Exodul-introducere

Cine nu a auzit despre povestirea copilului din sicriașul de papură, salvat de la moarte tocmai de fiica celui care dorea să îl omoare și crescut mai apoi pe cheltuiala acestuia? Cine nu a auzit despre broaștele care invadează țara sau despre lăcustele care devorează tot ceea ce găsesc în cale? Oare există vreun eveniment mai dramatic decât acela în care evreii, amenințați de egipteni, trec Marea Roșie ca pe uscat, pentru ca ziua următoare să privescă hoiturile egiptenilor pe care valurile le aruncau pe uscat? Vițelul de aur, mana, prepelițele…Dumnezeul care îi înfricoșează pe evrei și care totuși vine să locuiacă în mijlocul lor! Toate acestea sunt regăsite în cartea Exodul, una dintre cele mai dramatice cărți din întreaga Biblie. Deși anumite porțiuni din această carte sunt cu adevărat dramatice, noi nu vom studia cartea pentru dramatismul ei, ci din alte motive, dintre care patru vor fi enumerate aici: 

Scopul studiului

• Vom studia Exodul pentru că această carte face parte din Sfânta Scriptură și este inspirată de Duhul lui Dumnezeu. Astfel și cartea Exodul va avea asupra noastră efectele descrise de apostolul Pavel în 2 Timotei 3:16-17: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
• Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeul slăvit și glorios care își dovedește din nou și din nou, Slava, Puterea și Supremația. Toți cei care încearcă să Îl înfrunte, rămân de rușine. Aceasta este și invitația Psalmului 66:

„Veniți și priviți lucrările lui Dumnezeu, Ce înfricoșat este El, când lucrează asupra fiilor oamenilor! El a prefăcut marea în pământ uscat, și râul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El. El stăpânește pe vecie prin puterea Lui. Ochii lui urmăresc pe neamuri, ca cei răzvrătiți să nu se mai scoale împotriva Lui!” (Psalmul 66:5-7)

• Pentru a-L vedea pe Domnul nostru Isus Hristos. Poate mai mult decât orice altă carte vechi-testamentară, textul Exodului este încărcat cu diverse imagini care Îl anticipează pe Hristos și lucrarea Sa: Mielul Pascal, Mana din pustie, Moise Însuși, în calitatea sa de mediator, și alte elemente legate de Cortul Întâlnirii. Cartea Exodul ne reamintește la fiecare pas că Scripturile vorbesc despre Hristos.
• Pentru a înțelege locul nostru în planul lui Dumnezeu. Modul în care Dumnezeu Își eliberează și conduce poporul este paradigmatic. Cu alte cuvinte, ne prezintă un tipar al lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu, anticipând lucrarea lui Hristos într-un mod dramatic. Astfel, robia egipteană este robia păcatului. Inițiativa salvării Îi aparține lu Dumnezeu, iar mijlocul salvării este întotdeauna Sângele Mielului. Dacă evreii nu ar fi apelat la sângele mielului pascal, moartea ar fi lovit casele lor întocmai ca pe ale egiptenilor. Drumul către Țara Canaan, prin pustie, este și drumul nostru. Deși avem mereu tendința să îi acuzăm, și noi ne plecăm uneori în fața unor ispite de aceeași natură. Egiptul a fost adânc imprimat în inimile lor, dar și în inimile noastre. Privind cu atenție la cartea Exodul, vom înțelege cu mai multă claritate locul nostru pe harta planurilor divine, dar și primejdiile cu care ne putem confrunta pe cale.

 

Titlul cărții

Acesta provine din Septuaginta, traducerea Vechiului Testament în limba greacă, exodos și înseamnă plecare sau, după cum este indicat în Bibliile Cornilescu, ieșire.

 

Autorul cărții

Rămânem la clasica iposteză conform căreia Moise este autorul acestei cărți, ca și a celorlalte patru cărți alături de care formează Pentateuhul. Afirmația făcută de Domnul nostru pune capăt discuțiile pe această temă. Iată ce afirmă el:

– „În ce privește învierea morților, oare n-ați citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre „Rug”, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov?”” (Marcu 12:26). Deși scopul Domnului nostru aici nu este să stabilească autorul cărții, El îi atribuie lui Moise textul ei.

-„Căci Moise a zis: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta!” (Marcu 7:10). Citatul Domnului nostru este de fapt una dintre cele zece porunci, regăsite în Exodul 20.

 

Contextul istoric

Evenimentele istorice descrise de cartea Exodul au avut loc, după toate probabilitățile, în jurul anului 1446 î. Hr. ( în epoca târzie a bronzului-1550-1200 î.Hr.) Pentru studiul nostru este mai puțin important să integrăm exact cartea Exodul în istoria seculară. Ceea ce contează este rolul pe care evenimentele descrie aici îl joacă în planul mai larg al lui Dumnezeu.

 

Structura cărții

Probabil cea mai simplă și clară împărțire a cărții Exodului poate fi făcută atunci când ținem seama de criteriul geografic, de locul în care se afla poporul. Astfel,

-în cap. 1-12, poporul se află în Egipt.

-în cap. 13-18, poporul se află în drumul spre Sinai.

-în cap. 19-40, poporul poposește în Pustia și la Muntele Sinai.

 

Principalele teme ale cărții:

 

Libertatea

Poporul lui Dumnezeu este izbăvit din robie prin minunile pline de putere înfăptuite de Dumnezeu. Eliberarea poporului din robia egipteană este un indicator înspre eliberarea de sub robia mai cumplită a păcatului.

Jertfa

Așa cum aminteam deja, nu doar egiptenii, dar și evreii stau vinovați înaintea Domnului și nu pot scăpa decât prin sânge. Din momentul jertfirii mielului pascal, se poate spune că jertfa este imprimată în dinamica vieții poporului Israel.

Prezența lui Dumnezeu

Poporul este eliberat din robie cu un scop: să locuiască în prezența lui Dumnezeu și să fie o mărturie pentru El în fața celorlalte națiuni. Dumnezeu Însuși este Acela care stabilește condițiile prezenței Sale și a apropierii de El. Acestea sunt descrise în cea de-a doua partea a cărții și au de-a face cu Legea, Cortul Întâlnirii și jertfele aduse acolo.

Robia și închinarea

Foarte interesant, cuvântul folosit pentru „robie” este același cuvânt folosit pentru a descrie slujirea sau închinarea evreilor. Am putea spune chiar că mișcarea generală a cărții nu este dinspre robie înspre libertate, ci dinspre robie, înspre o altă robie: robia față de Domnul, o robie care, paradoxal, eliberează. Nu este acesta și mesajul pe care apostolul Pavel îl transmite în Romani 6:17-19: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă  de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii. (…) după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră.”

Misiunea

Poporul este izbăvit cu misiunea de a fi o mărturie pentru celelalte popoare. Dorința lui Dumnezeu este ca toate popoarele să cunoască Numele Său, după cum arată și Exodul 9:16: „Numele meu să fie vestit în tot pământul…”

Creația

Creația este o temă recurentă în cartea Exodul. Prin judecățile rostite, am putea spune că Dumnezeu „de-creează” lumea, dar prin salvarea oferită o „re-creează.” Dacă privim cu atenție la elementele din Cortul Întâlnirii, vom întâlni acolo mai multe ecouri din Eden, un indiciu al faptului că, prin răscumpărare, Dumnezeu începe să restaureze creația, restaurare ce se va finaliza de abia la finalul istoriei.