DUMINICĂ: Perseverență în dărnicie

Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-ați fost nimiciți. Din vremea părinților voștri voi v-ați abătut de la poruncile Mele și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă la Mine, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor. Dar voi întrebați: „În ce trebuie să ne întoarcem?” Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: „Cu ce Te-am înșelat?” Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. (Maleahi 3:6–10)

Pentru mulți creștini, dărnicia este un subiect sensibil. Aceștia evită atât studiul atent al textelor biblice care vorbesc despre dărnicie, cât și practicarea dărniciei și, în special, a zeciuielii. În lumina învățăturii Sfintelor Scripturi putem afirma, însă, că dărnicia este o datorie a fiecărui credincios. Unii argumentează că dărnicia, inclusiv zeciuiala, este o practică specifică Vechiului Testament, fiind legată de lege, în timp ce noi trăim în vremea harului. Domnul Isus Hristos face lumină în această problemă și spune:
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. (Matei 23:23)
În contextul confruntărilor cu fariseii și cărturarii, Domnul Isus afirmă clar că, în timp ce dreptatea, mila și credincioșia trebuie împlinite, zeciuiala nu poate fi lăsată nefăcută. Pentru acei care asociază zeciuiala cu Legea, este important de observat că zeciuiala este menționată în Biblie cu mult înainte de darea Legii (Geneza 14:20).

Dărnicia nu este opțională, ci este o responsabilitate a fiecărui credincios. În primul rând, așa cum subliniază cartea Proverbe, dărnicia este în același timp o poruncă și un act de închinare prin care Îl cinstim pe Dumnezeu:

Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău. (Proverbe 3:9)

În primul rând trebuie subliniat faptul că atunci când dărnicia este făcută cu toată inima, ea aduce slavă lui Dumnezeu. Apostolul Pavel surprinde relația dintre dărnicie și slava lui Dumnezeu atunci când scrie Corintenilor despre rolul lui Tit în lucrarea de strângere de ajutoare pentru sfinții care duc lipsă:

Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârșim spre slava Domnului și ca o dovadă de bunăvoința noastră. (2 Corinteni 8:19)

Același adevăr este subliniat și în capitolul următor:

Așa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiți că o aveți față de Evanghelia lui Hristos, și pentru dărnicia ajutorului vostru, față de ei și față de toți. (2 Corinteni 9:13)

În al doilea rând, dărnicia susține lucrarea Bisericii. Biserica are multe proiecte și multe nevoi. Unele dintre aceste nevoi sunt legate de susținerea lucrătorilor, susținerea lucrării de misiune, școlile teologice care pregătesc lucrători, ajutorarea celor în lipsuri materiale, întreținerea clădirii bisericii, cheltuieli cu utilitățile etc., și datorită faptului că din motive doctrinare bisericile baptiste nu acceptă bani de la stat, dărnicia credincioșilor este singura modalitate prin care se adună resursele necesare lucrării Evangheliei. În acest sens, Cuvântul lui Dumnezeu afirmă:

„Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oştirilor, „şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10)

Atunci când mulți Îl cinstesc pe Dumnezeu numai cu vorba, adevărații credincioși Îl cinstesc cu fapta.
În al treilea rând, dărnicia este de asemenea o binecuvântare. Un proverb spune că „Niciodată dărnicia nu aduce sărăcie.”
Dar afirmația Scripturii este mult mai profundă: „Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui’’ (Proverbe 22:9).
Prin urmare, dărnicia care dă slavă lui Dumnezeu, contribuie la înaintarea Evangheliei și aduce binecuvântare dătătorului trebuie să fie caracterizată de:

Bucurie: „…bucuria lor peste măsură de mare” (2 Corinteni 8:2); „…pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7);

Generozitate: „belșug de dărnicie” (2 Corinteni 8:2);

Bunăvoie: „de bunăvoie„ (2 Corinteni 8:3);

Fără zgârcenie: „fără zgârcenie” (2 Corinteni 9:5),

Fără părere de rău: „nu cu părere de rău” (2 Corinteni 9:7).

Dragostea adevărată se manifestă prin dărnicie. Acesta este modul în care Dumnezeu își demonstrează dragostea: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu, încât a dat…” (Ioan 3:16). Un proverb care a surprins acest adevăr spune: „Cineva poate dărui fără să iubească, dar nimeni nu poate iubi fără să dăruiască.”
Ca unii care suntem obiectul special al dragostei lui Dumnezeu demonstrată prin faptul că a dat pe singurul lui Fiu pentru noi și împreună cu El ne dă toate lucrurile (Romani 8:32), venim acum în rugăciune de mulțumire, mijlocire și cerere pentru perseverență în dragostea care dăruiește pentru slava Domnului, înaintarea Evangheliei și binecuvântarea celor care dau cu bucurie.

Mulțumiri:
Pentru credincioșii din bisericile noastre care practică dărnicia;
Pentru cei care prin dărnicia lor contribuie la susținerea lucrărilor bisericii cu toate că nu sunt încă membri în bisericile noastre;
Pentru cei care au continuat să dăruiască și atunci când le-au scăzut veniturile;
Pentru toate lucrările frumoase care s-au realizat în biserică.

Mijlociri:
Pentru perseverența în dărnicie indiferent de împrejurări;
Pentru binecuvântarea și răsplătirea celor darnici din biserică;
Pentru cei care au pierdut locul de muncă și sunt în lipsuri materiale.

Cereri:
Pentru cercetarea și îndreptarea celor ca nu-L cinstesc pe Domnul cu averea lor;
Pentru mântuirea celor care ajută lucrarea, dar încă nu și-au dăruit inima Domnului;
Pentru încurajarea și ajutorarea văduvelor și orfanilor în necazurile lor.


CONCLUZII

Învățătura biblică despre perseverență ne ajută să înțelegem deosebirea dintre cei care sunt credincioși cu adevărat și cei care au doar o formă de evlavie. În mesajul pe care Domnul îl adresează bisericilor din Apocalipsa se repetă în cuvinte diferite importanța perseverenței în viața noastră: „Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții” (2:10), „Celui ce va birui și celui ce va păzi până la sfârșit lucrările Mele, Îi voi da stăpânire peste Neamuri!” (2:20). De asemenea, Epistola către evrei subliniază perseverența adevăraților credincioși:

Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră pe care o așteaptă o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de răbdare ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit. „Încă puțină, foarte puțină vreme” și „Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi.
Și cel neprihănit va trăi prin credință: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.” Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului. (Evrei 10:35–39)

În vremea în care unii dau înapoi, nu mai perseverează, credința noastră se întemeiază pe promisiunea că „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Hristos” (Filipeni 1:6). În același timp, ne rugăm ca prin puterea Aceluia care ne păstrează în har, prin credință, să perseverăm pe cale în viața personală, în relația de familie, în relația cu biserica, în slujire, în mijlocire pentru cei nemântuiți, în evanghelizare, misiune și ucenicie, în susținerea lucrătorilor și în dărnicie. Ne rugăm ca anul 2021 să fie un an al îndurării,

Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreție, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii, și acum și în veci. Amin. (Iuda 24–25)

Cu toată dragostea în Hristos Domnul, vă salutăm, scumpi frați și surori, și vă spunem cu toată convingerea:

Hristos S-a Născut!

Un An Nou Binecuvântat cu Perseverență pe Calea Credinței!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns