Vine CRACIUNUL – meditatie pentru Advent – Sinclair Ferguson

A sosit vremea Crăciunului din nou și ca să împrumut cuvintele cântecului lui John Paul Young, „Dragostea este în aer.” Dragostea este „în aer” de fiecare Crăciun. Se regăsește în cântecele pe care le auzim în timp ce cumpărăm cadouri și în reclamele pe care le vedem la televizor („Arată cuiva că este iubit de acest Crăciun,” după cum spunea un slogan al unui magazin.) Dragostea este prezentă pe felicitările pe care le trimitem și în cuvintele pe care le scriem pe etichetele atașate cadourilor pe care le dăruim („Cu dragoste din partea…”).

Este o temă pe care, de asemenea, este probabil să o regăsim adesea în interviurile de Crăciun din reviste și ziare. În fiecare an, diferiți oameni sunt întrebați, în mod inevitabil, ce înseamnă Crăciunul pentru ei. Fie că este vorba despre un actor, despreun muzician, sau despre vreo vedetă a show-urilor de televiziune inspirate din viața reală, răspunsurile sunt adeseori asemănătoare. „Ei bine, înseamnă…doar că îmi doresc ca oamenii să se iubească unul pe celălalt. Despre aceasta este Crăciunul de fapt, nu-i așa? Asta însemnă pentru mine, cel puțin. Da, dragoste.”

Toată lumea pare să fie de acord: Crăciunul este despre dragoste.

În calitate de creștini, putem adeveri că acest lucru este adevărat. Crăciunul există datorită dragostei.

Dar ce s-ar întâmpla dacă cei care iau interviurile ar continua să întrebe: ”De ce este Crăciunul doar despre dragoste?” și „Ce vrei să spui prin‚ dragoste?’” Imaginează-ți pentru un moment că unul dintre oamenii faimoși pe care îi intervievau era creștin. Poate fi un șoc pentru reporter dacă intervievatul răspunde întrebării „de ce?” spunând:

Crăciunul este despre dragoste pentru că dragostea a venit jos de Crăciun. De aceea am avut Crăciunul de la bun început! Sensul Crăciunului se găsește în mesajul Crăciunului: „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).

Și dacă unul dintre intervievați, stârnit deja, continuă, „Și m-ai întrebat ce este dragostea, nu-i așa? Ne spune apostolul Pavel în Biblie. El a știut ce este dragostea pentru că a experimentat dragostea lui Dumnezeu pentru el în Cristos. El a spus că „Fiul lui Dumnezeu …m-a iubit și s-a dat pe Sine pentru mine’ (Galateni 2:20). De fapt, a dedicat o întreagă secțiune uneia dintre scrisorile către o biserică pentru a explica ce este dragostea-îmi amintesc că am învățat asta pe de rost în urmă cu câțiva ani!” Îți poți imagina pe cineva recitând aceste cuvinte?

Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încât să mut și munții și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars și n-aș avea dragoste, nu folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit. Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârști, acest „în parte” se va sfârși. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vede față în față. Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (1 Corinteni 13:1-13).

Bietul reporter ar fi rămas să întrebe nesatisfăcut, „Ai putea spune acest lucru în doar câteva cuvinte?”!

De fapt, ai putea spune aceasta în doar două cuvinte: Isus Cristos. El ne arată ce este dragostea. Dragostea este pur și simplu să fii ca El. Deci, dragostea înseamnă mult mai mult decât a avea sentimente bune despre altcineva. Este cel mai măreț lucru din lume, dar este de asemenea solicitant.

Credința creștină are o gramatică proprie. Dacă dăm peste cap gramatica unei limbi, nu vom putea să vorbim adecvat. În gramatica credinței creștine, suntem chemați să fim înrădăcinați în cine este Dumnezeu și ceea ce a făcut pentru noi în Cristos. Așa că resursele de care avem nevoie pentru a-i iubi pe ceilalți se găsesc în dragostea lui Cristos pentru noi. De aceea, când citim cuvintele lui Pavel, trebuie să ne ținem urechile deschise pentru ecourile vieții lui Cristos și să căutăm umbra Sa care cade pe fiecare rând.

La începutul acestei perioadă de sărbătoare, folosește câteva momente pentru a citi 1 Corinteni 13. De preferat cu voce tare, (originar, a fost scris pentru a fi citit astfel). Când vii la cel de-al doilea paragraf, oriunde vezi cuvântul „dragoste” sau „aceasta” substituie numele tău. Vezi cât de departe poți ajunge.

Aceste două moduri de a citi acest pasaj merg împreună. Primul ne spune ce suntem chemați să fim în calitate de creștini-și ne arată cât de necorespunzători suntem. Al doilea ne spune cum este Isus.

„De ce să alegem acest pasaj pentru Advent?” s-ar întreba cineva. 1 Corinteni se află printre cele mai cunoscute capitole din Biblie. Citatele din el sau referințele la el apar în unele locuri în mod neașteptat. Bob Dylan a făcut aluzie la asta în cântecul său „Demnitate” scos în 1984. Prințul Charles l-a citit la serviciul de înmormântare al Dianei în 1997. Președintele Obama s-a referit la el în primul său discurs inaugural în 2009. Poate că nu au fost cuvinte citite mai des la serviciile de nunți decât acesta.

Dar atunci când încetinești și le citești frază cu fază și le aplici la tine însuți, ele se transpun într-o altă cheie cu totul. Ele încetează să fie plăcute retoric și să aline emoțional; în schimb devin analiza vieții tale spirituale. Ele sunt profund provocatoare. Poate nu sunt ce te aștepți de Crăciun. Dar adevăratul sens al celor petrecute de Crăciun este provocator. Este despre dragostea care coboară. Și ne face să ne gândim la dragoste într-un mod nou. Deci, să inspirăm adânc și să începem să îi mulțumim Domnului pentru dragostea care a coborât de Crăciun și pentru schimbarea pe care o aduce în viețile noastre.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply