BISERICA – spatiul unde suntem cel mai aproape de cer

Nimic nu se compară cu timpul petrecut pe vârful unui munte înalt, departe de zgomotul și agitația din vale. Te bucuri de albastrul intens al cerului, de aerul tare și de câte un vultur care planează mândru. Am dori să prelungim momentul la infinit, pentru că ne dorim să fim aproape de Cer.

De partea aceasta a veșniciei însă, nu vârfurile munților reprezintă spațiul unde suntem cel mai aproape de cer, ci BISERICA! Ori de câte ori biserica se întâlnește, Cerul coboară în mijlocul nostru. Isus Hristos cel viu este acolo. Îngerii sunt acolo. Cerul coboară pe pământ, iar noi suntem înălțați la cer. Ne dorim ca și mâine, la Betania, să urcăm din nou, preț de câteva clipe, pe Tabor. Să petrecem din nou câteva clipe în cer, pentru ca mai apoi să coborâm în vale, reflectând Gloria pe care am văzut-o. Dorim lucrul acesta nu doar pentru noi, ci pentru toți frații și surorile noastre care se adună mâine pentru închinare. Cu atât mai mult cu cât se apropie Sărbătoarea Întrupării, momentul în care Cerul a coborât la noi, prin Fiul, iar îngerii au venit să ne dea de veste!

Articol scris de pastor Valentin Fat

Fratele Ioan (Nelu) Florea a trecut în veșnicie

Dragi membri și prieteni ai bisericii noastre,
dimineața aceasta a venit la noi cu vestea tristă că fratele Ioan (Nelu) Florea a trecut în veșnicie în cursul nopții trecute, în urma unui infarct.

Citește mai mult

O felie de istorie…

Astăzi, aceasta provine chiar de la Betania. Începând cu anul 1985, Vasile Ianculovici a întocmit o carte de onoare, în care predicatorii care au slujit biserica în acea perioadă puteau să lase câteva impresii din timpul vizitei sau să lase câteva gânduri bune fraților.
Primul care a scris câteva rânduri în această carte fost fratele Pascu Geabou. Timp de zece ani (1979-1989), biserica a funcționat în ilegalitate. Autoritățile au refuzat, fără temei să elibereze autorizația de funcționare și ordinarea unui păstor. În acele vremuri, cei mai mulți păstori evitau vizitarea bisericii, ca să nu își creeze probleme. Fratele Pascu Geabou a fost însă unul dintre păstorii care, asumându-și multe riscuri, a vizitat și a încurajat biserica noastră de multe ori.
Suntem onorați să redăm mai jos gândurile pe care le-a lăsat pentru biserică, în timpul unei săptămâni de evanghelizare din 1985. Am transcris gândurile aici, dar le puteți citi și în orginial, în poza atașată, scrise chiar de mâna fratelui. Am atașat și o poză cu un botez din 1982, ca să puteți „gusta” mai bine vremurile. Acolo îl puteți observa pe fratele Emil Dinea, un alt bun prieten al bisericii. Despre el însă, în altă „felie” istorică…
”Mă consider un rob netrebnic în slujirea Domnului. Și doresc din toată inima să fiu folosit ca un vas în mâna Domnului. În Betania Timișoarei întotdeauna m-am simțit ca între copiii Domnului și port în inimă lucrarea Domnului din această biserică.
Iubiți frați, voi nu sunteți fără Dumnezeu, nu sunteți fără păstor. Îl aveți pe Domnul Isus, Marele nostru Păstor și Dumnezeu și lucrarea Domnului va propăși aici în mâinile Lui.
Ce doresc de la această biserică se află în 1 Corinteni 15:58:
„Preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”
Al dvs. frate în Hristos,
Geabou.”
26.III. 1985. Fratele păstor Geabou Pascu, Alexandria.
(Evanghelizare 24-31 martie, 1985)

Minunată-i Noaptea Sfântă

Suntem convinși că, după ce vei citi istoria colindei de mai jos, nu o vei uita niciodată…
Iată că am ajuns din nou vremea colindelor! În general, le cântăm în case sau biserici luminate, încălzite și împodobite sau la colindat, îmbrăcați bine, ieșind din mașini cu încălzire în scaune, între două reprize de sarmale și prăjituri.
În seara aceasta, vă prezentăm una dintre cele mai luminoase, calde, înălțătoare colinde românești. Ea nu a fost compusă în căldura și lumina căminului, ci în întunericul și frigul cumplit al unui lagăr comunist, unde Traian Dorz și Nicolae Moldoveanu erau întemnițați. Istorisirea e un pic mai lungă, dar merită citită. La final, vor fi redate și versurile. Relatarea îi aparține chiar poetului, Traian Dorz și poate fi citită în cartea sa, „Hristos-mărturia mea.” Aici e preluată de pe site-ul oasteadomnului.ro

Citește mai mult

Ce înseamnă închinarea?

Ce înseamnă închinarea? Înseamnă că privim la Ființa și lucrarea lui Dumnezeu și suntem copleșiți de strălucirea caracterului Său și de desăvârșirea lucrărilor Sale. În acel moment, inima noastră va fi stăpânită de o singură dorință: să Îl laude și să Îi mulțumească Acestui Dumnezeu minunat! Pe măsură ce facem acest lucru, vom descoperi cu uluire cât păcătoși, mici și neînsemnați suntem, dar, în același timp, vom descoperi cu uimire că suntem tot mai mult transformați după Chipul Dumnezeului înaintea Căruia ne închinăm!
Asta ne dorim să se întâmple la Betania și mâine, când din nou ne întâlnim pentru a ne bucura în prezența Dumnezeului nostru glorios. Serviciul de dimineață începe la ora 10:00. Atunci ne vom împărtăși și la Masa Domnului, descoperind că, paradoxal, Slava lui Dumnezeu se vede cel mai clar la cruce. Serviciul de seara începe la ora 18:00.
Serviciile se organizează respectând măsurile speciale de protecție din această perioadă. Cei care nu puteți participa fizic, puteți viziona serviciile noastre online pe pagina de FB a bisericii, pe canalul nostru de Youtube (Biserica Baptistă Betania) sau pe site-ul nostru (betania-tm.ro).
În continuare, vă lăsăm o cântare bogată, consistentă, care Îl prezintă pe Dumnezeul nostru Triunic în toată gloria Sa!
Sfânt ești, sfânt ești, sfânt ești, Dumnezeu puternic,
Chiar din zorii dimineții Te slăvesc și-Ți cânt;
Sfânt ești, sfânt ești, sfânt ești, bun milos și darnic,
Doamne, ești veșnic: Tată, Fiu, Duh Sfânt.
Sfânt ești, sfânt ești, sfânt ești; sfinții toți Îți cântă
Și-nainte-Ți pun coroana de învingător;
Heurvimi și îngeri Ție Ți se-nchină:
Ieri, azi și veșnic ești biruitor.
Sfânt ești, sfânt ești, sfânt ești; norul Te ascunde;
Ochiul păcătosului nu poate-a Te vedea;
Sfânt, Atotputernic ești din veșnicie
Doamne, Iehova, Tu ești dragostea.
Sfânt ești, sfânt ești, sfânt ești, Domn Atotputernic,
Tot ce ai creat Te laudă-n cer și pe pământ;
Sfânt ești, sfânt ești, sfânt ești, bun milos și darnic,
Doamne, ești veșnic: Tată, Fiu, Duh Sfânt.
(Cântările Evangheliei, nr. 3, cartea roșie)

Comunicat referitor la intalnirea de duminica 01.11.2020

Dragi prieteni și membri ai bisericii noastre,

de duminică, 01 noiembrie vor fi transmise DOAR ONLINE (ora 10:00, respectiv ora 18:00).

Echipa pastorală și comitetul Bisericii „Betania.”

 

Comunicat referitor la intalnirea de duminica 25.10.2020

Dragi prieteni și membri ai bisericii noastre,

de duminică, 25 octombrie vor fi anulate.

Echipa pastorală și comitetul Bisericii „Betania.”

 

702 – 26.07.2020

START MERSULUI LA BISERICĂ

 

Notă: acest articol a fost publicat pe blogul personal în urmă cu câțiva ani. El este republicat în această ediție a buletinului duminical pentru a ne reaminti că nu există niciun substitut pentru participarea la părtășia bisericii din prima zi a săptămânii. Credem că perioada de izolare pe care am traversat-o ne-a dovedit lucrul acesta cu prisosință.

Parcă văd deja privirile încruntate ale multora. Aceștia vor sări să-mi explice că este vorba doar despre o clădire, că biserica suntem noi. Evident, așa este! Cei care fac afirmația aceasta se simt adeseori descoperitorii Americii. Ca unul care am crescut într-o familie de evanghelici, am învățat lucrul acesta încă de la grupele de copii. Îmi amintesc că această chestiune se constituia ca o întrebare clasică, pusă de fiecare dată candidaților pentru botez, atunci când erau prezentați în fața bisericii. Da, biserica este formată din mădulare vii, din oameni în carne și oase. Tocmai de aceea, bătrâni noștri spuneau mai degrabă că merg la adunare și aveau dreptate.

În același timp, înțeleg că formularea aceasta implică anumite riscuri. Unul dintre ele este să se acorde o importanță exagerată locului, în detrimentul părtășiei. Un altul este să canalizăm majoritatea eforturilor noastre în întreținerea și îmbunătățirea unei clădiri, în detrimentul slujirii oamenilor. Există permanent riscul de a uita că întreaga clădire, cu toate facilitățile ei are menirea de a sluji participanții la închinare și nu invers. Aș mai aminti și riscul fățărniciei. Ne purtăm exemplar în perimetrul clădirii bisericii, pentru ca mai apoi să plecăm acasă, părăsiți fiind de orice simțământ, trăire sau gest evlavios. Poate că cel mai mare dezavantaj este acela că asociem prezența lui Dumnezeu cu un loc, uitând, așa cum ne învață Sfântul Pavel, că templul Duhului suntem noi, credincioșii. Avem nevoie, precum Agar, să ne spunem din nou și din nou, în fiecare zi: „Tu ești Dumnezeul care mă vede!”

DAR, de prea multe ori, am auzit astfel de argumente din partea unor oameni firești, folosite ca o scuză pentru a lipsi de la părtășia bisericii.  Unii nu vin la biserică, din lene! Pur și simplu e prea greu: să te scoli din pat devreme, să te aranjezi, să ieși din casă, (brrr  se anunță o iarnă atât de grea…). Pe lângă asta, unii frați au chiar îndrăzneala să te mai pună să faci ceva. Alții nu vin din hărnicie. E de lucru mult toată săptămâna, așa că e nevoie de o zi de odihnă: nu e chiar exagerat să aduci la biserică un om care trudește atât de mult, de luni până sâmbătă seara? Prea ești fără inimă. Unii nu vin pentru că niciodată nu au reușit să se înțeleagă cu alte ființe umane. La servici se ceartă, cu nevasta se ceartă, cu vecinii se ceartă. Ar fi ceva să se înțeleagă cu cei din biserică! S-ar putea scrie cărți, dar nu e locul și timpul potrivit aici.

Sintetizând, marea majoritate a celor care vin rar sau deloc la biserică sunt oameni firești, carnali, iar lipsa de la întâlnirile bisericii este o expresie a acestei realități. Cei care sunt înntr-adevăr îngrijorați de o înțelegere greșită a lucrurilor, vor veni și vor căuta să le îndrepte, să găsească soluții. Motivele profunde ale celor ce nu vin izvorăsc din natura păcătoasă. Acestea sunt îmbrăcate însă cu straie teologice. Cu explicații sofisticate. Cu argumente ce par noi, deși sunt știute din vremea apostolilor. Doar nu voi spune: „Eu nu vin că sunt prea ocupat” sau „Eu nu vin că sunt leneș” sau „Eu nu vin că sunt dificil.” Mai bine explic ca un magnetofon stricat ceea ce știu deja toți: că biserica nu e clădirea. În felul acesta, eu teologul sofisticat și rafinat, care stau acasă în pijamale, nespălat și nebărbierit, sunt mult mai spiritual, mult mai profund teologic decât  pâlcurile de oameni primeniți care merg regulat la biserică. Eh, ei sunt robotizați, eu sunt original. Mă mângâi cu faptul că niciun profet nu a fost înțeles în generația lui!

Eu unul voi merge mâine dimineață la biserică. Cuminte, cu hainele de duminică și cu Biblia la mine. Voi fi acolo din timp. Mă duc pentru că în locul respectiv se întâlnește biserica și doresc să mă întâlnesc cu ei. Am nevoie de părtășia de acolo. Am nevoie de încurajările și mustrările lor, iar ei de ale mele. Am nevoie de lumina pe care ei au primit-o din Cuvânt, iar ei de a mea. Mă duc acolo ca să fiu zidit și întărit. Pe Dumnezeu Îl caut în fiecare zi și mă întâlnesc cu El în fiecare zi și în orice loc. Iar El îmi spune, din nou și din nou, că nu m-a mântuit doar pe mine, ci pe mulți alții. Că eu am nevoie de ei, iar ei de mine. Că dacă nu rămân în părtășia bisericii, voi cădea. Cărbunele smuls și pus deoparte se stinge, iar oaia care se îndepărtează e pradă sigură. Bine spunea apostolul: semnul cel mai clar că am trecut din moarte la viață este că îi iubim pe frați.

Am văzut recent o carte Stop mersului la biserică! Într-un fel înțeleg formularea, din motivele enunțate mai sus. Biserica suntem noi. Interesant mi-au părut exemplele din prefață: un pastor e sfătuit să poarte vestă anti-glonț la întâlnirile de comitet sau o femeie care încearcă să o sugrume pe soția pastorului în fața amvonului sau un pastor care dă un pumn diaconului. Nu am cumpărat cartea și nici nu am de gând. Un lucru este cert: prin faptul că aceste exemple de o cruzime neobișnuită sunt puse în prefață, dar și prin asocierea lor cu titlul, se dă de înțeles că acestea au fost generate de o înțelegere greșită a ceea ce înseamnă mersul la biserică. În ce mă privește, sunt sigur de un lucru: că astfel de cazuri se petrec fie din pricina problemelor psihice, fie, mai probabil, din pricina firii pământești nerăstignite. Am ajuns din nou aici. Mersul la biserică, structura clasică a închinării, astea sunt problema noastră, se tot zice. Evident, soluția e să tot tăiem din ele, să le tot scurtăm. O soluție mult mai convenabilă decât  pocăința, crucificarea firii, maturizarea spirituală.

Eu deci, mă duc mâine la biserică. Nu, nu la clădirea bisericii. Mă duc să mă întâlnesc cu frații. Chiar nu cred că ar trebui să avem o problemă cu formularea aceasta. Când spun: mă duc acasă, se înțelege clar că mă duc, înainte de toate, la soție, copii, părinți, rude, la persoanele care locuiesc acolo și care fac casa să fie casă. La fel și cu clădirea bisericii. Nu o să merg mâine să vorbesc cu ușa, voi vorbi cu frații. Nici să îmbrățișez amvonul, ci frații. Deci, Start mersului la biserică! Dacă frații ajung să înțeleagă greșit, voi merge la ei, la biserică, și voi căuta să le explic. Soluția nu e nicidecum să rămân acasă și să filosofez cu emfază.

Valentin Făt


Citirea Bibliei:

26 iulie Judecatori 9 Fapte 13 Ieremia 22 Marcu 8
27 iulie Judecatori 10,
11:1-11
Fapte 14 Ieremia 23 Marcu 9
28 iulie Judecatori 11:12-40 Fapte 15 Ieremia 24 Marcu 10
29 iulie Judecatori 12 Fapte 16 Ieremia 25 Marcu 11
30 iulie Judecatori 13 Fapte 17 Ieremia 26 Marcu 12
31 iulie Judecatori 14 Fapte 18 Ieremia 27 Marcu 13
01 august Judecatori 15 Fapte 19 Ieremia 28 Marcu 14

Sarbatoriti:

Blaga Tabita
Toader Ana
Creţean Marius
Murariu Viorel
Feier Corina

Anunturi:

În această seara, Cuvântul va fi vestit de fratele Liviu Ciortuz.
Cu bucurie vă anunțăm că duminică, 2 august, va avea loc cununia religioasă al fratelui Emanuel Blaga cu sora Cristina Ciortuz.
La Masa Domnului ne vom împărtăși a doua duminică din luna ( 9 august ) în cadrul serviciului de  dimineață.
Nu uitați pentru duminica urmatoarele să vă inscrieți la fr. Sadagurschi Gabriel.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

701 – 19.07.2020

Cine deține controlul în viața ta?         

5 Pe când* intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga 6 şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit.” 7 Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” 8 „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu* sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi* numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. 9 Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” 10 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11 Dar vă spun că vor veni mulţi* de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12 Iar* fiii Împărăţiei vor* fi aruncaţi în întunericul de afară, unde vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13 Apoi a zis sutaşului: „Du-te şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Evanghelia după Matei 8:5-13

Mai tot timpul ne confruntăm cu problema controlului. Calitatea vieții nostre depinde de cine conduce viața nostră. De remarcat, din textul din Scriptură de mai sus, modul în care sutașul înțelege autoritatea și puterea Domnului Isus Hristos. În general există trei variante (daca nu punem în calcul că și alții vor ne controleze… J) În primul rând noi dorim să ne controlăm viața – de la căderea în păcat a lui Adam și Eva, omul își dorește controlul peste viața sa. Nu ne place să ni se spună ce să facem. Nimănui nu-i place să dea controlul altcuiva, dar avem o problemă aici, pentru că sunt două ființe supranaturale care își doresc să preia controlul. În al doilea rând, Satan dorește controlul peste viața noastră – El vrea să fie pe scaunul șoferului și să ne facă robi. Dacă,printr-o alegere păcătoasă, îi permitem lui Satan să facă un pas, el va încerca să îl transforme într-o fortăreață. În robia spirituală este ușor de intrat, dificil de rupt și greu de schimbat. În al treilea rând,  Dumnezeu dorește controlul asupra vieților noastre. El are tot dreptul să fie în control. Pentru a experimenta libertatea și împlinirea spirituală ad, noi trebuie să renunțăm la controlul asupra vieților noastre și să-l încredințăm pe deplin și cu toată libertatea lui Isus Hristos.

 

Am vrea să privim la șapte șapte piedici în calea controlului lui Hristos

  • Mândria: respingem să conștientizăm nevoia noastră de ajutor. O astfel de persoană va admite cu greu că are slăbiciuni și nevoi. Ea spune că e bine, chiar dacă nu este.
  • Încăpățânarea: refuzăm să primim ajutorul, pentru că ne dorim să mergem pe propria cale. Încăpățânarea este sora mândriei. Încăpățânarea trebuie zdrobită, până la anihilarea ei.
  • Teama: ne e teamă să renunțăm la control. Când ne încredințăm viața lui Hristos, noi renunțăm la control, ceea ce ne poate creea frică (să ajungi misionar în junglă…J)Lasă la o parte frica de necunoscut, știind că Dumnezeu are planuri bune pentru viitorul tău.
  • Rușinea: de multe ori ne simțim lipsiți de valoare din cauza eșecurilor noastre. Exemplu cum se ascundeau Adam și Eva de Dumnezeu după ce au păcătuit. Isus ne-a spus: ,,Oricine va veni la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37)
  • Dezamăgirea: faptul că am fost dezamăgiți de prea multe ori, după ce ne-am pus încrederea în oameni și în credințele lor. Aceste dezamăgiri ne determină să fugim și de relația cu Dumnezeu. Psalmul 22:5
  • Necredința: nu avem suficientă credință că Dumnezeu ne va ajuta. Parcă e mai ușor să crezi că alții vor fi ajutați, decât că Domnul te va ajuta pe tine. Această lipsă de credință e un blocaj în creșterea spirituală. Doamne mărește-ne credința!
  • Amânarea: amânăm pentru un alt timp. ,,Orice amânare se va întoarce împotriva ta!” Marius Cruceru Unii oameni pur și simplu amână. Pur și simplu, intențiile noastre bune pentru viitor nu se vor realiza și ne vor lăsa multe regretemai târziu, din cauza amânării.

Alege să dai drumul frâielor și permite-I lui Dumnezeu să le preia. După ce am privit la șapte piedici, am vrea în continuare să medităm la șapte pași importanți în vederea trăirii unei vieți sub controlul lui Hristos.

  1. Renunță la tron /abdicarea – a da controlul lui Hristos începe cu a renunța la controlul nostru. Trebuie să renunțăm să fim propriul nostru stăpân și să realizăm că nu suntem în stare să ne conducem singuri viața. Avem nevoie de Dumnezeu care ne-a creat și poate cel mai bine să ne comnducă.
  2. Dă-I inima întregă lui Dumnezeu – sunt unii care încearcă să se joace cu Dumnezeu, să-i încredințeze doar o parte din viața lor și niciodată nu renunță la tot. Ei doresc calea lui Dumnezeu și calea lor în același timp. Asta poate face viața mizerabilă, mai ales în momentul în care se intră într-un conflict de interese și dorințe. Dacă vrem cu adevărat ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să luăm în serios relația cu El și să-i încredințăm tot ce avem.
  3. Conștientizează autoritetea lui Hristos – atunci când predăm controlul vieții noastre lui Hristos înseamnă să acceptăm că El, Fiul lui Dumnezeu, este autoritatea supremă pentru viața noastră. Vezi Matei 8:5-13 – un soldat roman a luat autoritatea lui Isus în serios și datorită acestui fapt, nu doar că Isus a fost mirat de credința lui, dar și slujitorul lui a fost vindecat.
  4. Primește eliberarea pe care ți-o oferă Isus – în Noul Testament găsim tot ce ne oferă Dumnezeu pentru a primi eliberarea de legături spirituale. În Matei 11:28-30 avem o mare promisiune.
  5. Supune-te legii lui Hristos – În Matei 11:29 se referă la o altă provocare: ,,Învățați de la Mine”. A renunța la control înseamnă să devenim elevi serioși și să învățăm cee ace El ne spune. A învăța să ne supunem lui Hristos și Duhului Sfânt ne va aduce eliberare spiritual.
  6. Primește promisiunile lui Hristos – a găsi libertatea spirituală înseamnă să ne deschidem inimile către promisiunile lui Dumnezeu. Mintea noastră are nevoie să fie înnoită ca să poată primi promisiunile pe care le are El pentru noi. Când ne deschidem inimile lui Hristos, negativismul este înnocuit cu credința și speranța. Începem să fin direcționați de promisiunile lui Dumnezeu și nu de experiențele noastre din trecut. (Filipeni 3:13-14)
  7. Așteaptă puterea și protecția lui Isus – A lăsa pe Hristos să ne conducă viața este un proces zilnic. Pe măsură ce facem acest lucru în fiecare zi, putem să ne așteptăm ca puterea lui Hristos să fie vizibilă în viața noastră. Dumnezeu ne oferă din plin puterea Sa și protecția Sa și acestea ne ajută să facem ceea ce era imposibil în trecut. (Matei 19:26)

Profetul Isaia ni-L prezintă în mod profetic pe Domnul Isus Hristos, Regele nostru, ca fiind MINUNAT, și la fel trebuie să fie și regatul Său. El, care are tot dreptul să fie în controlul vieții noastre, așteaptă ca noi să abdicăm și sa-L lăsăm să facă din viața noastră una minunată. Fiecare dintre noi trebuie să luăm în serios relația cu Dumnezeu și să-i încredințăm tot ce avem. În supunere față de voia cea bună plăcută și desăvârșită a lui Dumnezeu să dăm la o parte orice piedică și șă ne bazăm totalmente pe promisiunile, puterea și protecția Domnului nostru Isus Hristos.


Citirea Bibliei:

19 iulie Judecatori 2 Fapte 6 Ieremia 15 Marcu 1
20 iulie Judecatori 3 Fapte 7 Ieremia 16 Marcu 2
21 iulie Judecatori 4 Fapte 8 Ieremia 17 Marcu 3
22 iulie Judecatori 5 Fapte 9 Ieremia 18 Marcu 4
23 iulie Judecatori 6 Fapte 10 Ieremia 19 Marcu 5
24 iulie Judecatori 7 Fapte 11 Ieremia 20 Marcu 6
25 iulie Judecatori 8 Fapte 12 Ieremia 21 Marcu 7

Sarbatoriti:

Jurescu Alina
Czurcan Viorica
Nica-Brînzei Sara
Sadagurschi Gabriel
Bîrţă Marin
Murariu Gheorghe

Anunturi:

Continuăm să ne rugăm pentru sora Maria Ivașcu, care a suferit un atac vascular cerebral.

Duminica urmatoare (26 iulie) cursurile de catehza nu se vor ține.

Nu uitați pentru duminica urmatoarele să vă inscrieți la fr. Sadagurschi Gabriel.

Dezinfectarea mâinilor la intrarea in sala bisericii, si purtarea măștii sunt obligatorii.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

700 – 12.07.2020

Uniți în rugăciune

-săptămâna 12-18 iulie-

 

În ultimele săptămâni, ne-am rugat pentru diferitele departamente ale lucrării bisericii. Urmează ca la începutul toamnei, să reluăm rugăciunea pentru departamentele care încă nu au fost acoperite, lucrarea de misiune fiind cel mai important dintre acestea. În săptămânile care urmează însă, ne vom îndrepta privirile înspre alte câteva teme de rugăciune deosebit de importante.

Astfel, în săptămâna care urmează, vă propunem să ne rugăm pentru persoanele care s-au îndepărtat de Domnul și de biserica lui sau, folosind un limbaj biblic, pentru „fiii risipitori” ai bisericii noastre. Chiar dacă fizic sunt departe de noi și cu unii dintre ei nu mai există punți de comunicare, știm că Duhul lui Dumnezeu este omniprezent și poate să îi cerceteze în orice loc, în orice timp și în orice context.

Vom folosi două texte inspirative, din Scripturi:

„Și-a venit în fire și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au bleșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.” Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.” (Luca 15:17-20)

„Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.” (Matei 12:20)

Textele acestea „deschid” înaintea noastră inima lui Dumnezeu pentru cei care au căzut pe cale. Observăm că dorința Lui este întoarcerea lor, iertarea și restaurarea. Spre deosebire de concepția eronată a multora, Dumnezeu nu este Stăpânul aspru care vânează greșelile oamenilor, cu dorința de a-i penaliza și de a-i pedepsi, îndepărtându-i de lângă El. Dimpotrivă, dorința lui Dumnezeu este iertarea. El este „Dumnezeul care nu obosește iertând.” (Isaia 55:7) Nu doar că Dumnezeu iartă, dar generozitatea cu care el restaurează un om căzut este de-a dreptul uimitoare: fiului pierdut îi dă o haină nouă, încălțăminte, inel în deget și, pentru a marca întoarcerea lui, organizează o petrecere îmbelșugată. Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătosului până în ultima clipă, atâta timp cât încă trestia încă se ține de un fir de păr, iar fitilul încă mai fumegă. În același timp însă, Dumnezeu „nu se lasă să fie batjocorit.” (Galateni 6:7) Timpul cercetării este mărginit, dar consecințele nesocotirii lui sunt veșnice. Tocmai din această cauză este imperativ să ne rugăm pentru pocăința și întoarcerea celor pierduți sau a celor care au căzut de pe cale! Miza este veșnicia lor!

Pentru a evita situații neplăcute, am socotit că nu este potrivit să publicăm numele lor în buletinul duminical, dar suntem convinși că acelora care doresc să se roage cu sinceritate Duhul Domnului le va aduce în minte toate persoanele pe care trebuie să le pomenească în rugăciune.

În mod concret, ne rugăm ca:

  1. Dumnezeu să îi cerceteze pe cei căzuți, în contextul și în situația în care se află. Să îi ajute să înțeleagă că indiferent de succesul pe care îl au în alte domenii ale vieții, viața nu are sens decât în Hristos.
  2. Atunci când intră în contact cu biserica sau cu persoane din biserică, să simtă, prin noi, iubirea lui Hristos. Să cerem înțelepciunea de a spune adevărul în dragoste; înțelepciunea de a nu corupe standardele înalte ale Cuvântului lui Dumnezeu, de a căuta sfințirea și de a chema la pocăință, dar toate acestea în spiritul iubirii lui Dumnezeu.
  3. Să ne rugăm ca Dumnezeu să întărească trăirea noastră în sfințenie și, astfel, mărturia noastră. Să ne ajute să înțelegem că o parte din aceste situații se datorează falimentului nostru de a fi o bună mărturie pentru cei care au fost cel mai aproape de noi.
  4. Să ne rugăm pentru generația tânără care se ridică, pentru adolescenții și copiii de acum. Să ne rugăm ca aceștia să Îl cunoască pe Domnul și să rămână în adunare. Să cerem înțelepciune și răbdare pentru cei care îi îndrumă în adunare, dar mai ales pentru părinții lor.

Studiu biblic

Psalmul 57

 

Sinteza studiului: deși suntem deja copiii lui Dumnezeu și cetățeni ai cerului, de partea aceasta a veșniciei vom trece mereu prin momente grele ce par să contrazică promisiunile primite de sus. În aceste momente putem merge mai departe bizuindu-ne pe adevărul și bunătatea lui Dumnezeu.

Privire de ansamblu și structura textului: să observăm mai întâi că psalmul acesta, alături de alți câțiva psalmi (Ps. 52, 54, 56 și 59) descriu o perioadă extrem de dificilă din viața lui David: anii în care, deși fusese deja uns ca împărat de profetul Samuel, trebuia să se ascundă de mânia împăratului lepădat, Saul. A fost o perioadă lungă de privațiuni, de luptă pentru supraviețuire, de dezamăgiri. Pe de o parte, David se bucura de promisiunile și de confirmarea lui Dumnezeu, dar, tot ceea ce se întâmpla în jurul lui, părea să contrazică acest cuvânt primit din partea Domnului.

Psalmul este structurat în trei părți:

-v. 1-3: exprimă încrederea lui David că Dumnezeu îi va răspunde la rugăciune și va interveni.

-v. 4-6: descrie problema cu care David se confruntă: oamenii ostili care îl înconjoară din toate părțile și îi doresc răul.

-v. 7-11: reafirmă tăria încrederii lui David în Dumnezeu și lauda pe care o va aduce ca răspuns la intervenția divină în viața sa.

Expresii și cuvinte cheie: pentru că psalmii sunt poezie, aceștia folosesc o multitudine de imagini concrete, dar deosebit de frumoase, pentru a transmite realități spirituale:

-de pildă, David caută ajutor „la umbra aripilor lui Dumnezeu.” Este posibil ca aici să fie o referire la heruvimii care acopereau capacul ispășirii, având aripile întinse. Însuși Domnul Isus se descrie pe Sine în relația cu evreii ca o „găină care dorește să își strângă puii sub aripi.”

-vrăjmașii săi sunt „lei”, „oameni care varsă flăcări”, „ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie ascuțită.”

Observăm de asemenea o pereche de cuvinte asociate cu Dumnezeu, care se repetă: „bunătatea și credincioșia” (v. 3 și v. 10). În traducerea greacă a Noului Testament, acestea sunt redate ca „harul și adevărul.”

Observații asupra textului: nu putem decât să ne imaginăm cât de dificilă trebuie să fi fost perioada aceasta pentru împăratul David. Din perspectiva lui Dumnezeu, din perspectiva cerului, el era împăratul legitim al lui Israel. Perspectiva istorică, perspectiva de jos, era însă foarte diferită. David era prigonit și era ocărât de oameni v. 3b). În ciuda tuturor aparențelor însă, David „se încăpățânează” sau, mai bine zis, alege să se încreadă în Dumnezeu. El știe că indiferent de ceea ce spun și fac oamenii, ceea ce contează, în ultimă instanță, este ceea ce spune Dumnezeu despre el și ceea ce face Dumnezeu pentru el. Contrastul este cât se poate de clar subliniat în v. 3: „prigonitorul îmi aruncă ocări,” afirmație care este încadrată însă de alte două afirmații: „El (Dumnezeu) îmi va trimite izbăvire din cer” și, mai apoi, „Dumnezeu își va trimite bunătatea și credincioșia.” David este încredințat că „Dumnezeu lucrează pentru el” (v. 2b), astfel că răul pe care vrăjmașii îl pregătesc pentru el se va întoarce împotriva capului lor: „Îmi săpaseră o groapă înainte, dar au căzut ei în ea.” (v. 6). Să observăm că dorința repetată lui David nu este promovarea sa ca împărat, ci ca Dumnezeu să fie slăvit și slava Sa  să fie cunoscută: „Înalță-te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul să se întind slava Ta!” (v. 5 și v. 11). Dorința lui de a cânta laudele lui Dumnezeu este atât de mare, încât se va trezi în zori de zi,” pentru a o face.

Aplicații:

  1. Adeseori viața concretă pe care o trăim pare atât de diferită de promisiunile cerești primite. În astfel de momente, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne înălțăm către cer în rugăciune. Chiar dacă contextul istoric pe care îl traversăm nu va deveni ceresc, Cerul va umple inimile noastre.
  2. Așa cum David a fost persecutat și batjocorit, Hristosul, Fiul lui David, a fost persecutat și batjocorit. Nu doar atât, dar a fost ucis de mâna vrăjmașilor și așezat într-o peșteră așa cum David se află în contextul acestui psalm într-o peșteră. Pentru că Dumnezeu a fost cu El însă, a fost izbăvit din peșteră. Tocmai răul pe care vrăjmașii I l-au făcut s-a dovedit a fi modul în care Dumnezeu a lucrat pentru a aduce binecuvântare și pentru a-Și înălța Fiul.

Citirea Bibliei:

12 iulie Iosua 16, 17 Psalmul 148 Ieremia 8 Matei 22
13 iulie Iosua 18, 19 Psalmul 149, 150 Ieremia 9 Matei 23
14 iulie Iosua 20, 21 Fapte 1 Ieremia 10 Matei 24
15 iulie Iosua 22 Fapte 2 Ieremia 11 Matei 25
16 iulie Iosua 23 Fapte 3 Ieremia 12 Matei 26
17 iulie Iosua 24 Fapte 4 Ieremia 13 Matei 27
18 iulie Judecatori 1 Fapte 5 Ieremia 14 Matei 28

Sarbatoriti:

Oprea Lidia
Ciortuz Aneta
Birta Elisabeta
Sadagurschi Otilia

Anunturi:

  1. Sâmbătă, 11.07, a avut loc pe Muntele Mic (Caraș Severin) nunta lui Sebastian Boangiu cu Brigitte Dunca. Să ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvânteze noua familie.
  2. Mulțumim tuturor celor care au dăruit pentru fratele Daniel Oprean și familia dumnealui.
  3. În seara aceasta ne bucurăm să îl avem din nou împreună cu noi pe fratele Emil Bartoș. Dumnealui va continua studiul din Eclesiastul.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!