găsi libertatea spirituală înseamnă să ne deschidem inimile către promisiunile lui Dumnezeu. Mintea noastră are nevoie să fie înnoită ca să poată primi promisiunile pe care le are El pentru noi. Când ne deschidem inimile lui Hristos, negativismul este înnocuit cu credința și speranța. Începem să fin direcționați de promisiunile lui Dumnezeu și nu de experiențele noastre din trecut. (Filipeni 3:13-14)
  7. Așteaptă puterea și protecția lui Isus – A lăsa pe Hristos să ne conducă viața este un proces zilnic. Pe măsură ce facem acest lucru în fiecare zi, putem să ne așteptăm ca puterea lui Hristos să fie vizibilă în viața noastră. Dumnezeu ne oferă din plin puterea Sa și protecția Sa și acestea ne ajută să facem ceea ce era imposibil în trecut. (Matei 19:26)

Profetul Isaia ni-L prezintă în mod profetic pe Domnul Isus Hristos, Regele nostru, ca fiind MINUNAT, și la fel trebuie să fie și regatul Său. El, care are tot dreptul să fie în controlul vieții noastre, așteaptă ca noi să abdicăm și sa-L lăsăm să facă din viața noastră una minunată. Fiecare dintre noi trebuie să luăm în serios relația cu Dumnezeu și să-i încredințăm tot ce avem. În supunere față de voia cea bună plăcută și desăvârșită a lui Dumnezeu să dăm la o parte orice piedică și șă ne bazăm totalmente pe promisiunile, puterea și protecția Domnului nostru Isus Hristos.


Citirea Bibliei:

19 iulie Judecatori 2 Fapte 6 Ieremia 15 Marcu 1
20 iulie Judecatori 3 Fapte 7 Ieremia 16 Marcu 2
21 iulie Judecatori 4 Fapte 8 Ieremia 17 Marcu 3
22 iulie Judecatori 5 Fapte 9 Ieremia 18 Marcu 4
23 iulie Judecatori 6 Fapte 10 Ieremia 19 Marcu 5
24 iulie Judecatori 7 Fapte 11 Ieremia 20 Marcu 6
25 iulie Judecatori 8 Fapte 12 Ieremia 21 Marcu 7

Sarbatoriti:

Jurescu Alina
Czurcan Viorica
Nica-Brînzei Sara
Sadagurschi Gabriel
Bîrţă Marin
Murariu Gheorghe

Anunturi:

Continuăm să ne rugăm pentru sora Maria Ivașcu, care a suferit un atac vascular cerebral.

Duminica urmatoare (26 iulie) cursurile de catehza nu se vor ține.

Nu uitați pentru duminica urmatoarele să vă inscrieți la fr. Sadagurschi Gabriel.

Dezinfectarea mâinilor la intrarea in sala bisericii, si purtarea măștii sunt obligatorii.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

700 – 12.07.2020

Uniți în rugăciune

-săptămâna 12-18 iulie-

 

În ultimele săptămâni, ne-am rugat pentru diferitele departamente ale lucrării bisericii. Urmează ca la începutul toamnei, să reluăm rugăciunea pentru departamentele care încă nu au fost acoperite, lucrarea de misiune fiind cel mai important dintre acestea. În săptămânile care urmează însă, ne vom îndrepta privirile înspre alte câteva teme de rugăciune deosebit de importante.

Astfel, în săptămâna care urmează, vă propunem să ne rugăm pentru persoanele care s-au îndepărtat de Domnul și de biserica lui sau, folosind un limbaj biblic, pentru „fiii risipitori” ai bisericii noastre. Chiar dacă fizic sunt departe de noi și cu unii dintre ei nu mai există punți de comunicare, știm că Duhul lui Dumnezeu este omniprezent și poate să îi cerceteze în orice loc, în orice timp și în orice context.

Vom folosi două texte inspirative, din Scripturi:

„Și-a venit în fire și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au bleșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.” Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.” (Luca 15:17-20)

„Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.” (Matei 12:20)

Textele acestea „deschid” înaintea noastră inima lui Dumnezeu pentru cei care au căzut pe cale. Observăm că dorința Lui este întoarcerea lor, iertarea și restaurarea. Spre deosebire de concepția eronată a multora, Dumnezeu nu este Stăpânul aspru care vânează greșelile oamenilor, cu dorința de a-i penaliza și de a-i pedepsi, îndepărtându-i de lângă El. Dimpotrivă, dorința lui Dumnezeu este iertarea. El este „Dumnezeul care nu obosește iertând.” (Isaia 55:7) Nu doar că Dumnezeu iartă, dar generozitatea cu care el restaurează un om căzut este de-a dreptul uimitoare: fiului pierdut îi dă o haină nouă, încălțăminte, inel în deget și, pentru a marca întoarcerea lui, organizează o petrecere îmbelșugată. Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătosului până în ultima clipă, atâta timp cât încă trestia încă se ține de un fir de păr, iar fitilul încă mai fumegă. În același timp însă, Dumnezeu „nu se lasă să fie batjocorit.” (Galateni 6:7) Timpul cercetării este mărginit, dar consecințele nesocotirii lui sunt veșnice. Tocmai din această cauză este imperativ să ne rugăm pentru pocăința și întoarcerea celor pierduți sau a celor care au căzut de pe cale! Miza este veșnicia lor!

Pentru a evita situații neplăcute, am socotit că nu este potrivit să publicăm numele lor în buletinul duminical, dar suntem convinși că acelora care doresc să se roage cu sinceritate Duhul Domnului le va aduce în minte toate persoanele pe care trebuie să le pomenească în rugăciune.

În mod concret, ne rugăm ca:

  1. Dumnezeu să îi cerceteze pe cei căzuți, în contextul și în situația în care se află. Să îi ajute să înțeleagă că indiferent de succesul pe care îl au în alte domenii ale vieții, viața nu are sens decât în Hristos.
  2. Atunci când intră în contact cu biserica sau cu persoane din biserică, să simtă, prin noi, iubirea lui Hristos. Să cerem înțelepciunea de a spune adevărul în dragoste; înțelepciunea de a nu corupe standardele înalte ale Cuvântului lui Dumnezeu, de a căuta sfințirea și de a chema la pocăință, dar toate acestea în spiritul iubirii lui Dumnezeu.
  3. Să ne rugăm ca Dumnezeu să întărească trăirea noastră în sfințenie și, astfel, mărturia noastră. Să ne ajute să înțelegem că o parte din aceste situații se datorează falimentului nostru de a fi o bună mărturie pentru cei care au fost cel mai aproape de noi.
  4. Să ne rugăm pentru generația tânără care se ridică, pentru adolescenții și copiii de acum. Să ne rugăm ca aceștia să Îl cunoască pe Domnul și să rămână în adunare. Să cerem înțelepciune și răbdare pentru cei care îi îndrumă în adunare, dar mai ales pentru părinții lor.

Studiu biblic

Psalmul 57

 

Sinteza studiului: deși suntem deja copiii lui Dumnezeu și cetățeni ai cerului, de partea aceasta a veșniciei vom trece mereu prin momente grele ce par să contrazică promisiunile primite de sus. În aceste momente putem merge mai departe bizuindu-ne pe adevărul și bunătatea lui Dumnezeu.

Privire de ansamblu și structura textului: să observăm mai întâi că psalmul acesta, alături de alți câțiva psalmi (Ps. 52, 54, 56 și 59) descriu o perioadă extrem de dificilă din viața lui David: anii în care, deși fusese deja uns ca împărat de profetul Samuel, trebuia să se ascundă de mânia împăratului lepădat, Saul. A fost o perioadă lungă de privațiuni, de luptă pentru supraviețuire, de dezamăgiri. Pe de o parte, David se bucura de promisiunile și de confirmarea lui Dumnezeu, dar, tot ceea ce se întâmpla în jurul lui, părea să contrazică acest cuvânt primit din partea Domnului.

Psalmul este structurat în trei părți:

-v. 1-3: exprimă încrederea lui David că Dumnezeu îi va răspunde la rugăciune și va interveni.

-v. 4-6: descrie problema cu care David se confruntă: oamenii ostili care îl înconjoară din toate părțile și îi doresc răul.

-v. 7-11: reafirmă tăria încrederii lui David în Dumnezeu și lauda pe care o va aduce ca răspuns la intervenția divină în viața sa.

Expresii și cuvinte cheie: pentru că psalmii sunt poezie, aceștia folosesc o multitudine de imagini concrete, dar deosebit de frumoase, pentru a transmite realități spirituale:

-de pildă, David caută ajutor „la umbra aripilor lui Dumnezeu.” Este posibil ca aici să fie o referire la heruvimii care acopereau capacul ispășirii, având aripile întinse. Însuși Domnul Isus se descrie pe Sine în relația cu evreii ca o „găină care dorește să își strângă puii sub aripi.”

-vrăjmașii săi sunt „lei”, „oameni care varsă flăcări”, „ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie ascuțită.”

Observăm de asemenea o pereche de cuvinte asociate cu Dumnezeu, care se repetă: „bunătatea și credincioșia” (v. 3 și v. 10). În traducerea greacă a Noului Testament, acestea sunt redate ca „harul și adevărul.”

Observații asupra textului: nu putem decât să ne imaginăm cât de dificilă trebuie să fi fost perioada aceasta pentru împăratul David. Din perspectiva lui Dumnezeu, din perspectiva cerului, el era împăratul legitim al lui Israel. Perspectiva istorică, perspectiva de jos, era însă foarte diferită. David era prigonit și era ocărât de oameni v. 3b). În ciuda tuturor aparențelor însă, David „se încăpățânează” sau, mai bine zis, alege să se încreadă în Dumnezeu. El știe că indiferent de ceea ce spun și fac oamenii, ceea ce contează, în ultimă instanță, este ceea ce spune Dumnezeu despre el și ceea ce face Dumnezeu pentru el. Contrastul este cât se poate de clar subliniat în v. 3: „prigonitorul îmi aruncă ocări,” afirmație care este încadrată însă de alte două afirmații: „El (Dumnezeu) îmi va trimite izbăvire din cer” și, mai apoi, „Dumnezeu își va trimite bunătatea și credincioșia.” David este încredințat că „Dumnezeu lucrează pentru el” (v. 2b), astfel că răul pe care vrăjmașii îl pregătesc pentru el se va întoarce împotriva capului lor: „Îmi săpaseră o groapă înainte, dar au căzut ei în ea.” (v. 6). Să observăm că dorința repetată lui David nu este promovarea sa ca împărat, ci ca Dumnezeu să fie slăvit și slava Sa  să fie cunoscută: „Înalță-te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul să se întind slava Ta!” (v. 5 și v. 11). Dorința lui de a cânta laudele lui Dumnezeu este atât de mare, încât se va trezi în zori de zi,” pentru a o face.

Aplicații:

  1. Adeseori viața concretă pe care o trăim pare atât de diferită de promisiunile cerești primite. În astfel de momente, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne înălțăm către cer în rugăciune. Chiar dacă contextul istoric pe care îl traversăm nu va deveni ceresc, Cerul va umple inimile noastre.
  2. Așa cum David a fost persecutat și batjocorit, Hristosul, Fiul lui David, a fost persecutat și batjocorit. Nu doar atât, dar a fost ucis de mâna vrăjmașilor și așezat într-o peșteră așa cum David se află în contextul acestui psalm într-o peșteră. Pentru că Dumnezeu a fost cu El însă, a fost izbăvit din peșteră. Tocmai răul pe care vrăjmașii I l-au făcut s-a dovedit a fi modul în care Dumnezeu a lucrat pentru a aduce binecuvântare și pentru a-Și înălța Fiul.

Citirea Bibliei:

12 iulie Iosua 16, 17 Psalmul 148 Ieremia 8 Matei 22
13 iulie Iosua 18, 19 Psalmul 149, 150 Ieremia 9 Matei 23
14 iulie Iosua 20, 21 Fapte 1 Ieremia 10 Matei 24
15 iulie Iosua 22 Fapte 2 Ieremia 11 Matei 25
16 iulie Iosua 23 Fapte 3 Ieremia 12 Matei 26
17 iulie Iosua 24 Fapte 4 Ieremia 13 Matei 27
18 iulie Judecatori 1 Fapte 5 Ieremia 14 Matei 28

Sarbatoriti:

Oprea Lidia
Ciortuz Aneta
Birta Elisabeta
Sadagurschi Otilia

Anunturi:

  1. Sâmbătă, 11.07, a avut loc pe Muntele Mic (Caraș Severin) nunta lui Sebastian Boangiu cu Brigitte Dunca. Să ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvânteze noua familie.
  2. Mulțumim tuturor celor care au dăruit pentru fratele Daniel Oprean și familia dumnealui.
  3. În seara aceasta ne bucurăm să îl avem din nou împreună cu noi pe fratele Emil Bartoș. Dumnealui va continua studiul din Eclesiastul.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

699 – 05.07.2020

Uniți în rugăciune – Săptămâna 05-11 iulie – pentru echipa implicata in ajutorarea persoanelor varstnice

 

Săptămâna aceasta vă prezentăm un nou departament al lucrării din biserica noastră. Vă reamintim și scopurile acestor prezentări:

(1) Să cunoaștem departamentele de slujire ale bisericii.

(2) Să îi cunoaștem pe cei implicați și să îi încurajăm.

(3) Să sprijinim practic și, mai ales, să ne rugăm.

Astăzi, vă vom prezenta lucrările de caritate/ de întrajutorare care se desfășoară în biserica noastră.

În primul rând, avem la Betania o echipă implicată în ajutorarea persoanelor vârstnice. Echipa este coordonată de Eliza Rigo. Din echipă mai fac parte: Gil Murariu, Alexandra Copocean și Viviana Boangiu. Echipa este ajutată în mod constant de familia Golea Cristi și Alina, dar și de Andrei Jurescu. Scopul acestei grupe este să viziteze, să încurajeze și să sprijinească în mod practic frații și surorile în vârstă din adunare. În mod concret, aceste obiective sunt realizate prin:

-vizitarea celor vârstnici la casele lor.

-distribuirea de cadouri în perioada sărbătorilor.

-implicarea în diverse probleme, medicale sau materiale.

-organzarea de agape în care frații și surorile în vârstă să fie slujiți și să li se arate apreciere.

În al doilea rând, avem la Betania o echipă implicată în distribuirea banilor care se adună la colecta specială din prima duminică a lunii, atunci când ne împărtășim la Masa Domnului. Echipa este formată din: Maria Preda, Mariana Orășanu, Eliza Rigo, Viorica Oacheș, Iacob Murgu și Valentin Făt. Scopul aceste echipe este să identifice în mod constant persoanele și familiile din adunare care se confruntă cu nevoi speciale, să le viziteze și să împartă banii adunați în funcție de nevoile fiecăruia.

În al treilea rând, avem la Betania o echipă de familii care găzduiesc peste weekend fete de la cele două case „Debora.” Această lucrarea este coordonată de Alciona Boangiu. Scopul ei este ca, periodic, aceste fete să simtă căldura căminului și dragostea autentică a unei familii. Ne dorim, de asemenea, ca fetele să perceapă biserica noastră ca o comunitate iubitoare în care să fie integrate.

Ca text inspirativ pentru rugăciunea din această săptămână vom folosi 1 Tesaloniceni 4:9-10: „Cât despre dragostea frățească, n-aveți nevoie să vă scriem; căci voi singuri ați fost învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții și iubiți într-adevări pe toți frații care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemn, fraților, să sporiți tot mai mult în ea.”

Privind în acest text observăm: (1) Realitatea dragostei frățești. Este vorba aici nu despre o iubire generală, vagă, ci despre iubirea care se manifestă între frații și surorile care alcătuiesc Trupul lui Hristos  și care își are originea în Dumnezeu. Aceasta a fost trăită în mod perfect de Hristos și dovedită sublim de biserica primară. (2) Prezența acestei iubiri în mijlocul tesalonicenilor. (3) Nevoia de a crește în această dragoste, de a nu se plafona. Întotdeauna se poate mai mult.

Motive de rugăciune:

(1) Mulțumim Domnului pentru dragostea frățească pe care o experimentăm la Betania. Mulțumim pentru cei care dăruiesc cu generozitate, dar și pentru cei care își fac timp pentru a cunoaște nevoile și pentru a împărți aceste daruri.

(2) Ne rugăm pentru cei implicați. Cerem pentru ei dragoste față de cei pe care îi slujesc, putere de muncă,

discernământ în evaluarea nevoilor, dar și înțelepciunea de a lucra în echipă.

(3) Ne rugăm pentru cei vizați de aceste lucrări. Ne rugăm pentru cei care sunt în vârstă și pentru cei care se confruntă cu probleme de sănătate. Ne rugăm pentru fetele de la Debora, pentru posibilitatea de a relua cât mai curând acest proiect. Cerem înțelepciune, răbdare și dragoste pentru familiile implicate.


Studiu biblic

Psalmul 44

 

Sinteza studiului: uneori, copiii lui Dumnezeu nu suferă din pricina păcatului lor, ci suferă de dragul Dumnezeului de care și-au legat numele.

Privire de ansamblu și structura textului:

-prima secțiune a psalmului ține de la v. 1 la v. 8. Această secțiune vorbește despre credincioșia, puterea și dragostea lui Dumnezeu din trecut, dar și despre încrederea nestrămutată pe care poporul o are în Dumnezeu chiar și în prezent.

-a doua parte începe în v. 9 și ține până în v. 16. Această secțiune vine ca un șoc. Ea este pusă în contrast față de prima secțiune prin conjucția „dar.” În ciuda credincioșiei lui Dumnezeu din trecut și în ciuda credincioșiei prezente a poporului față de Dumnezeu, El pare absent, iar asta face ca poporul să piardă luptele și să fie nevoiți să îndure ocara vrăjmașului.

-a treia secțiune începe cu v. 17 și se întinde până la v. 22. În această secțiune psalmistul încearcă să identifice cauza situației deplorabile în care se află poporul. Aceasta nu este cauzată de faptul că ei ar fi păcătuit prin încălcarea legământului. Care este totuși cauza: „Din pricina Ta,” spune psalmistul. (v. 2)

-a patra secțiune începe în v. 23 și ține până la final, v. 26, fiind o rugăciune ca Dumnezeu să intervină.

Cuvinte și expresii cheie:

Prima parte conține cuvinte și expresii care vorbesc despre luptă, despre biruință și despre înfrângere. Atât biruința cât și înfrângerea I se datorează lui Dumnezeu: „sabie” (v. 3), „doborâm vrăjmașii/ zdrobim potrivnicii” (v. 5), „arc și sabie” (v. 6), „oștirile noastre” (v. 9), „a da dosul înaintea vrăjmașilor” (v. 10), „pradă” (v. 10). Sunt multe cuvinte în următoarea secțiune care sugerează ocara: „ocara și batjocura” (v. 13), „de pomină și de clătinare de cap” (v. 14), „ocara și rușinea” (v. 15), „mă batjocorește și mă ocărăște” (v. 16).

Observații asupra textului:

Psalmistul observă mai întâi biruința minunată a poporului din trecut, atunci când Dumnezeu „a izgonit neamuri pentru a-i sădi pe ei.” (v. 2) Lucrarea a fost atât de minunată, încât ea nu poate fi explicată decât prin lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu. Lucrul este afirmat emfatic: „nu prin sabia lor au pus mâna pe țară, nu brațul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, Brațul Tău, Lumina Feței Tale.” (v. 3) În cele din urmă, explicația este iubirea lui Dumnezeu: „pentru că-i iubeai.” (v. 3). Psalmistul observă mai apoi înfrângerile rușinoase de care poporul are parte acum și, așa cum a identificat cauza biruințelor, încearcă acum să identifice și cauza acestora. Concluzia e surprinzătoare: precum biruințele și înfrângerile I se datorează tot lui Dumnezeu: „Dar din pricina Ta suntem junghiați în toate zilele, suntem priviți ca niște oi sortite pentru măcelărie.” (v. 22). Nu doar că Dumnezeu nu aduce biruința, dar se pare că poporul este urât și persecutat din pricina Sa.

Aplicații:

Uneori copiii lui Dumnezeu, ca persoane individuale, dar și trupul lui Hristos, în ansamblul lui, sunt chemați să sufere de dragul Dumnezeului de care Și-au legat viața. Este nevoie însă de cercetare pentru a ne asigura că suntem de partea Domnului și că păcatul nu ne desparte de El, transformându-ne în vrăjmași ai Lui.

Chiar și în astfel de încercări, trebuie să ne rugăm și să ne punem credința în Dumnezeu. Apostolul Pavel citează v. 22 din Ps. 44 pentru a le reaminti credincioșilor din Roma, că niciun fel de încercare nu îi poate despărți de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus (vezi Romani 8.)


Citirea Bibliei:

5 iulie Iosua 7 Psalmul 137, 138 Ieremia 1 Matei 15
6 iulie Iosua 8 Psalmul 139 Ieremia 2 Matei 16
7 iulie Iosua 9 Psalmul 140, 141 Ieremia 3 Matei 17
8 iulie Iosua 10 Psalmul 142, 143 Ieremia 4 Matei 18
9 iulie Iosua 11 Psalmul 144 Ieremia 5 Matei 19
10 iulie Iosua 12, 13 Psalmul 145 Ieremia 6 Matei 20
11 iulie Iosua 14, 15 Psalmul 146, 147 Ieremia 7 Matei 21

Sarbatoriti:

Florea Sebastian
Maftei Nadia
Acatrinei Geroma
Almăjanu Mariana
Maftei Nicoleta
Catana Antonica
Jurescu Cristian
Blaga Cristina
Murgu Petru

Anunturi:

În cadrul serviciului din această seară, ne vom bucura de prezența și slujirea fratelui Ghiță Mocan.

Duminica viitoare, în cadrul serviciului de seara, îl vom avea cu noi pe fratele Emil Bartoș care va relua studiul din cartea Eclesiastul.

 

mnului.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

698 – 28.06.2020

Uniți în rugăciune

Săptămâna 28 iunie-4 iulie: pentru lucrarea muzicală a bisericii.

 

Continuăm să ne rugăm pentru încă un departament al lucrării din biserica noastră, cel muzica. Vă reamintim că în ultimele săptămâni ne-am rugat pentru diferitele lucrări care se desfășoară în biserica noastră:
(1) Departamentul tehnic

(2) Lucrarea cu copiii

(3) Awana

(4) Tinerii

(5) Familiile tinere.

Scopul principal al prezentării acestor lucrări aici este să ne rugăm pentru ele. În același timp însă, dorim să le cunoaștem, să îi cunoaștem și să îi încurajăm pe cei implicați și, dacă este cazul, să ne implicăm și noi!

Lucrarea muzicală de la Betania este împărțită în mai multe depatamente:

(1) Cântarea comună. Aici coordonator este Lucian Boangiu, ajutat de Ovidiu Căpușan (pian) Cristian Jurescu, Ion Costache, Gabriel Sadagurschi (voce).

(2) Corul. Acesta este dirijat de Carol Budai și Ovidiu Voaideș, fiind acompaniat de Ovidiu Căpușan.

(3) Orchestra. Orchestra este dirijată de Carol Budai.

(4) Sola Gratia. Sola Gratia este un dublu-cvartet coordonat de Carol Budai.

 

Ca text inspirativ, vom folosi Psalmul 40:3a: „Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.” Privind la acest scurt verset înțelegem că: (1) Muzica este darul lui Dumnezeu. El este Cel care pune cântarea în gura noastră. (2) Cea mai plăcută cântare, înaintea lui Dumnezeu, este aceea care izvorăște dintr-un suflet mântuit, răscumpărat. David primește cântare după ce Domnul a întins mâna și l-a scos din groapa pieirii (vezi v. 1 și 2). (3) Scopul cântărilor noastre trebuie să rămână Dumnezeu. Noi nu cântăm pentru că ne place, pentru a ne etala talentele sau pentru a genera anumite emoții, ci pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Cântarea noastră este de clar definită în acest verset: ea este „o laudă pentru Dumnezeul nostru!” Așa să ne ajute Domnul să o păstrăm!

Motive de rugăciune:

  1. 1. Mulțumim pentru darul muzicii. Mai important însă, îi mulțumim Domnului pentru darul salvării și pentru că gloria Lui și lucrarea Lui rămân motivele pentru care cântăm. Mulțumim pentru bucuria de a cânta împreună, de a ne uni nu doar vocile, dar și inimile. Mulțumim pentru toți cei implicați, pentru jertfa și devotamentul lor. Mulțumim pentru aceia care ne-au binecuvântat prin cântarea lor în perioada de izolare. Mulțumim pentru departamentul tehnic care susține lucrarea muzicală a bisericii.
  2. Ne rugăm ca restricțiile să fie ridicate cât mai grabnic, iar activitățile muzicale (cor, orchestră, grupul Sola Gratia) să poată fi reluate cât mai curând.
  3. Ne rugăm pentru cei implicați în coordonarea diferitelor lucrări muzicale, pentru răbdare, putere, înțelepciune.
  4. Ne rugăm pentru pianistul bisericii noastre, Ovidiu Căpușan. Mulțumim pentru el, cerem putere și energie, dar în același timp ne rugăm să se mai găsească persoane dăruite care să ajute în lucrarea aceasta. Continuăm să o aducem în rugăciunile noastre pe Laura Leontiuc care pentru o perioadă a cântat la pian în adunarea noastră, dar acum se luptă cu boala.
  5. Cel mai important, ne rugăm ca cei care cântă să o facă din inimi curate, motivația de dragostea Celui care ne-a iubit mai întâi, atunci când Și-a dat viața pentru noi: Isus Hristos, același ieri și azi și în veci!

Studiu biblic

Psalmii 42-43

 

Sinteza studiului: Momentele de descurajare sau depresie sunt o realitate și în viața celor credincioși, dar tocmai în astfel de clipe descoperim suficiența lui Dumnezeu pentru salvarea noastră deplină.

 

Structura textului: Chiar dacă cei doi psalmi, 42 și 43, pot fi abordați și separat, există mai multe argumente care ne determină să credem că ceele două capitole formează un text unitar: (1) În primul rând, refrenul: „Pentru ce te mâhnești suflete și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu , căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul  meu.” care apare de două ori în Ps. 42 (v. 5 și 11), dar și în Ps. 43:5. (2) În al doilea rând avem afirmația din Ps. 42:9b: „Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmașului?” care este reluată și în Ps. 43:2b, cuvântu cu cuvânt. (3) Suntem în cea de-a doua carte a psalmilor, iar primii psalmi, de la 42-49 sunt atribuiți fiilor lui Core. Mențiunea este făcută la începutul fiecărui psalm, cu excepția Ps. 43, o indicație că acesta este strâns legat de 42 și are același autor.

Structura textului este dată de refrenul care se repetă de trei ori, în 42:5, 11 și 43:5. Astfel avem:

-prima secțiune: 42: 1-4, urmată de refrenul din v. 5.

-a doua secțiune: 42:6-10, urmată de refrenul din v. 11

-a treia secțiune: 43:1-4, urmată de refrenul din v. 5.

 

Cuvinte și expresii cheie: textul conține expresii care sugerează starea de descurajare și de slăbiciune:

sete puternică (42:1-2), lacrimi (42:3), a vărsa focul inimii (42:4), mâhnire (42:5, 6, 11, 43:5), gemete (42:5, 11, 43:5), apele care trec peste suflet (42:7), întristare (42:9, 43:2), apăsare (42:9, 43:2), oase sfărâmate (42:10).

 

Observații pe marginea textului: la fel ca în cazul altor psalmi, autorul nu precizează contextul istoric exact în care se găsește. Psalmul începe cu o afirmație deosebit de puternică: este însetat după prezența lui Dumnezeu (42:1-2). În psalmul 43 se face o afirmație paralelă. Practic este exprimat același adevăr, dar în cuvinte diferite: „atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu care este bucuria și veselia mea.” (43:4) Se pare că este vorba despre o persoană care era implicată în lucrarea de la templu și, în trecut, conducea mulțimea în închinare (42:4). Acum se afla departe (42:6, 43:3) și era în imposibilitatea de a mai participa la închinare, dar tânjea după lucrul acesta. Nu doar atât, era în mijlocul vrăjmașilor care, prin prisma cuvintelor pe care le rostesc, se pare că nu făceau parte din poporul lui Dumnezeu. Aceștia îl batjocoreau, sugerându-i că Dumnezeu l-a părăsit și l-a uitat (42:3, 42:9, 42:10, 43:1, 43:2). Întregul text este străbătut de două fire. Pe de o  parte este vorba despre întristare profundă. Psalmistul este însetat și înfometat, dar se hrănește cu lacrimi. Își dorește să fie în mijlocul poporului la închinare, dar este departe, înconjurat de vrăjmași. Își amintește strigătele de bucurie și mulțumire ale mulțimii, dar aude doar batjocurile vrăjmașilor. Pe altă parte, psalmul este străbătut de un fir al nădejdii. Psalmistul este încredințat că va fi izbăvit. Așa cum îl dorește pe Dumnezeu și nimic altceva, Dumnezeu și nimic altceva este suficient pentru a-i oferi nădejdea neclintită că totul se va termina cu bine și va fi mântuit. Precum Avraam, autorul trăiește prin credință, „nădăjduind împotriva oricărei nădejdi.” (vezi Romani 4).

 

Aplicații practice:

  1. Copiii lui Dumnezeu nu sunt scutiți de clipe de descurajare și chiar de depresie. Cartea Psalmilor stă ca o mărturie că uneori credincioșii trebuie să treacă prin văi adânci.
  2. Chiar și în această situație neagră psalmistul stă de vorbă cu Dumnezeu, împărtășindu-i nedumeririle.
  3. Psalmistul stă de vorbă însă și cu el însuși. El nu se lasă condus de impresiile și emoțiile sale, ci își strunește lumea interioară.
  4. Dumnezeu este suficient pentru orice situație în care ne-am afla. Dumnezeu însuși este suficient pentru a ne oferi o salvare și o satisfacție deplină.

Săptămâna aceasta în istoria bisericii și a lumii…

 

28 iunie 195: moare Irineu, episcopul Lionului (Franța), considerat de unii primul teolog al bisericii creștine. Acesta a avut un aport deosebit în ceea ce privește canonul, adică stabilirea cărților care alcătuiesc Sfânta Scriptură.

28 iunie 1577: se naște pictorul flamand Peter Paul Rubens. Printre cele mai cunoscute picturi se numără Ridicarea Crucii și Coborârea de pe cruce.

1 iulie 1643: se întâlnește pentru prima dată adunarea de la Westminster. Aceștia vor întocmi Mărturisirea și Catehismul de la Westminster care vor rămâne un reper pentru protestanți și pentru credința evanghelică în general.

2 iulie 1505: o furtună violentă îl surprinde pe Martin Luther, pe atunci student la drept. Acesta se roagă Sfintei Ana să îl ajute, cu promisiunea că dacă va scăpa, se va face călugăr, promisiune pe care a onorat-o peste doar două săptămâni.

2 iulie 1865: William Booth înființează ceea ce mai târziu avea să devină Armata Salvării, o lucrare printre sărmanii și necredincioșii Londrei.

(informațiile sunt preluate de pe christianitytoday.com Traducerea: Valentin Făt)


Citirea Bibliei:

28 iunie Deuteronom 33, 34 Psalmul 119:145-176 Isaia 60 Matei 8
29 iunie Iosua 1 Psalmul 120, 121, 122 Isaia 61 Matei 9
30 iunie Iosua 2 Psalmul 123, 124, 125 Isaia 62 Matei 10
1 iulie Iosua 3 Psalmul 126, 127, 128 Isaia 63 Matei 11
2 iulie Iosua 4 Psalmul 129, 130, 131 Isaia 64 Matei 12
3 iulie Iosua 5, 6:1-5 Psalmul 132, 133, 134 Isaia 65 Matei 13
4 iulie Iosua 6:6-27 Psalmul 135, 136 Isaia 66 Matei 14

Sarbatoriti:

Iacob Adrian

Liubimirescu Luminiţa

Copocean Sorin

Fomitescu Corina

Pop-Murariu Filip

Bota Vasile

Rusu Iasmina

Motescu Daniela

Ispas Stela

Oprea Dorin

 

Anunturi:

De marți, 30 iunie, se reiau întâlnirile de rugăciune, începând cu orele 17:00.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, duminică, 5 iulie, ne vom împărtăși la Masa Domnului.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
CUI: 5189254 (daca se cere CUI-ul beneficiarului)
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

697 – 21.06.2020

Studiu biblic – Psalmul 40

Sinteza lecției: Dumnezeu este Unicul Salvator, prin Domnul nostru Isus Hristos, iar salvarea Sa conduce la o viață de laudă, ascultare și mărturisire.

Structura textului:

-v. 1-3a: descriu lucrarea lui Dumnezeu în viața lui David.
-v. 3b-11 descriu rezultatele acestei lucrări, după cum urmează: v. 3b-5 uimirea și mulțumirea interioară a lui David, atunci când meditează la aceste lucrări; v. 6-8 dorința de a asculta de voia lui Dumnezeu din toată inima; v. 9-11 dorința de a mărturisi public aceste lucrări.
-v. 12-17 unde, paradoxal, apare o nouă situație limită în care regele are nevoie de ajutorul și intervenția Lui Dumnezeu.

Cuvinte și expresii cheie

Pentru că este vorba despre un text poetic, temele regăsite în psalm sunt exprimate prin cuvinte și expresii vii, concrete care ne ajută să înțelegem mesajul psalmului nu doar la un nivel teoretic, ci ne ajută să îl retrăim, să simțim ceea ce David simțea. Astfel avem:

-exprimarea situației disperate: strigătele (v. 1), groapa pieirii (v. 2), fundul mocirlei (v. 2).

-exprimarea tăriei lui Dumnezeu: stâncă (v. 2), a întări pașii (v. 2) în contrast cu „inima care se moaie.” (v. 12).

-exprimarea uimirii în fața lucrării salvatoare: minunile și planurile lui Dumnezeu sunt multe, atât de multe că nu ajunge timpul ca acestea să fie povestite (v. 5).

-exprimarea dorinței de a mărturisi: să le vestesc și să le trâmbițez (v. 5), nu îmi închid buzele v. 9), vestesc (v. 5, v. 9, v. 10).

Observații asupra textului:

Primul lucru care ne atrage atenția este timpul verbal neobișnuit cu care începe psalmul: „îmi pusesem nădejdea în Domnul”, nu „mi-am pus.”  Acest timp verbal sugerează că împăratul David a trebuit să aștepte materializarea acestei salvări, că întregul proces  presupus un timp îndelungat. Unele traduceri transmit același adevăr printr-o traducere ușor diferită: „am așteptat pe Domnul cu răbdare.” Starea în care se afla psalmistul era disperată: era un om ajuns pe fundul gropii, în mocirlă care nu se mai poate ajuta, iar singura sa salvare este să strige după ajutor. Următoarele versete descriu lucrarea minunată pe care Dumnezeu a făcut-o pentru a aduce salvare: „s-a aplecat, m-a scos, mi-a pus….” Întreaga lucrarea îi aparține lui Dumnezeu. El este Cel care dăruiește inclusiv cântarea de laudă: psalmistul nu oferă decât strigătele disperate. Următoarea secțiune conține închinarea plină de uimire a lui David care meditează la ceea ce Domnul a făcut pentru el. Această contemplare nu produce plictiseală, ci îi sporește uimirea. Ce ar putea să facă el în fața unei mântuiri așa de mari? Următoarele versete ne oferă răspunsul: vă trăi o viață de ascultare și va mărturisi în fața poporului bunătatea lui Dumnezeu. În mod paradoxal, David ajunge din nou într-o situația limită, deși fusese salvat și luase hotărârea să trăiască în ascultare (v. 8). Această răsturnare de situație nu poate fi explicată decât prin prisma lucrării lui Hristos care, deși împlinește desăvârșit voia Tatălui, se încarcă cu păcatele noastre, astfel că acestea devin ale lui. Dumnezeu Îl va izbăvi pe unsul Lui și din această situație, iar biruința Împăratului devine, din nou (vezi psalmul 20), și a poporului (v. 16).

 

Aplicații practice:

  1. Dincolo de David, psalmul acesta îl prezintă pe Domnul Isus Hristos. Încearcă să identifici care sunt lucrurile pe care psalmul acesta le comunică despre Hristos și lucrarea Sa.
  2. Învățăm de la David că trebuie să contemplăm cu uimire lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră.
  3. Învățăm că Dumnezeu nu își dorește în primul rând jertfe costisitoare și o inimă gata să trăiască în ascultare. De ce uneori preferăm să înlocuim ascultarea cu jertfele? Ce se întâmplă când facem acest lucru?
  4. Mai învățăm și faptul că trebuie să mărturisim lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră. Încearcă să identifici cel puțin un motiv pentru care nu suntem gata, așa cum făcea David, „să trâmbițăm” lucrările lui Dumnezeu.

Această săptămână în istoria bisericii și a lumii…

22 iunie, 1750: Jonathan Edwards este îndepărtat din funcția de păstor, din cauza criteriilor pe care le stabilise pentru membralitatea credincioșilor în biserică.

22 iunie, 1714: moare Matthew Henry, pastor prezbiterian englez și comentator al Scripturii. Comentariile lui pe întreaga Biblie încă se tipăresc și sunt folosite pe scară largă și în ziua de azi.

22 iunie 431: se deschid lucrările celui de-al treilea conciliu ecumenic, la Efes. Scopul acestuia este condamndarea nestorianismului, o erezie care susținea că în Domnul nostru erau două persoane, nu o singură persoană cu două naturi, divină și umană, așa cum susține credința creștină adevărată.

24 iunie 1519: se naște, la Vezelay, Franța, Theodore Beza, unul dintre pilonii principali ai Refomei și succesorul lui Calvin la Geneva.

24 iunie, 64: împăratul Nero începe persecuția împotriva creștinilor.

25 iunie 1530: luteranii îi prezintă împăratului Carol al V-lea, o sinteză a credinței, cunoscută drept Mărturisirea de la Augsburg. În cea mai mare parte a fost întocmită de Philipp Melanchthon, dar nu a fost prezentată până când nu a primit aprobarea lui Luther.

25 iunie 1744: se organizează la Londra prima conferință metodistă. Aceasta conferă o structură organizațională lucrării de trezire înfăptuite de John Wesley și George Whitfield. Se stabilesc doctrina, liturghia și statutul noului cult.

25 iunie 1865: Hudson Taylor înființează Societatea de misiune chineză interioară. Membrii acesteia urmau să nu aibă salarii fixe și nici nu ni le permitea să ceară ajutor. Trebuiau să se bazeze pe Dumnezeu pentru sprijin. Ei urmau să se îmbrace și să trăiască precum chinezii, ducând Evanghelia tot mai mult spre interiorul țării.

26 iunie 1932: Francis Schaeffer participă la o întâlnire, într-o biserică prezbiteriană, unde un unitarian vorbește împotriva doctrinei biblice despre Trinitate. Edith, o tânără din audiență, ascultă cum Francis Schaeffer se ridică și demolează întreaga argumentație, aducând la rândul ei câteva argumente. Acesta este începutul relației dintre Edith și Francis care s-au căsătorit și au făcut o lucrare extraordinară pentru Împărăția lui Dumnezeu în secolul trecut.

27 iunie, 444: moare Chiril, patriarhul Alexandriei și autorul a numeroase lucrări despre persoana lui Hristos.

(Informațiile de mai sus sunt preluate de pe christianitytoday.com Traducerea: Valentin Făt)


Citirea Bibliei:

21 iunie Deuteronom 26 Psalmul 117, 118 Isaia 53 Matei 1
22 iunie Deuteronom 27, 28:1-19 Psalmul 119:1-24 Isaia 54 Matei 2
23 iunie Deuteronom 28:20-68 Psalmul 119:25-48 Isaia 55 Matei 3
24 iunie Deuteronom 29 Psalmul 119:49-72 Isaia 56 Matei 4
25 iunie Deuteronom 30 Psalmul 119:73-96 Isaia 57 Matei 5
26 iunie Deuteronom 31 Psalmul 119:97-120 Isaia 58 Matei 6
27 iunie Deuteronom 32 Psalmul 119:121-144 Isaia 59 Matei 7

Sarbatoriti:

Curuţi Thomas
Constantin Nicolae
Sîmboteanu Elena
Candreanu Costică
Roman Viorica
Şadi Gianina

Anunturi:

În timp ce îi suntem mulțumitori Domnului pentru oportunitatea de a ne întâlni din nou în clădirea bisericii, vă rugăm să țineți cont de măsurile speciale din această perioadă:

  1. Purtarea măștii care să acopere gura și nasul este obligatorie în interior.
  2. Dezinfectarea mâinilor este obligtorie la intrare.
  3. Nu vă așezați decât pe scaunele pregătite în acest sens.
  4. Ieșirea se face conform indicațiilor primite de la cei care conduc întâlnirea.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
CUI: 5189254 (daca se cere CUI-ul beneficiarului)
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

696 – 14.06.2020

Studiu biblic – Psalmul 31:1-24

 

Ideea centrală: Domnul este Singurul care nu va trăda încredea noastră, iar viața noastră este în siguranță doar atunci când o punem în mâna Lui.

Structura textului: Psalmul este format din două secțiuni. Prima secțiune: v. 1-8, iar cea de-a doua v. 9-22. Cea de-a doua secțiune repetă și detaliază ceea ce prezintă prima secțiune. Fiecare secțiune începe cu o rugăciune care imploră intervenția lui Dumnezeu, dar se încheie cu convingerea fermă că Dumnezeu va interveni și va lucra, după cum se poate vedea în versetele citate mai jos:

„Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată. Izbăvește-mă în dreptatea Ta! Pleacă-ți urechea spre mine, grăbește-te de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetățuie unde să îmi găsesc scăparea.” (v. 1 și 2)/ „Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare.” (v. 9)

„Nu mă vei da în mâinile vrăjmașului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.” (v. 8)/ „Iubiți dar pe Domnul toți cei iubiți de El. Căci Domnul păzește pe cei credincioși. Fiți tari și îmbărbătați-vă inima toți cei ce nădăjduiți în Domnul.” (v. 23-24).

Cuvinte cheie:

Psalmul conține mai multe metafore care au menirea de a sugera protecția puternică pe care o oferă Dumnezeu. Dumnezeu este numit în mod direct „Ocrotitor” (v. 4), dar ocrotirea pe care o oferă este sugerată și prin mai multe imagini concrete: „stânca” (v. 2 și v. 3); „cetățuie” (v. 2, v. 3), „îi ascunzi la adăpostul Feței Tale” (v. 20),  „îi ocrotești în cortul Tău” (v. 20), „cetate întărită” (v. 21). Cei care se încred în Dumnezeu „nu vor fi dați de rușine” (v. 1), „nu vor rămâne de rușine” (v. 17).

Observații asupra textului:

În esență, psalmul prezintă câteva realități din viața psalmistului. Acesta se află într-o stare deznădăjduită. Aceasta esta cauzată de vrăjmașii săi. Chiar dacă nu se oferă detalii concrete, conflictul este unul cât se poate de intens, iar ura vrăjmașilor este atât de mare încât aceștia „uneltesc să ia viața” psalmistului. (v. 13). La fel ca în alți psalmi, vrăjmașii luptă nu doar prin violența fizică, dar mai ales prin violență verbală: „Să amuțească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit.” (v. 18) Din pricina acestor vorbe, el ajunge „de ocară, de mare ocară (…)” (v. 11). În timp ce vrăjmașii îl încolțesc, prietenii îl părăsesc și îl uită: „cei ce mă văd pe uliță fug de mine.” Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.” (v. 11-12). Nu doar sufletul îi este afectat de această situație, dar și limitele trupului sunt întinse la maximum: „Fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare.” (v. 9). În această conjunctură dramatică, psalmistul alege să se încreadă în Domnul, deși cei din jurul său aleargă la idoli. V. 6 este unul cheie și ne arată hotărârea cea mai importantă în fața căreia a fost pus psalmistul și în fața căreia suntem puși și noi. Vom alege să ne încredem, la fel ca cei mai mulți, în idoli, în lucruri din lumea creată sau în Cel care este Dumnezeu și Creator: „Eu urăsc pe cei ce se lipes de idoli deșerți și mă încred în Domnul.” Chiar dacă ajutorul lui Dumnezeu pare să întârzie, „bunătatea pe care o păstrează El pentru cei ce se tem de El este mare.” (v. 19).

Aplicații:

  1. În timp ce oamenii cred că protecția poate fi găsită în bani, sisteme de sănătate sau de apărare, Dumnezeu este Singurul care poate să ne păstreze și care nu ne va lăsa să rămânem de rușine. Deși psalmistul încă nu a experimentat izbăvirea de sus, el vorbește despre ea ca și cum ar fi un fapt consumat, la fel cum o face și apostolul Pavel, în Romani 8.
  2. Și acest Psalm, la fel ca toți ceilați, Îl are în centru pe Hristos. El este a lui David, apoi în mod suprem al lui Hristos și al nostru prin El. Acest psalm, la fel ca psalmul 22, ne descrie agonia prin trece Hristos în timpul patimilor Sale pământești, dar și biruința Sa, primită prin puterea lui Dumnezeu. Această biruință este și a noastră prin El. Este ca un fapt consumat, după cum ne arată psalmistul aici, dar și apostolul Pavel în Romani 8 și în alte epistole.

Această săptămână în istoria bisericii și a lumii…

14 iunie 1936: moare scriitorul G. K. Chesterton. Moartea sa a fost regretată de scriitori celebri cum ar fi T. S. Elliot care i-a scris și necrologul, dar și de H. G. Wells care i-a fost prieten și partener de dezbateri. A fost declarat de Papa Pius al XI-lea „Apărător al credinței.”

15 iunie 1520: Papa Leon al X-le îl condamnă pe Luther prin bula papală „Exurge Domine,” acuzându-l, în 41 de puncte, de erezie. Luther este catalogat ca dușman al Bisericii Catolice, iar cărțile lui sunt arse la Roma.

16 iunie, 1855: se căsătoresc William și Catherine Booth, întemeietorii „Armatei Salvării.”

17 iunie, 1703: se naște John Wesley, întemeietorul metodismului, la Epworth, Anglia, fiul lui Samuel și al Susanei Wesley.

17 iunie, 1963: Curtea Supremă a Statelor Unite hotărăște că autoritățile statale nu au dreptul să ceară recitarea rugăciunii „Tatăl nostru” sau a versetelor biblice în școlile publice.

18 iunie, 1546: este condamnată Anne Askew în Anglia, pentru că a negat doctrina trans-substanțierii (credința ca pâinea și vinul pot fi transformate cu adevărat în trupul și sângele Domnului). Întrebată de acuzatorii ei: „Spui tu că preoții nu pot să facă din pâine trupul Domnului?” aceasta a răspuns: „Am citit că Dumnezeu l-a făcut pe om, dar că omul L-ar putea face pe El, niciunde.”

18 iunie 1956: moare fondatorul organizației „Navigatorii,” Dawson Trotman, în timp ce salva o persoană de la înec, la o conferință a navigatorilor. (Notă: Organizația „Navigatorilor” se ocupă cu studiul biblic. Inclusiv gihdul de studiu biblic folosit de grupele mici de la Betania provine de la această organizație.)

19 iunie 325: se anunță formularea Crezului de la Niceea, care afirma despre Domnul nostru că este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut.”

19 iunie, 1623: se naște Blaise Pascal, matematician și apologet al credinței creștine.

19 iunie, 1834: se naște Charles Haddon Spurgeon.

(Informațiile de mai sus sunt preluate de pe christianitytoday.com Traducerea: Valentin Făt)


Citirea Bibliei:

14 iunie Deuteronom 19 Psalmul 106 Isaia 46 Apocalipsa 16
15 iunie Deuteronom 20 Psalmul 107 Isaia 47 Apocalipsa 17
16 iunie Deuteronom 21 Psalmul 108, 109 Isaia 48 Apocalipsa 18
17 iunie Deuteronom 22 Psalmul 110, 111 Isaia 49 Apocalipsa 19
18 iunie Deuteronom 23 Psalmul 112, 113 Isaia 50 Apocalipsa 20
19 iunie Deuteronom 24 Psalmul 114, 115 Isaia 51 Apocalipsa 21
20 iunie Deuteronom 25 Psalmul 116 Isaia 52 Apocalipsa 22

Sarbatoriti:

Dănuţ Emanuel
Martinescu Sorina
Almăjanu Ileana
Balcu Marinela

Anunturi:

Continuăm să ne rugăm pentru adolescenții și tinerii care au examene în această perioadă.

În același timp, nu îi uităm nici pe cei care se luptă cu boala și suferința: Maria Gruescu, Aneta Ciortuz, Ștefan Bumb, Nicolae Blidar, Maria Potlog, Stela Ispas, Ecaterina Florea, Didina Mateiaș, Ica Țurcanu, Costică și Lucreția Murariu.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia în această perioadă, în care lucrul acesta nu poate fi făcut prin prezența fizică la biserică:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
CUI: 5189254 (daca se cere CUI-ul beneficiarului)
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

695 – 7.06.2020

Studiu biblic – Psalmul 22

 

Încă de la început, observăm contrastul puternic dintre psalmul acesta și cei doi psalmi care îl precedă. Psalmul 20 începe cu rugăciunea „Să te asculte Domnul în ziua necazului.” (v. 1) și se încheie cu convingerea fermă că Dumnezeu va asculta și va lucra: „Știu de acum că Domnul scapă pe Unsul Său și-i va răspunde din ceruri, din locașul Lui cel sfânt.” (v. 6). Mai mult, chiar dacă împăratul trebuie să pornească lupta împotriva vrăjmașilor, el este înconjurat de poporul care îl iubește și se roagă pentru salvarea lui: „Scapă Doamne pe Împăratul și ascultă-ne când te chemăm.” (v. 9) Psalmul 21 este o continuare logică a psalmului care îl precedă. Dacă acolo se cerea biruință și ocrotire, acestea au devenit deja o realitate, iar David sărbătorește bunătatea Domnului: „Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i-o dai tu. Și cum îl umple de veselie ajutorul Tău! I-ai dat tot ce-i dorea inima și n-ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.” Psamul 22 începe însă pe o notă total diferită. Încercarea și suferința în care împăratul David se află aici sunt extreme. Nu doar atât, dar el este părăsit de toți cei dragi și este înconjurat doar de vrăjmași. Ceea ce este cel mai grav este faptul că împăratul simte că Dumnezeu Însuși l-a părăsit: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?” (v.1) În Psalmul 21:1b: „Ajutorul Domnului îl umplea de veselie pe împărat.” În psalmul 22, „Dumnezeu se depărtează fără să ajute.” (v. 1b). Să ne apropiem mai întâi și să analizăm textul psalmului.

I. Analiza textului

  1. Secțiunea 1: începe în v.1 și continuă până la v. 21.

Psalmul nu este încadrat într-un context istoric bine definit, dar suferința și încercarea prin care trece împăratul David sunt extreme. Ce face ca suferința să fie atât de intensă?

Mai întâi, se pare că este vorba despre suferință fizică: „Am ajuns ca apa care se scurge și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înlăuntrul meu. Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morți. (…) mi-au străpuns mânile și picioarele: toate oasele aș putea să mi le număr.” (v. 14-15, 16c, 17a).

Mergând mai departe, este vorba despre răutatea oamenilor, a vrăjmașilor care îl înconjoară. În jurul lui nu se află absolut nimeni binevoitor, care ar putea întinde o mână de ajutor: „nimeni nu-mi vine-n ajutor.” (v. 11b) Oamenii care îl înconjoară sunt violenți și sunt descriși prin imaginile unor animale agresive: „O mulțime de tauri sunt împrejurul meu (…) ca un leu care sfâșie și răcnește (…) niște câini mă înconjoară (…) ghiarele câinilor.” (v. 12, 13, 16, 20b). Situația este extrem de grea nu doar din pricina faptului că acești vrăjmași îl fac să sufere fizic, dar, mai ales, din pricina ocărilor, a batjocurilor pe care le aruncă. Paradoxal, poporul care mai devreme se ruga pentru biruința împăratului, acum îl insultă: „am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor .” (v. 6b). Partea cea mai dureroasă este că aceștia interpretează situația de față ca pe o dovadă concludentă că, deși împăratul susținea care are parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, situația de față dovedește contrariul: Dumnezeu l-a părăsit și îl pedepsește: „Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească fiindcă-l iubește.” (v. 7, 8)

Un ultim aspect care face ca suferința să fie intensă este senzația împăratului că, într-adevăr, Dumnezeu l-a părăsit. Prezența Lui nu este simțită, iar strigătele sale par să nu găsească niciun ecou. Situația nu are sens pentru împăratul David care își amintește de caracterul sfânt al lui Dumnezeu, de prezența Lui în mijlocul poporului, dar și de atâtea izbăviri pe care Dumnezeu le-a oferit în trecut.

În ciuda situației ce pare fără ieșire, împăratul strigă totuși către Domnul, nădăjduind că, într-un fel sau altul va fi scăpat: „Dar tu Doamne, nu Te depărta, Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! Scapă-mi sufletul de sabie și viața din ghiarele câinilor! Scapă-mă din gura leului și scoate-mă din coarnele bivolului.” (v.19-21)

Această primă secțiune generează o serie de întrebări: De ce trebuie împăratul să treacă pe aici? Nu fusese David uns ca împărat la porunca Domnului? Nu făcuse Dumnezeu un legământ special cu El? Aceste întrebări își găsesc răspunsul în cea de-a doua secțiune.

2. Secțiunea 2 începe în v. 22 și continuă până la finalul psalmului, v. 31.

Oricât de adâncă a fost încercarea descrisă în prima secțiune, împăratul a fost izbăvit, astfel că el reiterează credincioșia lui Dumnezeu care îl ascultă pe cel nenorocit și răspunde (v. 24). Ceea ce trebuie remarcat însă este că David nu mai se află în mijlocul vrăjmașilor care îl urăsc, precum în prima secțiune, ci în adunare, în mijlocul poporului. Acolo el proclamă puterea lui Dumnezeu celor pe care nu îi numește supușii, ci frații săi: „Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării (…) În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele.” (v. 22, 25).

Optimismul acestei secțiuni, pare să fie nelimitat, în contrast cu prima secțiune. Nu doar poporul lui Israel este inclus, ci „Toate neamurile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul, toate familiile pământului se vor închina înaintea Ta.” (v. 27). Această stare nu ține doar de o generație, ci „dreptatea lui Dumnezeu va fi vestită poporului care se va naște.” (v. 31).

Considerații finale:

  1. Psalmul acesta nu își găsește semnificația completă în viața împăratului David, ci în viața Aceluia care este Fiul lui David, dar și Domnul lui și Domnul nostru: Isus Hristos. Prima secțiune descrie cu mare fidelitate suferința Domnului nostru la cruce. Suntem uimiți inclusiv de detaliile fizice care se potrivesc atât de bine. Psalmul anticipează însă toate celelalte elemente: ocara și strigătul Domnului nostru. Dumnezeu îngăduie ca Împăratul Său să treacă prin cele mai cumplite chinuri, dar mai apoi îl izbăvește, iar lucrarea Sa este vestită în toată lumea, tuturor generațiilor.
  2. Psalmul ne reamintește că ceea ce a fost valabil în viața lui David și, suprem, în viața lui Hristos, este adevărat și pentru noi: suferința precede gloria. Drumul spre slavă este drumul crucii, iar experiența este uneori cumplită. Nu suntem chemați să ne identificăm cu Domnul nostru doar în mijlocul adunării care Îl laudă, dar și în mijlocul ocărilor.
  3. O ultimă scurtă aplicație: Dumnezeu este și rămâne întotdeauna aproape!

Această săptămână în istoria bisericii și a lumii…

Pe 7 iunie, 1891, Charles H. Spurgeon își predica ultimul mesaj la Metropolitan Tabernacle, Londra. De-a lungul lucrării sale de predicator, audiența medie în fața căreia predica a fost de 6000 de persoane.

Pe 8 iunie, 1794, revoluționarii francezi caută să înlocuiască creștinismul cu o religie deistă la bază căreia se află triada „Libertate, Egalitate, Fraternitate.” Aceștia au redenumit bisericile drept „Temple ale rațiunii” și au anunțat un nou calendar de 10 zile, cu sărbători care comemorau evenimente din cadrul Revoluției Franceze. În timpul acestei „domnii a terorii,” 1400 de oameni și-au pierdut capetele. Napoleon a recunoscut din nou biserica, în 1804, după care l-a arestat pe Papa Pius al VII-lea.

Pe 9 iunie, 68, Nero Claudius, cezarul la care apostolul Pavel a apelat pentru judecată (vezi Fapte 25:10) și care a ordonat prima persecuție a creștinilor, se sinucide.

Pe 9 iunie, 1834, moare William Carey, adeseori numit „părintele misiunii protestante moderne.” Acesta a petrecut 41 de ani în India, fără niciun fel de concediu. Lucrarea lui misionară a dus la convertirea a doar 700 de persoane, dar pe lângă aceasta a pus bazele unei fundații pentru traducerea Bibliei, educație și reformă socială. Carey  a fost o inspirație pentru vasta mișcare misionară din secolul 19, în mod deosebit prin strigătul său: „Așteptați lucruri mari; încercați lucruri mari.”

Pe 11 iunie, 1850, se naște lângă New York David C. Cook, un pionier al publicării materialelor pentru școala duminicală. La moartea sa, în 1927, compania pe care o fondase publica cele mai multe materiale pentru școala duminicală din întreaga lume.

Pe 12 iunie, 1744, este ordinat David Brainerd, ca misionar pentru indienii din New England, de către Biserica Prezbiteriană. În următorii trei ani, acesta s-a bucurat de succes în demersurile lui misionare, dar a murit de tuberculoză la vârsta de doar 29 de ani.

Pe 13 iunie, 1525, se căsătorește reformatorul german, Martin Luther cu Katherine von Bora, cu 16 ani mai tânără decât el. Aceasta, alături de alte călugărițe, fuseseră „furate” din mănăstirea lor cu 2 ani mai devreme, în butoaie goale de hering. La acea vreme mulți au perceput această căsătorie ca fiind scandaloasă. A durat 21 de ani și a fost una fericită.

(Informațiile de mai sus sunt preluate de pe christianitytoday.com Traducerea: Valentin Făt)


Citirea Bibliei:

7 iunie Deuteronom 11 Psalmul 95, 96 Isaia 39 Apocalipsa 9
8 iunie Deuteronom 12 Psalmul 97, 98 Isaia 40 Apocalipsa 10
9 iunie Deuteronom 13, 14 Psalmul 99, 100, 101 Isaia 41 Apocalipsa 11
10 iunie Deuteronom 15 Psalmul 102 Isaia 42 Apocalipsa 12
11 iunie Deuteronom 16 Psalmul 103 Isaia 43 Apocalipsa 13
12 iunie Deuteronom 17 Psalmul 104 Isaia 44 Apocalipsa 14
13 iunie Deuteronom 18 Psalmul 105 Isaia 45 Apocalipsa 15

Sarbatoriti:

Costache Elena
Murariu Gica
Murariu Emanuela
Lupuţ Bianca
Bordeianu Elena Adriana
Hriţcu Ionatan

Anunturi:

Să ne rugăm pentru adolescenții și tinerii noștri care în perioada următoare au de dat examene: Sara Secară, Doroteea Pop, David Budai, David Rusu, Clara Dunca-capacitate, Sami Nica-bacalaureat, Sara Nica și Claudia Catana-sesiune.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia în această perioadă, în care lucrul acesta nu poate fi făcut prin prezența fizică la biserică:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
CUI: 5189254 (daca se cere CUI-ul beneficiarului)
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

694 – 31.05.2020

 

Citirea Bibliei:

31 mai Deuteronom 4 Psalmul 86, 87 Isaia 32 Apocalipsa 2
1 iunie Deuteronom 5 Psalmul 88 Isaia 33 Apocalipsa 3
2 iunie Deuteronom 6 Psalmul 89 Isaia 34 Apocalipsa 4
3 iunie Deuteronom 7 Psalmul 90 Isaia 35 Apocalipsa 5
4 iunie Deuteronom 8 Psalmul 91 Isaia 36 Apocalipsa 6
5 iunie Deuteronom 9 Psalmul 92, 93 Isaia 37 Apocalipsa 7
6 iunie Deuteronom 10 Psalmul 94 Isaia 38 Apocalipsa 8

Sarbatoriti:

Muntean Daniela
Kiss Iuliana
Jurescu Andrei
Secară Lavinia
Mateiaş Didina
Muntean Marcel

 

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia în această perioadă, în care lucrul acesta nu poate fi făcut prin prezența fizică la biserică:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
CUI: 5189254 (daca se cere CUI-ul beneficiarului)
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

693 – 24.05.2020

In perioada ce urmeaza, Buletinele Duminicale vor fi disponibile doar online, intr-o forma prescurtata.

Studiu biblic:  Psalmul 20

Mai întâi, să analizăm acest psalm:

  1. Analiza textului

                Contextul

Primul lucru pe care îl observăm este că acest psalm este o rugăciune adresată lui Dumnezeu pentru o persoană  care se află într-un context dificil, „o zi a necazului.” (v. 1). Următoarele versete din psalm dezvăluie faptul că rugăciunea este înălțată pentru împăratul lui Israel, pentru regele David: „Domnul va scăpa pe unsul Său” (v. 6) și „Scapă Doamne pe Împăratul.” (v. 9) Privind cu atenție în text, înțelegem că împăratul se afla în contextul unei bătălii, iar rugăciunea menționată aici este înălțată înainte ca el să pornească la război. Acest context este sugerat de „fluturarea steagului,” (v. 5), dar și de pomenirea carelor și a cailor (v. 7) care erau întotdeauna emblema unei armate puternice. Psalmul acesta este strâns legat de psalmul 21 care îi urmează. Dacă în psalmul 20 asistăm la rugăciunea care precedă bătălia, psalmul 21 este mulțumirea înălțată Domnului pentru biruința pe care a dăruit-o. Nu putem să nu observăm paralelismul atât de frumos care există între cei doi psalmi:

Ps. 20:1b: „Să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov.”/ Ps. 21:1a: „Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică pe care i-o dai Tu!”

Ps. 20:4a: „Să-ți dea ce-ți dorește inima.”/ Ps. 21:2a: „I-ai dat ce-i cerea inima.”

Observăm deosebirea dintre acest psalm al lui David și cei studiați până acum. Astfel psalmul 20 nu este o rugăciune care izvorăște din adâncul inimii lui David, dezvăluind temerile și frământările sale, ci este mai degrabă o rugăciune a poporului pentru David. Astfel, poporul se identifică cu regele său sau cu Unsul, așa cum mai este numit, și își exprimă dorința ca acesta să fie ajutat de Dumnezeu. Poporul înțelege că fericirea și bunăstarea lui depind de victoria împăratului lui. Poporul care se roagă pentru împărat este convins că împăratul luptă pentru binele lor și dorește bunăstarea lor, astfel că se roagă ca „Domnul să îi dea (împăratului) tot ce îi dorește inima și să îi împlinească toate planurile.” (v. 4). Biruința împăratului va fi biruința și bucuria poporului pe care îl reprezintă, după cum ne arată versetul 5: „Atunci noi ne vom bucura de biruința ta.”

Structură și analiză:

Psalmul se împarte în două segmente de text pe care le vom analiza în continuare:
1. Rugăciunea / urarea poporului pentru împărat (v. 1-5). Această secțiune ar putea fi sintetizată în următoarea afirmație: Domnul să te asculte!

Împăratul se află într-o zi a necazului, iar poporul Îi cere Domnului să îl asculte în acest context (v. 1a). Cuvintele primului verset rezonează puternic cu un alt pasaj din Scripturi, Genesa 35:3: „(…) ca să ne sculăm și să mergem la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu.” Sunt cuvintele lui Iacov și, cel mai probabil, acesta este și motivul pentru care, în a doua parte a versetului, poporul cere ca regele „să fie ocrotit de Numele Dumnezeului lui Iacov.” (v. 1b)  Următoarele două versete aduc în discuție Locașul Sfânt al lui Dumnezeu și jertfele. (v. 2 și 3) Într-adevăr, dacă ne întoarcem în cărțile istorice (2 Samuel, 1 Cronici) vom observa pasiunea constantă a împăratului David pentru Templul Domnului. Menționarea locașului sfânt al lui Dumnezeu, dar și a jertfelor nu este o modalitate de a-L manipula pe Dumnezeu, așa cum celelalte neamuri își mituiau zeii cu jertfe costisitoare, pentru ca mai apoi să poată obține avantaje. În același timp însă există un sens în care David își legase viața de Dumnezeul lui. Acum, în „ziua necazului” putea să invoce cu deplină libertate Numele și ajutorul Domnului față de care își manifestase loialitatea. Atitudinea împăratului David intră în contrast puternic cu cea a fiilor lui Eli care duc chivotul Domnului în mijlocul luptei, deși disprețuiseră în mod constant jertfele Domnului și slujba de la Cort, după cum ne arată primele capitole din 1 Samuel. V. 4 este o dovadă a încrederii pe care poporul o manifestă în împărat. S-a explicat deja mai sus că rugăciunea versetului 4 arată convingerea poporului că împăratul le dorește binele. Din nou, acest lucru este întărit de cărțile istorice. În 1 Samuel 8, profetul Samuel îl prezintă pe Saul, primul rege al lui Israel, ca cel care „ia”: „va lua pe fiii voștri” (v. 11). „va lua pe fetele voastre” (v. 13), „va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre” (v. 14), iar lista cu lucurile pe care le va lua împăratul continuă în v. 15, v. 16 și v. 17. Spre deosebire de el, împăratul David este cel care „trimite” daruri poporului, după cum ne arată 1 Samuel 30:26-31.

  1. 5 exprimă convingerea că Domnul va lua aminte la aceste cereri și îi va da împăratului o victorie de care se va bucura întregul popor. Siguranța care stă la baza acestei convingeri este explicată în următoarea secțiune a psalmului.
  2. Această secțiune arată încrederea împăratului că Dumnezeu va lucra. Această secțiune poate fi sintetizată în afirmația: Dumnezeu va asculta!

Care este sursa acestei convingeri atât de puternice că Dumnezeu va lucra?

În primul rând cel pe care Dumnezeu îl va salva și îl va binecuvânta este „Unsul Său.” (v. 6) Cu alte cuvinte, este Mesia, este regele pe care Dumnezeu l-a ales pentru slujbă și l-a uns prin profetul Său pentru a face lucrarea Sa.

În al doilea rând, garanția biruinței stă în faptul că Dumnezeul chemat să ajute este atotputernic (v. 6c).  Dumnezeu nu se străduiește să ajute, pentru ca mai apoi să își dea seama ca s-a angajat la o sarcină care îi depășește puterile. Atunci când El răspunde din ceruri, o face „prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.” (v. 6c) Acest adevăr face ca toate celelate detalii ale ecuației să devină nesemnificative. Apostolul Pavel exprima același adevăr în Romani 8:31b: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” În al treilea rând, biruința este sigură pentru că împăratul și poporul se încred în Numele Domnului, spre deosebire de vrăjmașii lor care apelează la tehnica lor militară superioară, întruchipată în acea vreme de „caii și carele lor.” (v.7)

  1. Aplicațiile

În urma analizei acestui psalm, putem desprinde următoarele învățături:

  1. Să învățăm să ne legăm în mod constant viața de Numele Dumnezeului lui Iacov, pentru ca „în ziua necazului” (v. 20:1a) să avem libertatea deplină pentru a apela la ajutorul Lui. Dacă învățăm să ne trăim viața lângă altar, acesta se va dovedi un punct fix, pentru orice circumstanțe din viața noastră. Trebuie să cunoaștem „Numele Dumnezeului nostru” (vezi v. 1, 5 și 7), adică lucrările și caracterul Lui, pentru a avea pe cine să ne bizuim în ziua necazului.
  2. Trebuie nu doar să căutăm să Îl cunoaștem, dar să ne și acordăm dorințele inimii și planurile cu dorințele și planurile Lui. Adică, să ne asigurăm nu doar de faptul că El este cu noi în orice situație, ci, mai degrabă, că noi suntem cu El, de partea lui. Atunci când avem certitudinea că suntem de partea Domnului, putem avea pace și siguranța biruinței.
  3. Chiar dacă trăim în vremuri în care tehnologia și prosperitatea ne determină să ne credem atotputernici, trebuie să învățăm să ne încredem în Singura Persoană din Univers care are Atotputernicia: Dumnezeul viu și adevărat. Caii și carele pot să însemne banii, sănătatea, educația, tehnologia și altele.
  4. Poate că cel mai important lucru este că trebuie să interpretăm și acest psalm printr-o lentilă cristocentrică. David nu a fost decât o anticipare a Unsului lui Dumnezeu, a lui Mesia. Cele mai grave lupte pe care le-a pierdut David au fost nu cele cu vrăjmașii exteriori, vizibili, ci cele interioare, cu propriile pofte și păcate. Spre deosebire de el însă, Isus, Hristosul lui Dumnezeu, s-a supus întotdeauna voii Tatălui și „a fost ascultător până la moarte și încă moarte de cruce.” (vezi Filipeni 2) Tocmai prin această ascultare și frângere deplină a câștigat, la Cruce, biruința supremă. Cei care Îl priveau chinuit erau convinși că nu a venit de la Dumnezeu pentru că, iată, Dumnezeu nu Îl ascultă în ziua necazului, deși S-a încrezut în El: „S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu.” (Matei 27:43) Dumnezeu L-a ascultat însă, dovedind prin Înviere că Isus este Hristosul lui Dumnezeu, după cum arată apostolul Petru în ziua Cinzecimii. Biruința Unsului lui Dumnezeu este și biruința noastră, a tuturor celor care nu ne încredem în neprihănirea noastră, ci ne punem credința în El și lucrarea Lui. El este Împăratul care Și-a iubit în mod suprem poporul, mergând la moarte pentru el, înviind și mai apoi fiind înălțat în Slavă pentru a pleda cauza lui în fața tronului sfânt.

Citirea Bibliei:

24 mai Numeri 33 Psalmul 78:1-37 Isaia 25 1 Ioan 3
25 mai Numeri 34 Psalmul 78:38-72 Isaia 26 1 Ioan 4
26 mai Numeri 35 Psalmul 79 Isaia 27 1 Ioan 5
27 mai Numeri 36 Psalmul 80 Isaia 28 2 Ioan 1
28 mai Deuteronom 1 Psalmul 81, 82 Isaia 29 3 Ioan 1
29 mai Deuteronom 2 Psalmul 83, 84 Isaia 30 Iuda 1
30 mai Deuteronom 3 Psalmul 85 Isaia 31 Apocalipsa 1

Sarbatoriti:

Gligor Viorica
Hanc Maria
Centea Timeea
Candreanu Nuţi
Cotuna Ioan
Şipoş Suzana
Creţa Silvia-Maria


Anunturi:

  1. Marți, în intervalul 17:00-18:00, căutăm să punem timp deoparte pentru a ne uni în rugăciune.
  2. Studiul biblic de joi se desfășoară în continuare online, între orele 18:00-19:00.
  3. Întâlnirea tinerilor se desfășoară tot online, în fiecare vineri, de la orele 19:00.
  4. Cu voia Domnului, vom avea din nou o întâlnire în curtea bisericii, duminica viitoare, începând cu orele 10:00. Orice modificări vor fi anunțate pe site-ul și pe pagina de Facebook a bisericii.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia în această perioadă, în care lucrul acesta nu poate fi făcut prin prezența fizică la biserică:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
CUI: 5189254 (daca se cere CUI-ul beneficiarului)
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!