Arhiva pentru luna: ianuarie, 2021

Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-ați fost nimiciți. Din vremea părinților voștri voi v-ați abătut de la poruncile Mele și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă la Mine, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor. Dar voi întrebați: „În ce trebuie să ne întoarcem?” Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: „Cu ce Te-am înșelat?” Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. (Maleahi 3:6–10)

Pentru mulți creștini, dărnicia este un subiect sensibil. Aceștia evită atât studiul atent al textelor biblice care vorbesc despre dărnicie, cât și practicarea dărniciei și, în special, a zeciuielii. În lumina învățăturii Sfintelor Scripturi putem afirma, însă, că dărnicia este o datorie a fiecărui credincios. Unii argumentează că dărnicia, inclusiv zeciuiala, este o practică specifică Vechiului Testament, fiind legată de lege, în timp ce noi trăim în vremea harului. Domnul Isus Hristos face lumină în această problemă și spune:
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. (Matei 23:23)
În contextul confruntărilor cu fariseii și cărturarii, Domnul Isus afirmă clar că, în timp ce dreptatea, mila și credincioșia trebuie împlinite, zeciuiala nu poate fi lăsată nefăcută. Pentru acei care asociază zeciuiala cu Legea, este important de observat că zeciuiala este menționată în Biblie cu mult înainte de darea Legii (Geneza 14:20).

Dărnicia nu este opțională, ci este o responsabilitate a fiecărui credincios. În primul rând, așa cum subliniază cartea Proverbe, dărnicia este în același timp o poruncă și un act de închinare prin care Îl cinstim pe Dumnezeu:

Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău. (Proverbe 3:9)

În primul rând trebuie subliniat faptul că atunci când dărnicia este făcută cu toată inima, ea aduce slavă lui Dumnezeu. Apostolul Pavel surprinde relația dintre dărnicie și slava lui Dumnezeu atunci când scrie Corintenilor despre rolul lui Tit în lucrarea de strângere de ajutoare pentru sfinții care duc lipsă:

Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârșim spre slava Domnului și ca o dovadă de bunăvoința noastră. (2 Corinteni 8:19)

Același adevăr este subliniat și în capitolul următor:

Așa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiți că o aveți față de Evanghelia lui Hristos, și pentru dărnicia ajutorului vostru, față de ei și față de toți. (2 Corinteni 9:13)

În al doilea rând, dărnicia susține lucrarea Bisericii. Biserica are multe proiecte și multe nevoi. Unele dintre aceste nevoi sunt legate de susținerea lucrătorilor, susținerea lucrării de misiune, școlile teologice care pregătesc lucrători, ajutorarea celor în lipsuri materiale, întreținerea clădirii bisericii, cheltuieli cu utilitățile etc., și datorită faptului că din motive doctrinare bisericile baptiste nu acceptă bani de la stat, dărnicia credincioșilor este singura modalitate prin care se adună resursele necesare lucrării Evangheliei. În acest sens, Cuvântul lui Dumnezeu afirmă:

„Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oştirilor, „şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10)

Atunci când mulți Îl cinstesc pe Dumnezeu numai cu vorba, adevărații credincioși Îl cinstesc cu fapta.
În al treilea rând, dărnicia este de asemenea o binecuvântare. Un proverb spune că „Niciodată dărnicia nu aduce sărăcie.”
Dar afirmația Scripturii este mult mai profundă: „Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui’’ (Proverbe 22:9).
Prin urmare, dărnicia care dă slavă lui Dumnezeu, contribuie la înaintarea Evangheliei și aduce binecuvântare dătătorului trebuie să fie caracterizată de:

Bucurie: „…bucuria lor peste măsură de mare” (2 Corinteni 8:2); „…pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7);

Generozitate: „belșug de dărnicie” (2 Corinteni 8:2);

Bunăvoie: „de bunăvoie„ (2 Corinteni 8:3);

Fără zgârcenie: „fără zgârcenie” (2 Corinteni 9:5),

Fără părere de rău: „nu cu părere de rău” (2 Corinteni 9:7).

Dragostea adevărată se manifestă prin dărnicie. Acesta este modul în care Dumnezeu își demonstrează dragostea: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu, încât a dat…” (Ioan 3:16). Un proverb care a surprins acest adevăr spune: „Cineva poate dărui fără să iubească, dar nimeni nu poate iubi fără să dăruiască.”
Ca unii care suntem obiectul special al dragostei lui Dumnezeu demonstrată prin faptul că a dat pe singurul lui Fiu pentru noi și împreună cu El ne dă toate lucrurile (Romani 8:32), venim acum în rugăciune de mulțumire, mijlocire și cerere pentru perseverență în dragostea care dăruiește pentru slava Domnului, înaintarea Evangheliei și binecuvântarea celor care dau cu bucurie.

Mulțumiri:
Pentru credincioșii din bisericile noastre care practică dărnicia;
Pentru cei care prin dărnicia lor contribuie la susținerea lucrărilor bisericii cu toate că nu sunt încă membri în bisericile noastre;
Pentru cei care au continuat să dăruiască și atunci când le-au scăzut veniturile;
Pentru toate lucrările frumoase care s-au realizat în biserică.

Mijlociri:
Pentru perseverența în dărnicie indiferent de împrejurări;
Pentru binecuvântarea și răsplătirea celor darnici din biserică;
Pentru cei care au pierdut locul de muncă și sunt în lipsuri materiale.

Cereri:
Pentru cercetarea și îndreptarea celor ca nu-L cinstesc pe Domnul cu averea lor;
Pentru mântuirea celor care ajută lucrarea, dar încă nu și-au dăruit inima Domnului;
Pentru încurajarea și ajutorarea văduvelor și orfanilor în necazurile lor.

CONCLUZII

Învățătura biblică despre perseverență ne ajută să înțelegem deosebirea dintre cei care sunt credincioși cu adevărat și cei care au doar o formă de evlavie. În mesajul pe care Domnul îl adresează bisericilor din Apocalipsa se repetă în cuvinte diferite importanța perseverenței în viața noastră: „Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții” (2:10), „Celui ce va birui și celui ce va păzi până la sfârșit lucrările Mele, Îi voi da stăpânire peste Neamuri!” (2:20). De asemenea, Epistola către evrei subliniază perseverența adevăraților credincioși:

Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră pe care o așteaptă o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de răbdare ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit. „Încă puțină, foarte puțină vreme” și „Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi.
Și cel neprihănit va trăi prin credință: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.” Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului. (Evrei 10:35–39)

În vremea în care unii dau înapoi, nu mai perseverează, credința noastră se întemeiază pe promisiunea că „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Hristos” (Filipeni 1:6). În același timp, ne rugăm ca prin puterea Aceluia care ne păstrează în har, prin credință, să perseverăm pe cale în viața personală, în relația de familie, în relația cu biserica, în slujire, în mijlocire pentru cei nemântuiți, în evanghelizare, misiune și ucenicie, în susținerea lucrătorilor și în dărnicie. Ne rugăm ca anul 2021 să fie un an al îndurării,

Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreție, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii, și acum și în veci. Amin. (Iuda 24–25)

Cu toată dragostea în Hristos Domnul, vă salutăm, scumpi frați și surori, și vă spunem cu toată convingerea:

Hristos S-a Născut!

Un An Nou Binecuvântat cu Perseverență pe Calea Credinței!

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28:19–20)

Tema Congresului Cultului Creștin Baptist din România desfășurat la Cluj în zilele de 24 și 25 mai 2019 a fost: Uniți în Hristos pentru misiune. Preocuparea noastră ca și copii ai lui Dumnezeu trebuie să fie extinderea Împărăției Lui, adică mântuirea oamenilor. Porunca Domnului Isus trebuie să fie prioritatea și responsabilitatea noastră:

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (Matei 28:19)

Mandatul încredințat de Domnul Isus ucenicilor și prin ei tuturor credincioșilor este la imperativ – exprimat în verbe: „Duceți-vă”, „faceți”, „botezați-i și învățați-i”. Aici nu este exprimată o dorință sau o sugestie pe care le putem lua în considerare sau nu, ci avem o poruncă, un imperativ care trebuie îndeplinit. Este planul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor care cere perseverență în ascultare din partea noastră, în evanghelizare, misiune și ucenicie.

Preocuparea noastră pentru mântuirea oamenilor trebuie să înceapă cu cei nemântuiți din casele noastre, rudeniile noastre, vecinii, prietenii și colegii de școală sau de muncă. Dacă Dumnezeu va îngădui să intrăm în anul 2021, să ne rugăm și să postim cu dorința și pasiunea ca prin mărturia noastră alții să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor și Domn în viața lor. Să ne rugăm ca pasiunea apostolului Pavel pentru mântuirea celor din casa lui să devină și pasiunea noastră:

Simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. (Romani 9: 2–3)

Este potrivit ca atunci când Îl prezentăm pe Domnul Isus Hristos celor nemântuiți să folosim pasajele evanghelistice din Sfintele Scripturi, la care putem adăuga mărturia întoarcerii noastre la Dumnezeu, așa cum a procedat și apostolul Pavel în Fapte 22:1–21, și în Fapte 26:1–29. Mărturia personală are o putere deosebită atunci când este însoțită de exemplul unei vieți transformate prin puterea mântuitoare a Domnului Isus prin Duhul Sfânt. Să avem, însă, totdeauna în inima noastră convingerea că harul mântuirii vine de la Domnul. Noi suntem doar instrumentele prin care El alege să lucreze. Apostolul Pavel subliniază acest adevăr:

Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! (2 Corinteni 5:20)

Inspirați de acest adevăr biblic, venim înaintea Domnului cu rugăciuni de mulțumire, de mijlocire și de cerere:

Mulțumiri:
Pentru cei din familie noastre, pentru rudenii, prieteni, vecini, colegi care sunt mântuiți;
Pentru frații și surorile din biserica din care facem parte care sunt pasionați de mântuirea altor oameni;
Pentru misionarii din biserica noastră, din alte biserici surori din țară și din ale părți ale lumii.

Mijlociri:
Pentru perseverență în rugăciune și evanghelizare pentru mântuirea oamenilor;
Pentru entuziasm și pasiune în viața fiecărui credincios baptist pentru a deveni „pescari de oameni” (Luca 5:10);
Pentru noi oportunități de a-L mărturisi pe Domnul Isus Hristos oamenilor nemântuiți.

Cereri:
Pentru lărgirea Împărăției lui Dumnezeu în România;
Pentru mântuirea întregii familii;
Pentru mântuirea conducătorilor țării și a celor locali;
Pentru mântuirea vrăjmașilor evangheliei din toate instituțiile din România.

Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor! Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel Viu! Până și pasărea își găsește o casă acolo, și rândunica un cuib unde își pune puii… Ah! altarele Tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu! Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. (Psalmul 84:1–4)

Biserica întemeiată de Dumnezeu în baza jertfei Domnului Isus și a lucrării Duhului Sfânt este comunitatea credinței, a speranței și a dragostei. Din această comunitate, în manifestarea ei locală, fac parte toți credincioșii dintr-o localitate sau zonă, care prin credința în jertfa ispășitoare a Domnului Isus și prin pocăința sinceră de păcate au fost mântuiți, au experimentat nașterea din nou prin lucrarea Duhului Sfânt și, în ascultare de porunca Domnului, au primit botezul. Toți aceștia se adună împreună pentru a se închina lui Dumnezeu, pentru a se zidi în credință, pentru ajutorarea celor aflați în nevoi și pentru a se echipa în vederea misiunii și evanghelizării. Împreună studiază Cuvântul, se roagă, celebrează Cina Domnului, se bucură de părtășia frățească și mijlocesc pentru mântuirea celor pierduți în păcat.

Sfânta Scriptură ne atenționează, însă, cu privire la planurile celui rău de a lovi în Biserica Domnului prin atacuri din interior și din exterior. Printre metodele celui rău regăsim atât încercarea de a discredita Biserica în ochii celor dinafară ca să nu mai fie atrași de ea, cât și diminuarea perseverenței și credincioșiei celor dinlăuntru, pentru a-i îndepărta de ea.

Chiar dacă vremurile sunt grele, noi, copiii Lui Dumnezeu, suntem chemați să perseverăm în credincioșie față de poporul Domnului și împărtășim bucuria Psalmistului care spune: „Mă bucur când mi se zice: „Haidem la Casa Domnului!” (Psalmul 122:1). De asemenea, Epistola către Evrei subliniază datoria noastră de a persevera în părtășia cu frații și surorile de credință: „Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie” (Evrei 10:25).

Este adevărat că în această perioadă regulile care au fost impuse datorită pandemiei limitează posibilitățile de a ne aduna împreună la închinare și părtășie. Și totuși, sub călăuzirea Duhului Sfînt, cu discernământ și responsabilitate suntem chemați să perseverăm în credincioșia și dedicarea noastră pentru Biserica Domnului între cele două porunci: pe de o parte, „Să nu părăsim adunarea noastră” (Evrei 10:25), iar pe de alta, „Oricine să fie supus stăpânirilor” (Romani 13:1). Între aceste două porunci, trebuie să acționăm cu dedicare și perseverență față de Biserica Domnului, iar pe de altă parte, cu discernământ și responsabilitate pentru a nu-i expune pe alții la riscul de îmbolnăvire. Din dragoste pentru frații mei nu mă duc la adunare dacă sunt contaminat cu Sars-cov 2, dar atunci când sănătatea îmi permite, nu voi sta nepăsător acasă. Da, voi purta masca, voi respecta distanțarea și voi folosi dezinfectanții cu toată responsabilitatea, dar nu voi renunța la privilegiul de a fi în părtășie cu frații mei de credință în prezența Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Perseverența mea cu privire la părtășia frățească în Casa Domnului contribuie la manifestarea unității Bisericii și la mărturia ei în fața oamenilor. Domnul Isus Hristos s-a rugat pentru unitatea urmașilor Lui:

Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. (Ioan 17:21)

Conștienți de chemarea Domnului la perseverență față de părtășia cu frații și surorile de credință, dar și de atacurile celui rău asupra Bisericii, venim înaintea Domnului în rugăciuni de mulțumire, de mijlocire și de cerere pentru Biserica Domnului:

Mulțumiri:
Pentru biserica din care fac parte;
Pentru toți frații și surorile mele;
Pentru aparținătorii bisericii;
Pentru posibilitatea de a merge la Casa Domnului în vremea aceasta.

Mijlociri:
Pentru cei mântuiți – să rămână tari în credință;
Pentru întărirea celor care au obosit pe cale – Dumnezeu să-i ajute să se întoarcă la dragostea dintâi;
Pentru pocăința celor care au căzut pe cale – Dumnezeu să le dea putere să revină în părtășia cu frații;
Mărturia frumoasă a bisericii să contribuie la întoarcerea oamenilor la Isus Hristos.

Cereri:
Mântuirea aparținătorilor bisericii;
Recuperarea fraților și surorilor care nu mai frecventează biserica sau care vin foarte rar;
Mântuirea prietenilor care frecventează Casa Domnului împreună cu noi.

Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi (1 Tesaloniceni 5:16–18)

Învățăm din Sfânta Scriptură că un om care crede în Domnul Isus este mântuit, are păcatele iertate, un statut nobil – fiu/fiică a lui Dumnezeu – și o relație personală cu Dumnezeu Tatăl.

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. (Ioan 1:12)

Această relație specială se realizează prin Cuvântul Lui Dumnezeu și prin rugăciune. Când citesc Sfânta Scriptură, Dumnezeu îmi vorbește mie. Domnul Isus afirmă: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce m-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5:24). Iar, apostolul Pavel ne asigură că, din moment ce „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu‘’ (2 Timotei 3:16), Dumnezeu îmi vorbește ori de câte ori citesc din Biblie sau ascult Cuvântul Domnului predicat. Pe de altă parte, atunci când mă rog, am harul să vorbesc eu cu Dumnezeu: „Eu strig cu glasul meu către Domnul, și El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt” (Psalmul 3:4).
În calitate de copii ai lui Dumnezeu, suntem chemați să perseverăm în relația cu Tatăl nostru prin Cuvânt și rugăciune. Cuvintele Scripturii – „Zi și noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmul 1:2) și „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17) – exprimă atât oportunitatea, cât și responsabilitatea perseverenței în relația cu Domnul.

Sfânta Scriptură ne avertizează să veghem pentru că scopul diavolului este să întrerupă relația noastră cu Dumnezeu, așa cum a procedat în Eden cu primii oameni. Dușmanul nostru știe că despățiți de Dumnezeu suntem fără binecuvântări și fără protecție (Isaia 59:1–2).
Ce metode folosește diavolul? Una dintre cele mai eficiente și subtile metode este atacul asupra priorităților. Sunt atât de ocupat cu lucrurile vremelnice încât nu mai m timp pentru lucrurile importante cum sunt: citirea zilnică a Bibliei, viața personală de rugăciune și postul. Datorită faptului că sunt prea ocupat, fie nu le mai practic deloc, fie le practic mecanic, doar pentru a-mi amăgi conștiința. Un om cu priorități greșite are timp pentru lucrurile secundare, dar le neglijează pe cele importante. Altfel spus, am timp pentru lucrurile din creație, dar nu am timp pentru Creatorul lor. Domnul Isus ne spune:

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică. (Ioan 5:39)

Indiferent de împrejurările vieții de pe pământ, prioritatea numărul unu trebuie să fie timpul în care stau de vorbă cu Tatăl meu ceresc. Acest adevăr este subliniat în toată Scriptura, dar în mod special, ultima carte din canonul Scripturii subliniază importanța și urgența perseverenței în relația cu Dumnezeu prin Cuvânt și rugăciune:
„Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape.” (Apocalipsa 1:3)
Iar Apocalipsa se încheie cu imaginea unei Biserici care a perseverat pe calea credinței și în ciuda tuturor ispitelor, necazurilor și suferințelor a ajuns biruitoare la destinație:

Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!“ Și cine aude, să zică: „Vino!“ Și celui ce îi este sete, să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată! […] Cel ce adeverește aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând“. Amin! Vino, Doamne Isuse! (Apocalipsa 22:17,20).

Conștienți că vremea este aproape și pentru generația noastră, este important să perseverăm zilnic în Cuvânt și rugăciune (1 Tesaloniceni 5:17) de dragul părtășiei cu Domnul. Și pentru că este vorba despre perseverența personală, vom veni înaintea Domnului cu rugăciuni personale de mulțumire, de mijlocire și de cerere:

Mulțumiri:
Mulțumesc Domnului pentru că sunt mântuit și sunt copilul Lui;
Mulțumesc Domnului pentru Sfânta Scriptură și pentru că am o Biblie personală;
Mulțumesc Domnului pentru posibilitatea de a avea o relație personală cu El.

Mijlociri:
Pentru toți copiii Lui Dumnezeu, ca fiecare dintre ei să aibă o relație personală cu Dumnezeu, Tatăl, să citească Biblia în fiecare zi și să aibă o viață de rugăciune;
Pentru cei care au obosit, iar relația lor cu Dumnezeu este în criză, ca ei să se întoarcă înapoi la dragostea dintâi;
Pentru cei care au pierdut relația cu Dumnezeu, să aibă harul pocăinței și reabilitării.

Cereri:
Pentru ca fiecare om din România să aibă o Biblie personală;
Cei nemântuiți să aibă parte de harul mânturirii;
Dumnezeu să schimbe inima celor cu inima împietrită din familiile noastre sau din jurul nostru;
Pentru trezire spirituală, ca oamenii să vină prin pocăință și credință la Dumnezeu.