Despre trasarea marginilor sau acceptarea limitelor
„Trebuie să înveți să îți depășești limitele!” Această scurtă frază încapsulează înțelepciunea de viață a omului de azi. Nu de puține ori, această frază este însoțită de „surorile” ei: „Descătușează-ți potențialul”/ „Îndrăznește să crezi în tine!” și alte formulări asemănătoare. Unii au preluat astfel de formulări direct din limba engleză, fără a face efortul de a le adapta limbii române. Ei „gândesc mare,” iar într-un context religios „se roagă mare.”
Într-o oarecare măsură, înțelg aceste îndemnuri. Este teribil să lași ca viața să treacă pe lângă tine, irosindu-ți energia, talentul, timpul, inteligența și orice alte daruri vei fi primit. Există persoane cu un potențial deosebit, dar care, vai!, manifestă o înclinație cel puțin la fel de mare înspre lene și apatie. Îl cunoaștem cu toții pe Gigel, copilul neatent la ore, în pericolul de a rămâne corigent la câteva materii. Atât părinții, cât și profesorii, au îndoieli serioase cu privire la capacitatea sa intelectuală. Surpriza vine când, după doar câteva zile de studii temeinice, Gigel realizează ceea ce au realizat ceilalți în câteva luni. Astfel de oameni trebuie împinși mereu de la spate. Există și persoane care ar putea realiza mult mai mult, dar sunt împiedicate de frică și de dezamăgire. Acești oameni trebuie într-adevăr implusionați, în speranța că își vor rezolva blocajele, fie că este vorba despre delăsare, teamă sau dezamăgire.
Scopul acestui articol este însă acela de a avertiza cu privire la eroarea profundă care caracterizează o astfel de mentalitate. Deși nerostită, în spatele ei se află convingerea că omul nu are limite și, în consecință, poate să realizeze tot ce dorește. Tot ce contează este să vrei, să crezi și să acționezi. Iată minciuna servită în reclamele TV sau de pe net. Iată minciuna servită pe bani frumoși, pe la diverse conferințe și seminare de instruire. Iată minciuna servită pe un număr tot mai mare de rafturi din librării. Din păcate, este nevoie să se mai adauge ceva: iată minciuna care este servită tot mai multe pe la amvoanele noastre.
Într-adevăr, este vorba despre o minciună, dar este una incredibil de plăcută. Este o minciună în care cred, deopotrivă, ateul și creștinul. Ateul e nevoit să creadă în potențialul nelimitat al omului, pentru că ajutorul nu mai are de unde să vină. Creștinul crede în existența lui Dumnezeu, dar, în vremurile astea, el a înțeles că Dumnezeu Și-a schimbat menirea. În vremurile noastre, Dumnezeu nu mai este preocupat de Slava Sa, ci privește cu uimire la potențialul omului. El S-a transformat într-un soi de consilier gata să ne sară în ajutor…
Mai devreme sau mai târziu însă, ne vom împiedica de adevăr, iar adevărul este că SUNTEM LIMITAȚI. Adevărul ne cheamă să ne acceptăm limitele și să acționăm în consecință. Căderea serii, ne amintește de 365 de ori pe an că suntem limitați. Căscatul și ochii roșii ne amintesc în fiecare zi că energia ne este limitată și trupul are nevoie de odihnă. Plânsul nejustificat și ieșirile nervoase din trafic ne amintesc că și energia emoțională trebuie cumpănită. Ultimele două pagini pe care le-ai parcurs aseară fără să mai procesezi de fapt textul, îți spun că energia mentală e limitată. Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei ne face să ne adâncim și mai mult în iluzia că suntem nelimitați. Nici aparatele electrocasnice, nici telefoanele, nici tabletele nu pot rezolva problema limitării. Dimpotrivă, acestea creează doar iluzia pe baza căreia ne implicăm în tot mai multe activități. Viața ale cărei margini nu sunt trasate, alunecă, inevitabil, în haos. Îmi place tare mult imaginea oferită de primul capitol din Genesa: Dumnezeu ordonează, pune limite, trasează margini pentru fiecare element al creației. Dacă nu o facem riscăm să ajungem exasperați, ca femeia care ofta: „abia aștept să ajung la dentist și să mă odihnesc pe scaunu ăla…” Haos.
Trebuie să învățăm să ne acceptăm limitele. Dumnezeu nu ne-a spus niciodată că suntem nelimitați. Ne-a spus doar că El este fără margini! Este adevărat că în vasele astea sparte de lut, se află la lucru Pesoana Atotputernică a Duhului Sfânt. Ah, dar cât de repede uităm că Duhul Sfânt în noi nu este acolo pentru descătușarea potențialului nostru, ci pentru împlinirea planurilor lui Dumnezeu; nu întru Slava potențialului nostru, ci întru Slava Numelui Său. Fericirea, o știm cu toții, nu stă în depășirea constantă a limitelor, ci în înțelegerea marginilor. O știm, dar tot uităm…
pastor Valentin Făt
