Loading Events

« All Events

  • This event has passed.

Studiu Biblic: Cele 10 urgii: Dumnezeu vs Faraon (prima parte)

March 14 @ 18:00 - 19:30

Studiu biblic

Cele 10 urgii: Dumnezeu vs Faraon (prima parte)

Text: Exodul cap. 7-11

 

Uneori nu știm ce trebuie să facem și ne dorim să avem alături pe cineva care să ne arate care este direcția în care trebuie să mergem și măsurile pe care să le luăm. În cele mai multe situații însă, nu ne place să primim sfaturi. Răspunsurile noastre sună adeseori așa: „Nu-mi spui tu ce să fac!”  sau „Lasă că știu eu ce trebuie!” sau „Nu te amesteca!” Lista ar putea continua, dar mesajul este același: „Eu îmi sunt propriul stăpân și nu suport să mi se spună ce trebuie să fac!!” Ce se întâmplă însă atunci când Dumnezeu îți spune ce ai de făcut? Care este reacția ta? Asculți? O faci cu bucurie sau bombănind?

Cine este Domnul?

Faraon era cel mai puternic om din lume, iar Moise, reprezentantul unui popor de sclavi, îi aduce mesajul lui Dumnezeu care îi poruncește „Lasă pe poporul meu să plece!” (5:1). Trebuie să înțelegem că adevărata confruntare nu are loc între Faraon și Moise, ci între Faraon și Dumnezeu. Iată ce spune Exodul 6:30-7:2: „Și Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu nu vorbesc ușor: cum are să mă asculte Faraon?” Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon și fratele tău Aaron va fi proorocul tău. Tu vei spune tot ce-ți voi porunci eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din țara lui.” „Te fac Dumnezeu pentru Faraon” este o afirmație foarte tare. Aceasta subliniază că atunci când Moise se află înaintea lui Faraon îi vorbește acestuia cu o autoritate deplină, o autoritate ce nu este ancorată în el, ci în Dumnezeu care i-a dat Cuvântul.

Atunci când ne supunem cuvântului unei alte persoane o facem datorită identității persoanei care poruncește. Atunci când ne supunem recunoaștem o autoritate mai înaltă. Tocmai aici este problema lui Faraon. Exista un lanț al autorității: el poruncea administratorilor egipteni, care porunceau supraveghetorilor evrei care porunceau robilor evrei. Exista o ierarhie bine definită, iar Faraon se afla în vârful ei, fiind socotit un dumnezeu în viață. Întrebarea lui Faraon este, în esență, următoarea: în ce calitate îmi cere Dumnezeul acestui popor de sclavi să Îl ascult? (În paranteză fie spus, aceasta este întrebarea pe care o vor pune iudeii Domnului nostru: „Cu ce putere/autoritate?” Deși Hristos confirmă în mod suprem autoritatea Sa prin învierea din morți, aceștia vor refuza să asculte și să se supună.)

Ca aplicația, am putea spune că atitudinea lui Faraon îi descrie nu doar pe necreștini, dar chiar și pe cei ce se socotesc creștini. Căutarea noastră ar trebui să fie aceea de a ne supune tot mai mult autorității lui Dumnezeu sau, punând problema în termenii apsotolului Petru, „de a ne supune tot mai mult sub mâna lui tare.” Ar trebui să țintim tot mai mult înspre centru. Din păcate însă tindem să ne plasăm mereu înspre margine, să practicăm un soi de „ascultare minimală.”

Scopul celor 10 urgii

Faraon refuză să asculte porunca transmisă de Dumnezeu, dar aceasta nu este o surpriză, ci un lucru prevăzut de Dumnezeu, în cadrul dialogului inițial pe care îl are cu Moise, pe Horeb: „Știu că împăratul Egiptului nu are să vă lase să plecați decât silit de o mână puternică.” (3:19) Aceeași idee este reluată în Exodul 7:4: „Totuși Faraon n-are să vă asculte.” Tocmai de aceea, Dumnezeu anunță că va trimite urgiile împotriva egiptenilor. Astfel, Faraon va primi mesajul lui Dumnezeu verbal, prin cuvintele lui Moise, dar și prin urgiile care se vor derula și se vor încheia la porunca acestuia. O întrebare ce apare în acest punct este de ce este nevoie de 10 urgii? În cele din urmă, doar a zecea este decisivă? Nu s-ar fi putut sări peste celelalte 9? Exodul 9:15-16 oferă răspunsul: „Dacă mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit cu ciumă, pe tine și poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am lăsat să rămâi în picioare, ca să vezi puterea mea și Numele Meu să fie vestit în tot pământul.” Învățăm de aici că cele 10 urgii nu au simplul rol de a-l constrânge pe Faraon să elibereze poporul, ci sunt o manifestare a puterii lui Dumnezeu. Pozitiv, fiecare urgie are menirea de a demonstra puterea și supremația Dumnezeului lui Israel. Prin ele, Numele Mare al lui Dumnezeu este vestit, este proclamat printre toate națiunile. Am putea spune că scopul este unul misionar. Groaza care îi cuprinde pe canaaniți la sosirea evreilor (cu 40 ade ani mai târziu) este o dovadă că mesajul transmis de cele 10 urgii a fost captat. Negativ, fiecare urgie dovedește neputința zeilor egipteni.

Împietrirea unei inimi

În cele din urmă cine împietrește inima lui Faraon? Textul ne spune că el își împietrește inima, dar, în același timp, o face și Dumnezeu. Exemplul lui Faraon este un exemplu clasic al modului în care suveranitatea lui Dumnezeu se împletește cu libertatea și responsabilitatea umană. Refuzul lui Faraon de a asculta nu va nimici planurile lui Dumnezeu și nici nu va știrbi Gloria Sa. Gloria lui Dumnezeu poate fi evidențiată de Mântuirea Sa, dar și de judecata Sa. Un lucru este întotdeauna sigur: Numele Domnului va fi glorificat și voia Sa se va îndeplini.

Faraon este un studiu de caz în ce privește absurditatea păcatului. La un moment dat, chiar slujitorii săi, exasperați, îi cer să dea curs cererii lui Moise. Din pricina mândriei sale însă, Faraon continuă să meargă pe calea neascultării și să se împotmolească tot mai mult pe acest drum fără întoarcere. (În cele din urmă, carele sale se vor împotmoli și fizic pe fundul Mării Roșii!) Autorul Epistolei către Evrei avertizează: „Luați seama, dar, fraților, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul Cel Viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice „Astăzi,” pentru ca niciunul dintre voi să se împietrească prin înșelăciunea păcatului.” (Evrei 3:13)

Faraon și posmodernismul

Faraon este un om care depășește vremurile sale, gândind și acționând ca un adevărat om postmodern. Astfel, el nu este ateu, sugerând că Dumnezeul evreilor nu există. Mai mult, el nu este deranjat de faptul că evreii au propriul Dumnezeu, religia, ritualurile și spiritualitatea lor. Egiptenii aveau o mulțime de zei cărora le aduceau în închinare, iar evreii aveau dreptul să aibă Dumnezeul lor. Ceea ce Faraon nu poate accepta nici în ruptul capului este că acest Dumnezeu are autoritatea de a-i porunci lui modul în care trebuie să acționeze și să își organizeze împărăția. Este aceeași atitudine pe care o întâlnim în societatea pluralistă de azi: „De ce doar Hristos?” și „De ce să mă supun poruncilor Lui?” Unii caută să nu Îl excludă pe Hristos, dar ar doresc să Îl potrivească tiparului pluralist de azi, îndulcindu-I tonul și șlefuindu-i pretențiile, acolo unde acestea par exclusiviste. Derularea celor 10 urgii  este o demontare a acestei gândiri pluraliste. Fiecare urgie „demolează” unul dintre zeii egipteni, până când toată lumea va înțelege că există un singur Dumnezeu viu și adevărat, iar acesta este Dumnezeul lui Israel. Acest lucru este anticipat chiar de primul semn făcut de Moise și Aaron, atunci când șarpele lor înghite șerpii apăruți prin magia vrăjitorilor egipteni. Pe măsură ce urgiile se succed, aceștia își vor recunoaște neputința și îl vor sfătui și pe Faraon să o facă. Mândria sa îl împiedică.

Refuzând să îl asculte pe Moise, Faraon refuză de fapt să îl asculte pe Dumnezeu. În cele din urmă, Faraon îi poruncește lui Moise să nu mai apară în fața sa: „Faraon a zis lui Moise: „Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.” Cerința lui Faraon este îndeplinită: „„Da,” a răspuns Moise, „nu mă voi mai arăta înaintea ta.””(10:28). Tragedia este că Moise era singura speranță a lui Faraon. Aceasta este judecata lui Dumnezeu: să ne dea ceea ce dorim, dar împlinindu-ne dorință, să îndepărteze de la noi și ultima fărâmă de speranță. Mesajul lui Hristos poate fi refuzat, Hristos poate fi refuzat. Hristos pleacă. Oamenilor li se oferă ceea ce au cerut. Pentru totdeauna.

(Preluat și prelucrat din Exodus for You, de Tim Chester)

Details

Date:
March 14
Time:
18:00 - 19:30

Details

Date:
March 14
Time:
18:00 - 19:30