Loading Events

« All Events

  • This event has passed.

Studiu Biblic – Hristos, împlinirea Legii – Exodul cap. 20-24

30 May @ 18:00 - 20:00

Hristos, împlinirea Legii

Exodul cap. 20-24

În cadrul lecției de joia trecută am văzut modul în care Legea de la Sinai este o expresie a voii lui Dumnezeu. Mai mult decât atât însă, legea dată acolo este extrem de importantă pentru noi, întrucât ne îndreaptă privirile înspre Domnul nostru Isus Hristos. Să ne amintim ce afirma apostolul Pavel în Romani 3:20-22:

Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece, prin Lege, vine cunoștința deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu fără Lege-despre ea mărturisesc Legea și Proorocii-și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Hristos Isus, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire

Aceeași realitate ne este reamintită și în debutul celor zece porunci. Domnul le amintește că au fost salvați din Țara Egiptului, din casa robiei. Cu alte cuvinte, legea nu are scopul de a răscumpăra, ci se adresează unui popor care fusese deja răscumpărat. Astfel, există două moduri în care Legea arată înspre Salvatorul trimis de Dumnezeu pentru a-Și face poporul neprihănit:

  1. Nevoia noastră este expusă. Cu toții, prin natura noastră, suntem rebeli împotriva lui Dumnezeu, iar rebeliunea aceasta este cel mai clar observată prin faptul că nesocotim Legea lui Dumnezeu. Să presupunem că un copil are o atitudine de rebeliune față de profesorii sau față de părinții săi. Când și unde se observă cel mai clar această atitudine? Atunci când părinții sau profesorii stabilesc anumite reguli, lucruri pe care copilul ar trebui să le facă și lucruri pe care copilul nu ar trebui să le facă. Spiritul de revoltă va fi revelat în momentul în care, în mod deliberat, copilul va încălca regulile. În același fel, rebeliunea omului față de Creatorul său este cel mai clar observată în nesocotirea poruncilor pe care Dumnezeu le-a dat.
  2. Salvarea lui Hristos este promisă. Apostolul Pavel afirmă în versetele citate din Romani că Legea și Proorocii mărturisesc despre neprihănirea oferită de Dumnezeu în Hristos. Legea ne condamnă, dar, în același timp, este un indicator înspre Hristos care a împlinit Legea. Prin credința în El, neprihănirea poate fi primită. Răscumpărarea robilor, despre care vorbește legea din Exodul este o imagine a răscumpărării pe care o avem în Hristos. Odihna Sabatului, despre care vorbește Legea, este o imagine a odihnei de care au parte cei care se încred în Hristos.

Înainte de moartea sa, Moise adună întreg poporul și le prezintă binecuvântările care vor veni peste ei dacă vor respecta legea, dar și blestemele care îi vor lovi, dacă nu o vor face. Blestemele culminau cu exilul și moartea. Isus Hristos a venit și a îndeplinit în mod perfect Legea lui Dumnezeu. Pentru că suntem uniți cu El, prin credință, toate binecuvântările promise sunt ale noastre. Pe de altă parte, noi suntem cei care am încălcat legământul, dar în loc ca blestemul să cadă peste noi, a căzut asupra Domnului nostru, la cruce. Hristos ne izbăvește de condamnarea Legii.

Domnul nostru împlinește Legea

În Matei 5:17, chiar El afirma: „Să nu credeți că am venit să stric Legea și Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” Astfel, ne întrebăm: În ce fel împlinește Domnul Isus Hristos Legea și proorocii?

Mai întâi, Domnul nostru împlinește Legea întruchipând în mod desăvârșit dragostea de Dumnezeu și dragostea de oameni. Domnul nostru este exemplul (singurul!) de împlinire desăvârșită a Legii. Suntem uneori uimiți de dragostea pe care sfinții Vechiului Testament o aveau pentru Legea lui Dumnezeu. Un exemplu este relevant este Psalmul 119:

Mă desfătez în orânduirile Tale și nu uit Cuvântul Tău. Fă bine robului tău, ca să trăiesc și să împlinesc Cuvântul Tău. Deschide-mi ochii ca să văd lucruile minunate ale Legii Tale! Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale! Totdeauna mi se topește sufletul de dor după Legile Tale!” (Psalmul 119:16-20)

În ciuda acestor afirmații atât de înălțătoare și de sincere, noi știm că sfinții Vechiului Testament nu au reușit să trăiască întotdeauna la înălțimea standardelor exprimate aici. Pentru Domnul nostru Isus Hristos însă, aceste lucruri au fost o realitate permanentă. Mai mult, trebuie să subliniem că pentru El, iubirea Legii lui Dumnezeu nu a însemnat conformarea la un standard exterior. Dimpotrivă, El a iubit și a împlinit Legea lui Dumnezeu din adâncul inimii. El ne-a învățat că totul trebuie să izvorască din atitudinea potrivită a inimii, noastre, după cum arată și Predica de pe Munte:

Ați auzit că s-a spus celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecății.” Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine va zice fratelui său „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei. (…) Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurvești.” Dar eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca să o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 7:27-28)

Acest adevăr este însă observabil chiar și în cele zece porunci. Iată ce spune cea de-a zecea poruncă: „Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” (Exodul 20:17) Această poruncă are de-a face cu atitudinea lăuntrică a inimii. Pofta este ceva care își are origniea în inima noastră. Trebuie însă să înțelegem nu doar că această poruncă este aparte, dar și faptul că ea ne oferă criteriul de interpretare pentru toate celelalte porunci. De ce ajung oamenii să încalce porunca privitoare la adulter? Pentru că poftesc nevasta altuia. De ce ajung oamenii să fure? Pentru că poftesc bunurile altuia. De ce nu se închină oamenii cu credincioșie, doar lui Dumnezeu? Pentru că poftele, cum ar fi lăcomia, pun stăpânire pe ei, determinându-i să prețuiască realități din ordinea creată mai mult decât Îl prețuiesc pe Dumnezeu. De ce nu respectă oamenii ziua de odihnă? Pentru că pofta pune stăpânire pe ei și î determină să își dorească tot mai multe bunuri, astfel că nu se mai pot opri din lucru. În concluzie, porunca a zecea arată că respectarea poruncilor nu ține doar de o conformare exterioară. A ține cele zece porunci are de-a face cu dorințele inimii noastre. În Matei 5, Domnul nostru vine și aprofundează această realitate. Veste bună însă este că El nu expune doar o teorie despre ceea ce ar fi trebuit făcut, așa cum obișnuiau ceilalți învățători, ci respectă pe deplin, El Însuși, standardul pe care îl trasează. Tocmai pe această realitate se bazează neprihănirea noastră. Prin credință, noi suntem îmbrăcați nu neprihănirea pe care El a trăit-o.

Mai mult decât atât însă, în Noul Legământ credincioșii primesc o inimă nouă și o putere nouă care îi împuternicesc să împlinească Legea lui Dumnezeu din adâncul inimii. Profetul Ieremia anticipează această realitate binecuvântată a Noului Legământ:

„Iată vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din Țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, cu toate că aveam drept de soț asupra lor, zice Domnul.” „Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul. Voi pune Legea mea înlăuntrul lor, o voi scrie pe inima lor și eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăța pe aproapele său sau pe fratele său, zicând: „Cunoaște pe Domnul!” Ci toți mă vor cunoaște, de la cel mai mic, până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea și nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” (Ieremia 31:31-34)

În Noul Legământ, suntem socotiți neprihăniți prin faptul că Domnul a trăit o viață perfectă în locul nostru și tot în locul nostru a purtat și judecata și mânia lui Dumnezeu, pentru încălcările noastre de Lege. În același timp însă, Legea lui Dumnezeu rămâne în picioare, dar nu ca un mijloc de mântuire. Nimeni nu poate fi mântuit prin faptele Legii. Primim însă o inimă nouă care iubește Legea lui Dumnezeu și Primim puterea nelimitată a lui Dumnezeu, prin Prezența Duhului Sfânt în viețile noastre. Așa cum spunea Luther, Legea ne arată neputința și ne conduce la Hristos unde putem căpăta în dar neprihănirea. Odată îmbrăcați cu neprihănirea Sa, regenerați și umpluți cu Duhul Său Cel Sfânt, Hristos ne întoarce acum la Lege și ne cheamă să ne supunem. Această înseamnă a merge pe calea sfințirii. Pe măsură ce perseverăm, în noi începe să se oglidească tot mai clar Chipul Celui care a împlinit în mod desăvârșit Legea.

Details

Date:
30 May
Time:
18:00 - 20:00

Details

Date:
30 May
Time:
18:00 - 20:00