noiembrie 2018 – Biserica Crestina Baptista BETANIA Timisoara

Vine CRACIUNUL – meditatie pentru Advent – Sinclair Ferguson

30 noiembrie 2018/0 Comentarii/în Articole /de Admin

A sosit vremea Crăciunului din nou și ca să împrumut cuvintele cântecului lui John Paul Young, „Dragostea este în aer.” Dragostea este „în aer” de fiecare Crăciun. Se regăsește în cântecele pe care le auzim în timp ce cumpărăm cadouri și în reclamele pe care le vedem la televizor („Arată cuiva că este iubit de acest Crăciun,” după cum spunea un slogan al unui magazin.) Dragostea este prezentă pe felicitările pe care le trimitem și în cuvintele pe care le scriem pe etichetele atașate cadourilor pe care le dăruim („Cu dragoste din partea…”).

Este o temă pe care, de asemenea, este probabil să o regăsim adesea în interviurile de Crăciun din reviste și ziare. În fiecare an, diferiți oameni sunt întrebați, în mod inevitabil, ce înseamnă Crăciunul pentru ei. Fie că este vorba despre un actor, despreun muzician, sau despre vreo vedetă a show-urilor de televiziune inspirate din viața reală, răspunsurile sunt adeseori asemănătoare. „Ei bine, înseamnă…doar că îmi doresc ca oamenii să se iubească unul pe celălalt. Despre aceasta este Crăciunul de fapt, nu-i așa? Asta însemnă pentru mine, cel puțin. Da, dragoste.”

Toată lumea pare să fie de acord: Crăciunul este despre dragoste.

În calitate de creștini, putem adeveri că acest lucru este adevărat. Crăciunul există datorită dragostei.

Dar ce s-ar întâmpla dacă cei care iau interviurile ar continua să întrebe: ”De ce este Crăciunul doar despre dragoste?” și „Ce vrei să spui prin‚ dragoste?’” Imaginează-ți pentru un moment că unul dintre oamenii faimoși pe care îi intervievau era creștin. Poate fi un șoc pentru reporter dacă intervievatul răspunde întrebării „de ce?” spunând:

Crăciunul este despre dragoste pentru că dragostea a venit jos de Crăciun. De aceea am avut Crăciunul de la bun început! Sensul Crăciunului se găsește în mesajul Crăciunului: „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).

Și dacă unul dintre intervievați, stârnit deja, continuă, „Și m-ai întrebat ce este dragostea, nu-i așa? Ne spune apostolul Pavel în Biblie. El a știut ce este dragostea pentru că a experimentat dragostea lui Dumnezeu pentru el în Cristos. El a spus că „Fiul lui Dumnezeu …m-a iubit și s-a dat pe Sine pentru mine’ (Galateni 2:20). De fapt, a dedicat o întreagă secțiune uneia dintre scrisorile către o biserică pentru a explica ce este dragostea-îmi amintesc că am învățat asta pe de rost în urmă cu câțiva ani!” Îți poți imagina pe cineva recitând aceste cuvinte?

Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încât să mut și munții și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars și n-aș avea dragoste, nu folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit. Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârști, acest „în parte” se va sfârși. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vede față în față. Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (1 Corinteni 13:1-13).

Bietul reporter ar fi rămas să întrebe nesatisfăcut, „Ai putea spune acest lucru în doar câteva cuvinte?”!

De fapt, ai putea spune aceasta în doar două cuvinte: Isus Cristos. El ne arată ce este dragostea. Dragostea este pur și simplu să fii ca El. Deci, dragostea înseamnă mult mai mult decât a avea sentimente bune despre altcineva. Este cel mai măreț lucru din lume, dar este de asemenea solicitant.

Credința creștină are o gramatică proprie. Dacă dăm peste cap gramatica unei limbi, nu vom putea să vorbim adecvat. În gramatica credinței creștine, suntem chemați să fim înrădăcinați în cine este Dumnezeu și ceea ce a făcut pentru noi în Cristos. Așa că resursele de care avem nevoie pentru a-i iubi pe ceilalți se găsesc în dragostea lui Cristos pentru noi. De aceea, când citim cuvintele lui Pavel, trebuie să ne ținem urechile deschise pentru ecourile vieții lui Cristos și să căutăm umbra Sa care cade pe fiecare rând.

La începutul acestei perioadă de sărbătoare, folosește câteva momente pentru a citi 1 Corinteni 13. De preferat cu voce tare, (originar, a fost scris pentru a fi citit astfel). Când vii la cel de-al doilea paragraf, oriunde vezi cuvântul „dragoste” sau „aceasta” substituie numele tău. Vezi cât de departe poți ajunge.

Aceste două moduri de a citi acest pasaj merg împreună. Primul ne spune ce suntem chemați să fim în calitate de creștini-și ne arată cât de necorespunzători suntem. Al doilea ne spune cum este Isus.

„De ce să alegem acest pasaj pentru Advent?” s-ar întreba cineva. 1 Corinteni se află printre cele mai cunoscute capitole din Biblie. Citatele din el sau referințele la el apar în unele locuri în mod neașteptat. Bob Dylan a făcut aluzie la asta în cântecul său „Demnitate” scos în 1984. Prințul Charles l-a citit la serviciul de înmormântare al Dianei în 1997. Președintele Obama s-a referit la el în primul său discurs inaugural în 2009. Poate că nu au fost cuvinte citite mai des la serviciile de nunți decât acesta.

Dar atunci când încetinești și le citești frază cu fază și le aplici la tine însuți, ele se transpun într-o altă cheie cu totul. Ele încetează să fie plăcute retoric și să aline emoțional; în schimb devin analiza vieții tale spirituale. Ele sunt profund provocatoare. Poate nu sunt ce te aștepți de Crăciun. Dar adevăratul sens al celor petrecute de Crăciun este provocator. Este despre dragostea care coboară. Și ne face să ne gândim la dragoste într-un mod nou. Deci, să inspirăm adânc și să începem să îi mulțumim Domnului pentru dragostea care a coborât de Crăciun și pentru schimbarea pe care o aduce în viețile noastre.

Meditatie pentru Advent (1) – J. C. Ryle

30 noiembrie 2018/0 Comentarii/în Articole /de Admin

MATEI 1:1-17

Cu aceste versete începe Noul Testament. Să le citim întotdeauna cu simțăminte serioase și solemne. Cartea care ne stă înainte cuprinde „nu cuvintele oamenilor, ci ale lui Dumnezeu.” Fiecare din versetele ei a fost scris prin inspirația Duhului Sfânt (1 Tes. 2:13).

Să-i mulțumim zi de zi lui Dumnezeu pentru că ne-a dat Scripturile. Până și cel mai sărman om care înțelege Biblia cunoaște mai mult despre religie decât cei mai înțelepți filozofi ai Greciei și Romei.

Să nu uităm niciodată responsabilitatea profundă pe care ne-o impune faptul că avem Biblia. În Ziua de pe Urmă vom fi judecați după lumina primită. Celui ce i se dă mult i se va cere mult.

Să citim Biblia cu reverență și sârguință, cu o hotărâre sinceră de a crede și de a pune în aplicare tot ce găsim în ea. Nu este o chestiune lipsită de însemnătate cum folosim această carte. Mai presus de toate, să nu citim niciodată Biblia fără a ne ruga să primim învățătura Duhului Sfânt. Numai el poate aplica adevărul la inimile noastre și ne poate face să avem parte de beneficii în urma lecturii.

Noul Testament începe cu istoria vieții, morții și învierii Domnului nostru Isus Cristos. Nicio parte a Bibliei nu este atât de importantă precum aceasta și nicio parte nu este la fel de completă și deplină. Patru Evanghelii distincte ne spun ce a făcut și cum a murit Cristos. De patru ori citim relatarea prețioasă a cuvintelor și lucrării Sale. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru aceasta! A-L recunoaște pe Cristos înseamnă viață veșnică. A crede în Cristos înseamnă a avea pace cu Dumnezeu. A-L urma pe Cristos înseamnă a fi un creștin adevărat. A fi cu Cristos va însemna cerul însuși. Niciodată nu e prea mult se auzim despre Domnul Isus Cristos.

Evanghelia după Matei începe cu o listă lungă de nume. E nevoie de șaisprezece versete pentru a urmări genealogia de la Avraam la David și de la David la familia în care S-a născut Isus. Să nu creadă cineva că aceste versete sunt inutile. Nimic nu este inutil în creație. Chiar și cei mai mici mușchi de copaci, chiar și cele mai minuscule insecte servesc unui scop bun. Cel ce privește atent la aceste șaisprezece versete va reuși să vadă în ele lecții folositoare și pline de învățăminte.

Din această listă de nume aflăm, în primul rând, că Dumnezeu își respectă întotdeauna Cuvântul. El promisese că „în sămânța lui Avraam vor fi binecuvântate toate națiunile pământului.” El promisese să ridice un Mântuitor din familia lui David (Gen. 12:3; Is. 11:1). Aceste șaisprezece versete dovedesc că Isus a fost Fiul lui David și Fiul lui Avraam și că promisiunea lui Dumnezeu s-a împlinit. Oamenii nechibziuți și lipsiți de evlavie ar trebui să țină minte această lecție și să se teamă. Orice ar crede ei, Dumnezeu își va respecta cuvântul. Dacă nu se pocăiesc, cu siguranță vor pieri. Adevărații creștini ar trebui să țină minte această lecție și să găsească în ea consolare. Tatăl lor din ceruri va fi credincios tuturor angajamentelor pe care le-a făcut. El a spus că îi va mântui pe toți cei care cred în Cristos. Dacă El a spus așa ceva, în mod cert Își va ține cuvântul. „Dumnezeu nu este un om ca să mintă.” „El rămâne credincios, căci nu se poate tăgădui singur” (Num. 23:19; 2 Tim. 2:13).

În al doilea rând, din această listă de nume aflăm de firea păcătoasă și corupția naturii umane. Este instructiv să aflăm cât de mulți părinți evlavioși din această listă au avut fii răi și lipsiți de evlavie. Numele lui Roboam, Ioram, Amon și Iehonia ar trebui să ne învețe lecții care ne îndeamnă la smerenie. Cu toții au avut tați pioși. Dar ei au fost cu toții oameni răi. În familie, harul nu se transmite de la o generație la alta. Pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu nu sunt suficiente exemple bune: Oamenii născuți din nou nu sunt născuți din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu (Ioan 1:13).

Părinții ar trebui să se roage zi și noapte pentru copiii lor ca să se nască din Duhul.

În ultimul rând, aflăm din această listă de nume cât de mare este mila și îndurarea Domnului nostru Isus Cristos. Să ne gândim cât de murdară și necurată este natura umană și apoi să ne gândim cât de importantă a fost hotărârea Lui de a Se naște din femeie și să Se facă „asemenea oamenilor” (Filip. 2:7). Câteva dintre numele pe care le găsim în această listă ne aduc aminte de istorii rușinoase și triste. Există nume de persoane care nu mai sunt menționate nicăieri în altă parte din Biblie. Dar la sfârșit de tot apare numele Domnului Isus Cristos. Deși El este Dumnezeul cel veșnic, El S-a smerit ca să devină om, pentru a da păcătoșilor mântuire. „El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi” (2 Cor. 8:9).

Ar trebui să citim întotdeana această listă cu sentimente pline de recunoștință. Vedem aici că niciun om nu se poate situa în afara sferei de întindere a înțelegerii și compasiunii lui Cristos. Păcatele noastre se poate să fi fost la fel de mari și întunecate precum cele ale vreunuia dintre cei numiți de Matei. Dar ele nu ne pot închide calea către cer dacă ne pocăim și credem Evanghelia. Dacă Domnul Isus nu s-a rușinat să se nască dintr-o femeie a cărei genealogie a conținut nume ca acelea pe care le-am citit azi, nu avem niciun motiv să credem că Lui Îi va fi rușine să ne numească frați și să ne dea viața veșnică.