Loading Events

« All Events

  • This event has passed.

Studiu Biblic – Exod 19:7-25; 20:18-26

23 May @ 18:00 - 20:00

Studiu biblic

Adunarea de la Muntele lui Dumnezeu

Texte: Exodul 19:7-25; 20:18-26

 

Versetele acestea ne vorbesc despre adunarea poporului, așa cum va fi numit evenimentul peste ani, atunci când va fi rememorat în cartea Deuteronom: 9:10: „în ziua în care tot poporul era adunat”; 10:4: „în ziua adunării (…)”; 18:16: „în ziua adunării poporului (…)” Adunarea aceasta este însă cu totul deosebită, prin prisma participanților:

Dumnezeu

poporul

mediatorul (Moise)

Ceea ce face ca această adunare să fie unică este manifestarea prezenței divine într-un mod cu totul deosebit. Dumnezeu Însuși se apropie de popor. Care vor fi urmările, care sunt reacțiile și, mai ales, care sunt implicațiile acestui episod pentru credincioșii care se adună azi? Iată câteva dintre întrebările care vor fi abordate în  cadrul studiului nostru. Pentru început însă, să privim la mai atent la persoanele prezente la această adunare.

  1. Mai întâi, Dumnezeu. Care sunt lucrurile pe care textul biblic le subliniază despre Dumnezeu?

În primul rând, descoperim un Dumnezeu care vorbește. Dumnezeu Și-a salvat poporul din robia egipteană, pentru a-i oferi o relație cu El, pentru ca acum aceștia să fie robii Lui. Dumnezeu salvează întotdeauna cu un scop, iar scopul este întotdeauna acela de a intra în relație cu El, după cum afirmă Exodul 19:4-6: „Ați văzut ce am făcut Egiptului și cum v-am purtat pe aripit de vultur și v-am adus aici la Mine. Acum, dacă veți asculta glasul Meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.” O parte esențială a oricărei relații este comunicarea, iar în acest episod Dumnezeu comunică în mod direct poporului Său. Dumnezeu vorbește și Își transmite voia Sa.

În al doilea rând, descoperim un Dumnezeu sfânt. Faptul că Dumnezeu vorbește pare cel mai minunat lucru, dar vorbirea lui Dumnezeu umple poporul de groază: „Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne tu și te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” (20:19) Nu doar că glasul lui Dumnezeu umple poporul de groază, dar poporul nu are voie să se apropie de locul unde Dumnezeu se va coborî și își va manifesta prezența. Este un avertisment pe care Dumnezeu îl dă repetat poporului. Erau trasate limite pe care poporul nu avea voie să le treacă, iar cei care ar fi fost dipuși să o facă ar fi trebuit să fie pedepsiți cu moartea:

-„Să hotărășit poporului anumite margini de jur împrejur și să spui „să nu cumva să vă suiți pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea.” (19:12)

-avertismentul este repetat în 19:21: „Domnul a zis lui Moise: „Coboară-te și poruncește poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.”

Ceea ce se întâmplă cu ocazia acestei adunări este glorios, dar și trist în același timp. Dumnezeu este atât de aproape și totuși atât de departe. Aceeași realitate va fi ilustrată de ceea ce se va întâmpla mai târziu în Cortul Întâlnirii și în Templu. Accesul în prezența lui Dumnezeu era interzis. Aceasta ne vorbește despre sfințenia lui Dumnezeu. Sfințenia lui Dumnezeu nu este un concept teologic învechit, ci este o forță incredibil de puternică, o flacără ce arde tot ceea ce este păcătos.

  1. Mai apoi, avem un personaj colectiv: poporul. După ce am văzut caracterul lui Dumnezeu, sfințenia Lui, este important să observăm reacția poporului: teama! Glasul Lui Dumnezeu și manifestarea prezenței Lui umple poporul de teamă și de groază, astfel că aceștia se plâng lui Moise. Iată răspunsul lui: „Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântați; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.” (20:20) Răspunsul lui Moise pare, la prima vedere, contradictoriu. Pe de o parte spune poporului „să nu se înspăimânte,” iar, pe de altă parte, le arată că Domnul a venit tocmai pentru ca ei să „aibă frica Lui înaintea ochilor lor.” Cu alte cuvinte, „Nu vă temeți, ci temeți-vă!” Ceea ce Moise încearcă să comunice poporului este faptul că frica este reacția normală în prezența lui Dumnezeu. Este normal să vă temeți, arată Moise evreilor, atunci când sunteți confruntați cu manifestarea puterii și a sfințeniei lui Dumnezeu. Aceasta vă va determina să nu mai păcătuiți și să îi rămâneți credincioși. Ar trebui să fie cuprinși de teamă, cei care nu se tem de Domnul și care nu iau în serios legile și poruncile lui. Inevitabil, aceștia se îndreaptă spre dezastru. Domnul nostru exprima același adevăr în Evanghelia după Luca 12:4-5: „Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți.”

Poporul, deci, trebuie să aibă frica Domnului înaintea ochilor pentru „ca să nu păcătuiască.” Versetele următoare definesc mai clar acest scop negativ, „să nu păcătuiască.” Acestea ne arată că poporul trebuie să se închine numai înaintea lui Dumnezeu și trebuie să se închine într-un mod care să Îl onoreze pe El, fără a împrumuta tiparul închinării de la celelalte neamuri. (vezi 20:22-26).

III. În ultimul rând, să privim la cea de-a treia persoană prezentă la adunare: mediatorul. Rolul de mediator al lui Moise este confirmat direct în 19:9: „Voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca să audă poporul când îți voi vorbi și să aibă întotdeauna încredere în tine.” Mai mult, rolul de mediator al lui Moise este indicat și de faptul că, în mod repetat, el urcă înspre Dumnezeu, pentru ca mai apoi să coboare din nou înspre popor:

-19:3: „Moise s-a suit la Dumnezeu.” (urcă)

-19:7: „Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului și le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul.” (coboară)

– 19:8: „Moise a spus Domnului cuvintele poporului.” (urcă)

-19:14: „Moise s-a coborât de pe munte la popor.” (coboară)

-19:20: „Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui.” (urcă)

-19:21 (imediat după!!!): „Domnul a zis lui Moise: Coboară-te și poruncește poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca să se uite (…)” (coboară)

-19:25: „Moise s-a coborât la popor și i-a spus aceste lucruri.” (coboară)

Trebuie să remarcăm faptul că, în cele din urmă, poporul însuși înțelege nevoia unui mediator și îi solicită lui Moise să le vorbească el, de teamă că glasul și prezența lui ar putea să îi omoare. Astfel, Moise, un om care avea în acest punct vreo 80 de ani, este nevoit să urce și să coboare muntele. Această mișcare subliniază imposibilitatea omului de a se apropia de Dumnezeu, fără un mijlocitor. Să fie Moise mediatorul final? Să fie genul acesta de adunare singura posibilitate de a sta în prezența lui Dumnezeu?

Doi munți

Autorul Epistolei către Evrei va pune în contrast adunarea de la Sinai cu o altă întâlnire, tot la un munte: Muntele Sionului: „Voi nu v-ați apropiat de un munte care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul care vorbea în așa fel încât cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească. (…) ci v-ați apropiat de Muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului Celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți făcuți desăvârșiți, de Isus, Mijlocitorul Legământului celui nou și de sângele stropirii care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.” (Evrei 12:18-24) Această adunare are loc tot în prezența lui Dumnezeu, dar spre deosebire de întâlnirea de la Sinai e una de sărbătoare! Cum este acest lucru posibil? Răspunsul îl găsim în ultimul verset: „Isus Mijlocitorul!” Răspunzând la întrebarea pusă mai pus, putem afirma cu încredere că Moise nu a fost decât o anticipare a Mijlocitorului. Așa cum a promis, Dumnezeu a răspuns rugăciunii poporului și a ridicat un profet la fel ca Moise și totuși infinit mai mare decât el. La Sinai, chiar și Moise, Mediatorul, tremura și era cuprins de frică. Hristos, Marele Preot, a urcat însă nu doar pe vârful unui munte, ci a urcat în ceruri, cu propriul Său sânge. Datorită Mijlocitorului nostru, suntem astăzi o adunare care stă în prezența lui Dumnezeu, dar nu tremurând, ci strălucitoare și plină de bucurie!

Details

Date:
23 May
Time:
18:00 - 20:00

Details

Date:
23 May
Time:
18:00 - 20:00