Plan de citire a Bibliei – Martie 2019

MARTIE
1 Iosua 10-12
2 Iosua 13-15
3 Iosua 16-18
4 Iosua 19-21
5 Iosua 22-24
6 Judecători 1-4
7 Judecători 5-8
8 Judecători 9-12
9 Judecători 13-15
10 Judecători 16-18
11 Judecători 19-21
12 Rut 1-4
13 1 Samuel 1-3
14 1 Samuel 4-7
15 1 Samuel 8-10
16 1 Samuel 11-13
17 1 Samuel 14-16
18 1 Samuel 17-20
19 1 Samuel 21-24
20 1 Samuel 25-28
21 1 Samuel 29-31
22 2 Samuel 1-4
23 2 Samuel 5-8
24 2 Samuel 9-12
25 2 Samuel 13-15
26 2 Samuel 16-18
27 2 Samuel 19-21
28 2 Samuel 22-24
29 1 Împărati 1-4
30 1 Împărati 5-7
31 1 Împărati 8-10

Plan de citire a Bibliei – Februarie 2019

FEBRUARIE
1 Levitic 14-16
2 Levitic 17-19
3 Levitic 20-23
4 Levitic 24-27
5 Numeri 1-3
6 Numeri 4-6
7 Numeri 7-10
8 Numeri 11-14
9 Numeri 15-17
10 Numeri 18-20
11 Numeri 21-24
12 Numeri 25-27
13 Numeri 28-30
14 Numeri 31-33
15 Numeri 34-36
16 Deuteronom 1-3
17 Deuteronom 4-6
18 Deuteronom 7-9
19 Deuteronom 10-12
20 Deuteronom 13-16
21 Deuteronom 17-19
22 Deuteronom 20-22
23 Deuteronom 23-25
24 Deuteronom 26-28
25 Deuteronom 29-31
26 Deuteronom 32-34
27 Iosua 1-3
28 Iosua 4-6
29 Iosua 7-9

Leac împotriva îngrijorării

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu” (Filipeni 4:6)

Biblia spune: „Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri. și pacea ui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile gândurile în Hristos Isus” (v. 6-7). Când te rogi mai mult, te îngrijorezi mai puțin. Asta înseamnă că ai de ales: fie să te rogi, fie să te îngrijorezi. Prin rugăciune, îi dai problema lui Dumnezeu, de aceea experimentezi mai multă pace a minții. Asta înseamnă că nu te vei mai îngrijora deloc? Nu, înseamnă că te vei îngrijora mai puțin. Când scopul tău este să încredințezi problema în mâinile lui Dumnezeu și să nu te îngrijorezi deloc, vei ajunge la stadiul acesta pas cu pas. Dumnezeu nu-ți cere să trăiești într-o stare de negare. Expresia „don’t worry – be happy” (expresie consacrată „nu te îngrijora – fii fericit!” – n.tr.) nu reușește să facă aprecierea corectă a îngrijorărilor pe care le ai. Dumnezeu nu Se așteaptă ca brusc să nu-ți mal pese, ci El îți oferă o alternativă pentru obiceiul inutil și obositor al îngrijorării. „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17). Asta înseamnă că o rugăciune de treizeci de secunde te va scăpa de anxietate? Nu, cl înseamnă să-ți începi ziua cu rugăciune și să continui să te rogi de-a lungul întregii zile. Roagă-te când conduci. Roagă-te la locul de muncă. Roagă-te înaintea mesei de prânz. Roagă-te când primești acel telefon dificil. Roagă-te când ceva te dezamăgește. Roagă-te când apar surprize. Roagă-te când ai o reușită. Roagă-te profund în mijlocul știrilor dureroase. Roagă-te neîncetat, efectiv. Tatăl tău Ceresc, fiindcă este profund impresionat de zbaterile tale, adoră să vii la El și să-I ceri ajutorul. El este pregătit și bucuros să intervină. Nu trebuie decât să-L inviți și El este gata să e ajute!

Plan de citire a Bibliei – Ianuarie 2019

IANUARIE
1 Geneza 1-2
2 Geneza 3-5
3 Geneza 6-9
4 Geneza 10-11
5 Geneza 12-15
6 Geneza 16-19
7 Geneza 20-22
8 Geneza 23-26
9 Geneza 27-29
10 Geneza 30-32
11 Geneza 33-36
12 Geneza 37-39
13 Geneza 40-42
14 Geneza 43-46
15 Geneza 47-50
16 Exodul 1-4
17 Exodul 5-7
18 Exodul 8-10
19 Exodul 11-13
20 Exodul 14-17
21 Exodul 18-20
22 Exodul 21-24
23 Exodul 25-27
24 Exodul 28-31
25 Exodul 32-34
26 Exodul 35-37
27 Exodul 38-40
28 Levitic 1-4
29 Levitic 5-7
30 Levitic 8-10
31 Levitic 11-13

Săptămâna națională de rugăciune

Notă: săptămâna națională de rugăciune se va desfășura anul acesta în biserica noastră, în perioada 06.01-13.01. În această ediție a buletinului duminical, dar și în cea de duminica viitoare, publicăm motivele de rugăciune, așa cum au fost ele întocmite de către frații din conducerea Uniunii Baptiste din România. Vă îndemnăm să păstrați aceste buletine duminicale, pentru ca la vremea potrivită să ne putem ruga în unitate.


Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din Romania

Departamentul de Educatie Biblica

Săptămâna de rugăciune 2019

Rugăciune pentru slujitorii duhovnicești

 

Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, cari vă cârmuiesc în Domnul, și care vă sfătuiesc. Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiți în pace între voi. (1 Tes. 5:12-14)

 

Anul 2019 aduce oportunități deosebite pentru Cultul Creștin Baptist din România. Este anul în care multe biserici, comunitățile și Uniunea Baptistă își vor alege oamenii care să slujească în comitetele de conducere ale bisericilor, în comitetele de conducere ale comunităților, în Consiliul și Comitetul Executiv al Uniunii. Rolul și influența acestor lucrători în Cultul Baptist din România este de o importanță deosebită pentru prezentul și viitorul lucrării Evangheliei în țara noastră. Conștienți că doar Dumnezeu cunoaște inima omului, este important să ne rugăm ca în toate aspectele și toți pașii care vor fi făcuți cu privire la alegerea slujitorilor să fie sub călăuzirea Duhului, pentru slava Domnului Isus ca și Cap al Bisericii și în acord cu voia suverană a lui Dumnezeu Tatăl.

 

Evanghelistul Luca subliniază faptul că Domnul Isus, cu toate că era Fiul lui Dumnezeu și de o ființă cu Tatăl, a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu Tatăl înainte de a-I alege pe cei doisprezece apostoli.

 

În zilele acelea, Isus s-a dus în munte să Se roage, și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli… (Luca 6:12-13)

 

Urmând modelul și învățătura Domnului și a apostolilor, în această săptămână de rugăciune ne vom ruga și noi pentru toți cei care au fost, pentru cei care sunt și pentru cei care vor fi așezați în slujire de la cea mai mică biserică baptistă din punct de vedere numeric până la conducerea Uniunii Baptiste. De asemenea, ne vom ruga și pentru cei care slujesc în domeniile rugăciunii, studiului biblic, ucenicie, evanghelizare și misiune cerând ca Dumnezeu să binecuvânteze toate aceste lucrări și toți lucrătorii cu har, putere și ungerea Duhului pentru slava Domnului și lărgirea Împărăției Lui.

 

 

DuminicăRugăciune pentru cei care au slujit până acum

Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința. Isus Hristos este acelaș ieri și azi și în veci! (Evrei 13:7-8)

 

Lucrarea Evangheliei nu a început în România cu generația noastră. Încă din anul 1856 Dumnezeu a deschis ușa ca Evanghelia să pătrundă în România prin misionarii baptiști din Germania, iar mai apoi din Anglia, Ungaria, Ukraina și America. Istoria credinței baptiste din România este marcată de osteneala, dedicarea, suferința și martirajul multor înaintași ai noștri. Pe lângă marii oameni ai credinței baptise cum au fost Mihai Cornea, Constantin Adorian, Ioan Socaciu, Liviu Olah, etc., fiecare biserică baptistă are înaintașii ei care au sfârșit cu bine alergarea și lupta credinței. Încurajăm ca în acest context fiecare Biserică locală să menționeze pionerii și eroii credinței baptiste din istoria bisericii și a zonei respective. Ne uităm la mărturia credinței lor și venim înaintea Domnului cu:

Mulțumire:

  • pentru viziunea lor de a răspândi Evanghelia în satele și orașele noastre;
  • pentru credința lor în puterea Evangheliei de a schimba viața oamenilor;
  • pentru curajul lor de a predica Evanghelia în mijlocul multor necazuri;
  • pentru osteneala lor în Domnul mergând de multe ori pe jos din sat în sat cu Evanghelia.

Cerere:

  • ne rugăm ca exemplul lor să fie un motiv de inspirație și încurajare pentru generația de azi la răspândirea Evangheliei;
  • ne rugăm ca temelia sănătoasă a credinței înaintașilor noștri să fie păstrată de generația de azi;
  • ne rugăm ca Dumnezeu să ridice o nouă generație de mari oameni ai Lui care să ducă mai departe Evanghelia în locurile unde nu a ajuns încă credința baptistă.

Mijlocire:

  • pentru familiile înaintașilor ca să rămână statornici pe calea credinței;
  • pentru urmașii înaintașilor care sunt fii risipitori – să se întoarcă acasă la Domnul;
  • pentru cei nemântuiți din familiile înaintașilor ca să cunoască vremea cercetării.

 

LuniRugăciune pentru cei care conduc timpul de rugăciune în biserică și grupuri de rugăciune în timpul săptămânii

Într-o zi, Isus se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: “Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui”. (Luca 11:1)

“Vă mai spun iarăș, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor”. (Matei 18:19-20)

Rugăciunea ocupă un loc important în viața credincioșilor și a bisericilor baptiste. Fiind convins că “rugăciunea fierbinte a celui neprihănit are mare putere” (Iacov 5:16), Biserica Primară stăruia în rugăciune (Fapte 2:42) și atunci când a trecut prin încercări “nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu” (Fapte 12:5). Având aceleași convingeri cu privire la rugăciune, ne vom ruga pentru toți cei care conduc și participă la rugăciune. Venim înaintea Domnului cu:

Mulțumire:

  • pentru exemplul celor care conduc și participă la timpul de rugăciune;
  • pentru credincioșia celor care stăruiesc în rugăciune;
  • pentru promisiunile lui Dumnezeu cu privire la răspunsul la rugăciune.

 Cerere:

  • călăuzirea Duhului Sfânt în alegerea textelor biblice care să inspire rugăciunea;
  • învățătură sănătoasă cu privire la condițiile pe care le cere Dumnezeu ca să asculte rugăciunile (păcate ascunse, relații nepotrivite; motivație greșită, etc.);
  • pasiune și motivație sfântă în rugăciune și peseverență în a participa la timpul de rugăciune;
  • Domnul să ridice o generație de mari oameni ai rugăciunii în fiecare biserică baptistă.

Mijlocire:

  • să fie protejați de cădere în păcat toți cei care conduc timpul de rugăciune;
  • să fie exemple vrednice de urmat pe calea credinței;
  • să le fie binecuvântate familiile cu răspuns la rugăciune

 

Marți: rugăciune pentru cei care conduc studiul biblic în biserică, la grupele de studiu la copii, tineret și grupe de ucenicie

 Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință. Fiindcă ai lepădat cunoștința, și Eu te voi lepăda, și nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita și Eu pe copiii tăi. (Osea 4:6)

Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci. (Daniel 12:3)

Căci Ezra își pusese inima să adâncească și să împlinească Legea Domnului, și să învețe pe oameni în mijlocul lui Israel legile și poruncile. (Ezra 7:10)

Cunoașterea Scripturii este esențială atât pentru creșterea spirituală cât și pentru o viață de biruință pe calea credinței. Oamenii care se numesc creștini, dar nu cunosc Scripturile se rătăcesc de la credință (Matei 22:29). Din punct de vedere istoric, baptiștii au fost cunoscuți ca oameni ai Scripturii datorită faptului că atât în viața personală, în familie și biserică, dar și în relația cu cei necredincioși au știut să se călăuzească după învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu. Între baptiști au fost mulți oameni cu inimă și pasiune pentru Scripturi, ca Ezra în vremea robiei babiloniene. Conștienți de responsabilitatea celor chemați să dea învățătură, venim înaintea Domnului și ne rugăm:

Mulțumire:

  • pentru toți învățătorii de școală duminicală din bisericile baptiste din România;
  • pentru pasiunea, dedicarea, credincioșia și jertfa lor;
  • pentru vremea de har în care putem studia liber Cuvântul lui Dumnezeu;
  • pentru resursele bibliografice pe care le avem noi, dar nu le-au avut înaintașii noștri.

 Cerere:

  • Domnul să-i păzească de învățături false pe cei care dau învățătură;
  • să fie sănătoși în credință și în comportament pentru a putea fi exemple de urmat;
  • să fie întotdeauna călăuziți de Duhul Sfânt în slujire, ca să împartă drept Cuvântul Adevărului;
  • Domnul să ridice o nouă generație de oameni ai Scripturii în bisericile baptiste din România.

Mijlocire:

  • pentru cuget curat și credință neprefăcută în viața tuturor învățătorilor;
  • pentru creșterea spirituală, înțelepciune și pricepere în mânuirea Cuvântului;
  • pentru familiile lor – să fie credincioase și să fie modele pentru ceilalți;
  • pentru înțelepciune – să poată apăra bisericile de erezii și practici nebiblice.

 

Miercurirugăciune pentru păstori, evangheliști, misionari și predicatori itineranți

Apoi le-a zis: “Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit”. (Marcu 16:15-16)

Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. (2 Timotei 4:1-2)

Ceice se împrăștiaseră, mergeau din loc în loc, și propovăduiau Cuvântul. Filip s-a coborât în cetatea Samariei, și le-a propovăduit pe Hristos. (Fapte 8:4-5)

Marea Trimitere reprezintă porunca Domnului Isus dată întâi ucenicilor și apoi tuturor urmașilor Lui de a propovădui Evanghelia la orice făptură începând din Ierusalim și până la marginile pământului. Ascultând de porunca Domnului, înaintașii credinței baptiste au adus Evanghelia și pe meleagurile noastre. Apoi, generație după generație a continuat această lucrare, și astăzi avem în România aproximativ 2000 de biserici și aproximativ 1000 de lucrători ordinați în slujire. Pe lângă păstorii ordinați, Duhul lui Dumnezeu a înzestrat și a pus pe inima altor frați – evangheliști, misionari sau predicatori neordinați – să răspundă nevoilor de predicare a Cuvântului în bisericile care nu au păstori prezenți la unele servicii divine, sau să ducă mesajul Evangheliei în localitățile unde nu există biserici baptiste. În aceste locuri, Evanghelia este predicată de frați din biserica locală sau de frați vizitatori. De asemenea, ascultând de chemarea Domnului la misiune externă, unii frați sunt implicați în slujiri misionare dincolo de hotarele țării. Înțelegând greutățile slujbei și piedicile pe care le pot avea în calea lucrării, venim înaintea Domnului în rugăciune:

Mulțumire:

  • pentru râvna, dedicarea și jertfa păstorilor, evangheliștilor, misionarilor și predicatorilor itineranți;
  • pentru toți cei care au auzit Cuvântul și s-au întors la Domnul;
  • pentru bisericile nou plantate în țară și peste hotare;
  • pentru vremea de libertate religioasă și pentru inimile deschise față de Evanghelie.

 Cerere:

  • pentru călăuzirea și ungerea Duhului peste toți cei care propovăduiesc Cuvântul;
  • pentru încurajarea celor care au parte de încercări și greutăți în slujire;
  • pentru resursele spirituale și materiale necesare răspândirii Cuvântului;
  • pentru vremuri de trezire spirituală;
  • pentru o nouă generație de mari oameni ai propovăduirii Cuvântului.

Mijlocire:

  • protecție divină în călătorii pentru cei care merg în alte locuri;
  • înviorarea și încurajarea celor care slujesc în zonele împietrite față de Evanghelie;
  • mântuirea tuturor membrilor familiilor celor care propovăduiesc Cuvântul;
  • uși deschise pentru Cuvânt în toate localitățile țării și peste hotare unde misionează frații noștri.

 

Joirugăciune pentru cei aleși în comitetul bisericii

Cine este chemat la o slujbă, să se țină de slujba lui. Cine învață pe alții, să se țină de învățătură. Cine îmbărbătează pe alții, să se țină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuiește, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie. Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine. Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu Duhul. Slujiți Domnului. (Romani 12:7-11)

Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnzeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei. (1 Petru 5:2-3)

Împreună cu păstorul, frații aleși în comitetele de conducere asigură cârmuirea tuturor aspectelor spirituale și administrative ale bisericilor baptiste. Influența și responsabilitatea acestor frați este foarte mare, și de aceea Biblia afirmă că și calitățile moral-spirituale pentru astfel de slujiri sunt deosebit de înalte. Apostolul Pavel subliniază aceste calități, care se referă la caracter, familie și daruri de slujire în 1 Timotei 3:1-13 și în Tit 1:6-9. Datorită faptului că responsabilitatea cârmuirii Bisericii Domnului este foarte mare, ea trebuie să fie însoțită de însușiri moral-spirituale și familiale vrednice de înălțimea chemării de slujitor în Biserica Domnului, câștigată cu prețul jertfei Sale. De aceea venim inaintea Domnului cu:

Mulțumire:

  • pentru toți credincioșii care trăiesc după standardele Scripturii;
  • pentru cei care se învrednicesc pentru slujire;
  • pentru care au slujit în această perioadă;
  • pentru harul divin de care au avut parte în slujire.

Cerere:

  • discernământ duhovnicesc pentru adunările generale elective;
  • curăție de inimă și frică de Domnul pentru cei care vor accepta să fie aleși;
  • respectarea standardelor biblice în viața celor aleși;
  • Domnul să ridice bărbați vrednici de chemarea la slujire.

Mijlocire:

  • pentru protecție divină în viața și familia celor care vor fi aleși;
  • pentru mântuirea copiilor fraților care slujesc în comitetele bisericilor;
  • pentru înțelepciune și râvnă în slujire;
  • pentru creșterea spirituală și numerică a fiecărei biserici locale.

 

VineriRugăciune pentru frații care vor fi aleși în conducerile comunităților

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeași râvnă pentru voi. Căci el a primit îndemnul nostru; ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bună voie spre voi. Am trimes cu el și pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate Bisericile… Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. Am trimes cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări, și care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă, din pricina marei lui încrederi în voi. Astfel, fie având în vedere pe Tit, care este părtașul și tovarășul meu de lucru în mijlocul vostru; fie având în vedere pe frații noștri, cari sunt trimeșii Bisericilor și fala lui Hristos: dați-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră, și arătați-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi. (2 Cor. 8:16-24)

Mesajul apostolului Pavel adresat Bisericilor din Corint și din provincia Ahaia, are în vedere atât integritatea și curăția de inimă a lui și a tovarășilor lui în lucrare, cât și atitudinea de respect a credincioșilor din aceste Biserici față de cei trimiși de Apostol cu o misiune specială de a ajuta, îndrepta, încuraja și apăra lucrarea Evangheliei. În vremea noastră lucrarea aceasta revine în mare măsură fraților aleși să slujească în conducerile Comunităților Baptiste.

În modul de organizare a Cultului Creștin Baptist din România, fiecare biserică aparține de o comunitate teritorială. Rolul Comunității este de a asigura păstrarea principiilor specifice și valorilor credinței baptiste pe raza ei de acțiune. De asemenea, Comunitatea crează cadrul favorabil de colaborare misionară a bisericilor în vederea răspândirii și întăririi mărturiei baptiste în zonele în care nu sunt biserici baptiste, și de ajutorare în cazul în care resursele locale ale unei biserici existente sunt insuficiente pentru nevoile și provocările ei. De aceea, mărturia personală, situația familiei, rezultatele slujirii până în prezent, dedicarea și înțelepciunea duhovnicească sunt calități deosebit de importante pentru eficiența lucrării fraților care vor fi aleși în aceste slujiri. La fel de importantă este atitudinea de respect, prețuire și dragoste frățească din partea Bisericilor față de acești slujitori. Înțelegând valoarea acestei legături duhovnicești între frații din conducerea Comunității și Bisericile Baptiste de pe raza ei de slujire, să venim înaintea Domnului cu:

Mulțumire:

  • pentru toți lucrătorii care au slujit în conducerea Comunității în mandatul care se încheie în această primăvară;
  • pentru bisericile nou plantate în acest mandat;
  • pentru biruință în păstrarea credinței și mărturiei baptiste;
  • pentru mărturia frumoasă a relațiilor frățești între Comunitate și Biserici.

Cerere:

  • călăuzirea Duhului Sfânt în viața celor care vor fi aleși;
  • discernământ duhovnicesc pentru toți delegații bisericilor la adunarea generală a comunității;
  • unitate duhovnicească în îndeplinirea responsabilităților de către cei aleși în slujire;
  • pasiune pentru slava Domnului, lepădare de sine, integritate și har în slujirea celor care vor fi aleși.

Mijlocire:

  • protecția fraților aleși și a familiilor lor de atacurile celui rău;
  • vreme de har și uși deschise pentru răspândirea Evangheliei și plantare de noi biserici;
  • binecuvântarea celor care își vor încheia mandatul cu har și călăuzire în slujirea în care vor rămâne.

 

Duminică: Rugăciune pentru Congresul Cultului și Conducerea Uniunii Baptiste

Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut… Atunci apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei, și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barnaba, și pe Sila, oameni cu vază…

Noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni, și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, oamenii aceștia, care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos… Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă… (Fapte 15:6, 22, 25-28).

Întâlnirea de la Ierusalim, denumită și Congresul Bisericii din Ierusalim, ne așează înainte modelul adunării aleșilor Bisericilor din Ierusalim și Antiohia pentru a căuta călăuzirea Domnului în legătură cu prezentul și viitorul lucrării Evangheliei. Modelul acesta al părtășiei frățești și a unității în doctrină și practică a fost și este urmat și de Bisericile Baptiste din România.

Toate bisericile baptiste din România formează împreună Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România. Aceasta este familia credinței baptiste din țara noastră. Forurile de Conducere sunt Congresul, Conferința Națională, Consiliul Uniunii și Comitetul Executiv al Uniunii. Congresul electiv care validează membrii comunităților în Consiliul Uniunii și alege Comitetul Executiv are loc la un interval de patru ani. La Congres participă delegații tuturor bisericilor baptiste, așa cum precizează Statutul Cultului. În situații speciale poate fi convocat un congres de lucru. Conferința Națională are loc o dată pe an cu delegații tuturor bisericilor în proporția stabilită de Statut. Congresul și Conferința Națională celebrează unitatea și părtășia întregii familii baptiste și iau hotărâri cu privire la direcțiile majore ale Cultului Baptist. Între Congrese și Conferințele Naționale, aspectele privitoare la reprezentarea, coordonarea și funcționarea entităților cultice sunt analizate și duse la îndeplinire, după caz, de Consiliul Uniunii și Comitetul Executiv. Rolul și responsabilitatea fraților care sunt aleși pentru aceste lucrări sunt de importanță majoră pentru unitatea, mărturia, reprezentarea și coordonarea lucrării Evangheliei în cadrul Cultului Baptist. De aceea, este important să venim înaintea Domnului cu:

Mulțumire:

  • pentru libertatea religioasă din țară. Suntem liberi să alegem frații în conducerea Uniunii Baptiste după călăuzirea Duhului Sfânt și nu suntem obligați să acceptăm oameni impuși de autorități, ca în vremea comunistă;
  • pentru frații care au slujit în mandatul care se va încheia la Congres;
  • pentru toate binecuvântările primite din mâna Domnului până în prezent;
  • pentru toți credincioșii baptiști, pentru toate bisericile și pentru toți slujitorii.

Cerere:

  • pentru domnia Mântuitorului Isus Hristos, plinătatea Duhului Sfânt și unitate în părtășia frățească la lucrările Congresului;
  • pentru călăuzirea Duhului în alegerea fiecărui slujitor în conducerea Uniunii în lumina calităților cerute de Sfânta Scriptură;
  • pentru creșterea spirituală și numerică a bisericilor baptiste din România.

Mijlocire:

  • pentru întoarcerea poporului român la Dumnezeu;
  • pentru mărturie vrednică de Numele Domnului a tuturor slujitorilor și credincioșilor baptiști;
  • pentru vremuri de înviorare și treziri spirituale în țara noastră;
  • pentru unitatea în învățătură și practică a tuturor entităților din cadrul Cultului Creștin Baptist;
  • pentru slăvirea Numelui Domnului Isus în lucrările Congresului și în întreaga activitate din cadrul Cultului Creștin Baptist din România.

 

Subliniind conținutul vieții spirituale din Biserica primară, Evanghelistul Luca subliniază:

Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni…

Ei lăudau pe Dumnezeu, și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți. (Fapte 2:42,47)

 

Cu ajutorul Domnului începem anul 2019 conștienți de faptul că despărțiți de Domnul nu putem face nimic (Ioan 15:5), dar la fel de convinși ca apostolul Pavel: “Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13). De aceea vrem să urmăm modelul Bisericii primare și chemăm toate Bisericile Baptiste la un timp special de rugăciune. Ca unii care avem intrare slobodă la tronul harului, ne rugăm cu credință pe baza Cuvântului, sub călăuzirea Duhului, ca Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea și toți lucrătorii din Cultul Creștin Baptist din România după bogățiile Harului Său.

 

Pastor Paul Negruț,

Vicepreședinte cu educația biblică.

Intareste-ti credinta

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmul 56:3)

Credința este ca un mușchi; necazul o poate întinde, dar la sfârșit devine mai puternică.

David a înțeles acest adevăr. El a fost mereu hăituit de dușmanii săi. Atunci când a fost uns ca rege al Israelului, Saul era încă pe tron, dar în loc să-și piardă credința în promisiunea Iui Dumnezeu, David a declarat că „Domnul Și-a ales un om pe care-l iubește: Domnul aude când strig către El.” (Psalmul 4:3). Când l-au prins filistenii, el s-a rugat: „Sunt mulți, și se războiesc cu mine ca niște trufași. Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine!” (Psalmul 56:2-3). Când a ajuns într-o peșteră, ascunzându-se de mânia geloziei lui Saul, el a spus: „La umbra aripilor Tale caut loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.” (Psalmul 57:1). În secolul al treilea, când fugea de dușmanii săi, Sfântul Felix din Nola s-a ascuns într-o peșteră, iar un păianjen a țesut o pânză la intrare, sigilând-o și făcând-o să pară că nimeni nu a intrat înăuntru de luni de zile. Drept consecință urmăritorii au trecut pe lângă el, fără să-l vadă. Ieșind la lumina zilei unde Felix a declarat: „Acolo unde este Dumnezeu, pânza unui păianjen pare un zid. Iar acolo unde nu este Dumnezeu, un zid este ca pânza unui păianjen”. Domnul Isus a zis că vei avea probleme în viață; lumea te va dezamăgi și te vei dezamăgi chiar tu însuți. Uneori vei ajunge ca-ntr-o peșteră din cauza lucrurilor pe care le-ai făcut sau din cauza circumstanțelor asupra cărora nu ai niciun control. Dar avându-L pe Dumnezeu de partea ta, vei putea spune: „Ori e câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.

Importanța autodisciplinei

„Ca să deosebiţi lucrurile alese” (Filipeni 1:10)

Pentru a atinge un nivel mai ridicat de autodisciplină, ar trebui să faci următoarele lucruri:

1) Începe fiecare zi făcând mai întâi lucrurile dificile. Și când ți se distrage atenția, silește-te să te aduni și să le termini. De exemplu, fă-ți patul, strânge-ți hainele și spală vasele; nu face lucruri în plus pentru alții. Și nu începe mai multe proiecte în același timp; sentimentul că trebuie să termini ce ai început te va ajuta să crești în ceea ce privește autorespectul și autodisciplina.

2) Ia hotărârea de a fi punctual. Lipsa punctualității este un obicei greu de învins. Pentru a scăpa de el trebuie să fii dispus să-i pui denumirea corectă – un comportament nechibzuit și egoist.

3) Planifică-ți lucrurile dinainte. Lucrurile îți iau mai mult decât crezi, așa că nu aștepta până în ultima clipă și apoi să te grăbești neștiind pe ce să pui mâna. „Viața cu pistolul la tâmplă” îți poate da ulcere, pe când atunci când ai timp în plus, ești sănătos și ai pace în inimă.

4) Acceptă mustrarea celor dragi, fără să te superi și fără să te răzbuni. Până nu ești dispus să accepți mustrarea, nu vei fi calificat să-i mustri pe alții. Biblia spune: „înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbe 13:10), așa că dacă ești înțelept, vei accepta părerea celor dragi și vei căuta sfaturile lor.

Gandhi a spus cândva: „Există o limită a autoîngăduinței, dar nu există nici o limită a autoînfrânării.”

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți înfrânezi gândurile, sentimentele, dorințele și manierele nepotrivite. Identifică domeniile din viața ta care sunt greu de gestionat, nu-ți mai găsi scuze, recunoaște adevărul chiar dacă doare și stabilește-ți câteva ținte pe care le poți atinge.

Cu alte cuvinte, învață „să deosebești lucrurile alese.”

Vine CRACIUNUL – meditatie pentru Advent – Sinclair Ferguson

A sosit vremea Crăciunului din nou și ca să împrumut cuvintele cântecului lui John Paul Young, „Dragostea este în aer.” Dragostea este „în aer” de fiecare Crăciun. Se regăsește în cântecele pe care le auzim în timp ce cumpărăm cadouri și în reclamele pe care le vedem la televizor („Arată cuiva că este iubit de acest Crăciun,” după cum spunea un slogan al unui magazin.) Dragostea este prezentă pe felicitările pe care le trimitem și în cuvintele pe care le scriem pe etichetele atașate cadourilor pe care le dăruim („Cu dragoste din partea…”).

Este o temă pe care, de asemenea, este probabil să o regăsim adesea în interviurile de Crăciun din reviste și ziare. În fiecare an, diferiți oameni sunt întrebați, în mod inevitabil, ce înseamnă Crăciunul pentru ei. Fie că este vorba despre un actor, despreun muzician, sau despre vreo vedetă a show-urilor de televiziune inspirate din viața reală, răspunsurile sunt adeseori asemănătoare. „Ei bine, înseamnă…doar că îmi doresc ca oamenii să se iubească unul pe celălalt. Despre aceasta este Crăciunul de fapt, nu-i așa? Asta însemnă pentru mine, cel puțin. Da, dragoste.”

Toată lumea pare să fie de acord: Crăciunul este despre dragoste.

În calitate de creștini, putem adeveri că acest lucru este adevărat. Crăciunul există datorită dragostei.

Dar ce s-ar întâmpla dacă cei care iau interviurile ar continua să întrebe: ”De ce este Crăciunul doar despre dragoste?” și „Ce vrei să spui prin‚ dragoste?’” Imaginează-ți pentru un moment că unul dintre oamenii faimoși pe care îi intervievau era creștin. Poate fi un șoc pentru reporter dacă intervievatul răspunde întrebării „de ce?” spunând:

Crăciunul este despre dragoste pentru că dragostea a venit jos de Crăciun. De aceea am avut Crăciunul de la bun început! Sensul Crăciunului se găsește în mesajul Crăciunului: „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).

Și dacă unul dintre intervievați, stârnit deja, continuă, „Și m-ai întrebat ce este dragostea, nu-i așa? Ne spune apostolul Pavel în Biblie. El a știut ce este dragostea pentru că a experimentat dragostea lui Dumnezeu pentru el în Cristos. El a spus că „Fiul lui Dumnezeu …m-a iubit și s-a dat pe Sine pentru mine’ (Galateni 2:20). De fapt, a dedicat o întreagă secțiune uneia dintre scrisorile către o biserică pentru a explica ce este dragostea-îmi amintesc că am învățat asta pe de rost în urmă cu câțiva ani!” Îți poți imagina pe cineva recitând aceste cuvinte?

Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încât să mut și munții și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars și n-aș avea dragoste, nu folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit. Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârști, acest „în parte” se va sfârși. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vede față în față. Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (1 Corinteni 13:1-13).

Bietul reporter ar fi rămas să întrebe nesatisfăcut, „Ai putea spune acest lucru în doar câteva cuvinte?”!

De fapt, ai putea spune aceasta în doar două cuvinte: Isus Cristos. El ne arată ce este dragostea. Dragostea este pur și simplu să fii ca El. Deci, dragostea înseamnă mult mai mult decât a avea sentimente bune despre altcineva. Este cel mai măreț lucru din lume, dar este de asemenea solicitant.

Credința creștină are o gramatică proprie. Dacă dăm peste cap gramatica unei limbi, nu vom putea să vorbim adecvat. În gramatica credinței creștine, suntem chemați să fim înrădăcinați în cine este Dumnezeu și ceea ce a făcut pentru noi în Cristos. Așa că resursele de care avem nevoie pentru a-i iubi pe ceilalți se găsesc în dragostea lui Cristos pentru noi. De aceea, când citim cuvintele lui Pavel, trebuie să ne ținem urechile deschise pentru ecourile vieții lui Cristos și să căutăm umbra Sa care cade pe fiecare rând.

La începutul acestei perioadă de sărbătoare, folosește câteva momente pentru a citi 1 Corinteni 13. De preferat cu voce tare, (originar, a fost scris pentru a fi citit astfel). Când vii la cel de-al doilea paragraf, oriunde vezi cuvântul „dragoste” sau „aceasta” substituie numele tău. Vezi cât de departe poți ajunge.

Aceste două moduri de a citi acest pasaj merg împreună. Primul ne spune ce suntem chemați să fim în calitate de creștini-și ne arată cât de necorespunzători suntem. Al doilea ne spune cum este Isus.

„De ce să alegem acest pasaj pentru Advent?” s-ar întreba cineva. 1 Corinteni se află printre cele mai cunoscute capitole din Biblie. Citatele din el sau referințele la el apar în unele locuri în mod neașteptat. Bob Dylan a făcut aluzie la asta în cântecul său „Demnitate” scos în 1984. Prințul Charles l-a citit la serviciul de înmormântare al Dianei în 1997. Președintele Obama s-a referit la el în primul său discurs inaugural în 2009. Poate că nu au fost cuvinte citite mai des la serviciile de nunți decât acesta.

Dar atunci când încetinești și le citești frază cu fază și le aplici la tine însuți, ele se transpun într-o altă cheie cu totul. Ele încetează să fie plăcute retoric și să aline emoțional; în schimb devin analiza vieții tale spirituale. Ele sunt profund provocatoare. Poate nu sunt ce te aștepți de Crăciun. Dar adevăratul sens al celor petrecute de Crăciun este provocator. Este despre dragostea care coboară. Și ne face să ne gândim la dragoste într-un mod nou. Deci, să inspirăm adânc și să începem să îi mulțumim Domnului pentru dragostea care a coborât de Crăciun și pentru schimbarea pe care o aduce în viețile noastre.

Meditatie pentru Advent (1) – J. C. Ryle

MATEI 1:1-17

Cu aceste versete începe Noul Testament. Să le citim întotdeauna cu simțăminte serioase și solemne. Cartea care ne stă înainte cuprinde „nu cuvintele oamenilor, ci ale lui Dumnezeu.” Fiecare din versetele ei a fost scris prin inspirația Duhului Sfânt (1 Tes. 2:13).

Să-i mulțumim zi de zi lui Dumnezeu pentru că ne-a dat Scripturile. Până și cel mai sărman om care înțelege Biblia cunoaște mai mult despre religie decât cei mai înțelepți filozofi ai Greciei și Romei.

Să nu uităm niciodată responsabilitatea profundă pe care ne-o impune faptul că avem Biblia. În Ziua de pe Urmă vom fi judecați după lumina primită. Celui ce i se dă mult i se va cere mult.

Să citim Biblia cu reverență și sârguință, cu o hotărâre sinceră de a crede și de a pune în aplicare tot ce găsim în ea. Nu este o chestiune lipsită de însemnătate cum folosim această carte. Mai presus de toate, să nu citim niciodată Biblia fără a ne ruga să primim învățătura Duhului Sfânt. Numai el poate aplica adevărul la inimile noastre și ne poate face să avem parte de beneficii în urma lecturii.

Noul Testament începe cu istoria vieții, morții și învierii Domnului nostru Isus Cristos. Nicio parte a Bibliei nu este atât de importantă precum aceasta și nicio parte nu este la fel de completă și deplină. Patru Evanghelii distincte ne spun ce a făcut și cum a murit Cristos. De patru ori citim relatarea prețioasă a cuvintelor și lucrării Sale. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru aceasta! A-L recunoaște pe Cristos înseamnă viață veșnică. A crede în Cristos înseamnă a avea pace cu Dumnezeu. A-L urma pe Cristos înseamnă a fi un creștin adevărat. A fi cu Cristos va însemna cerul însuși. Niciodată nu e prea mult se auzim despre Domnul Isus Cristos.

Evanghelia după Matei începe cu o listă lungă de nume. E nevoie de șaisprezece versete pentru a urmări genealogia de la Avraam la David și de la David la familia în care S-a născut Isus. Să nu creadă cineva că aceste versete sunt inutile. Nimic nu este inutil în creație. Chiar și cei mai mici mușchi de copaci, chiar și cele mai minuscule insecte servesc unui scop bun. Cel ce privește atent la aceste șaisprezece versete va reuși să vadă în ele lecții folositoare și pline de învățăminte.

Din această listă de nume aflăm, în primul rând, că Dumnezeu își respectă întotdeauna Cuvântul. El promisese că „în sămânța lui Avraam vor fi binecuvântate toate națiunile pământului.” El promisese să ridice un Mântuitor din familia lui David (Gen. 12:3; Is. 11:1). Aceste șaisprezece versete dovedesc că Isus a fost Fiul lui David și Fiul lui Avraam și că promisiunea lui Dumnezeu s-a împlinit. Oamenii nechibziuți și lipsiți de evlavie ar trebui să țină minte această lecție și să se teamă. Orice ar crede ei, Dumnezeu își va respecta cuvântul. Dacă nu se pocăiesc, cu siguranță vor pieri. Adevărații creștini ar trebui să țină minte această lecție și să găsească în ea consolare. Tatăl lor din ceruri va fi credincios tuturor angajamentelor pe care le-a făcut. El a spus că îi va mântui pe toți cei care cred în Cristos. Dacă El a spus așa ceva, în mod cert Își va ține cuvântul. „Dumnezeu nu este un om ca să mintă.” „El rămâne credincios, căci nu se poate tăgădui singur” (Num. 23:19; 2 Tim. 2:13).

În al doilea rând, din această listă de nume aflăm de firea păcătoasă și corupția naturii umane. Este instructiv să aflăm cât de mulți părinți evlavioși din această listă au avut fii răi și lipsiți de evlavie. Numele lui Roboam, Ioram, Amon și Iehonia ar trebui să ne învețe lecții care ne îndeamnă la smerenie. Cu toții au avut tați pioși. Dar ei au fost cu toții oameni răi. În familie, harul nu se transmite de la o generație la alta. Pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu nu sunt suficiente exemple bune: Oamenii născuți din nou nu sunt născuți din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu (Ioan 1:13).

Părinții ar trebui să se roage zi și noapte pentru copiii lor ca să se nască din Duhul.

În ultimul rând, aflăm din această listă de nume cât de mare este mila și îndurarea Domnului nostru Isus Cristos. Să ne gândim cât de murdară și necurată este natura umană și apoi să ne gândim cât de importantă a fost hotărârea Lui de a Se naște din femeie și să Se facă „asemenea oamenilor” (Filip. 2:7). Câteva dintre numele pe care le găsim în această listă ne aduc aminte de istorii rușinoase și triste. Există nume de persoane care nu mai sunt menționate nicăieri în altă parte din Biblie. Dar la sfârșit de tot apare numele Domnului Isus Cristos. Deși El este Dumnezeul cel veșnic, El S-a smerit ca să devină om, pentru a da păcătoșilor mântuire. „El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi” (2 Cor. 8:9).

Ar trebui să citim întotdeana această listă cu sentimente pline de recunoștință. Vedem aici că niciun om nu se poate situa în afara sferei de întindere a înțelegerii și compasiunii lui Cristos. Păcatele noastre se poate să fi fost la fel de mari și întunecate precum cele ale vreunuia dintre cei numiți de Matei. Dar ele nu ne pot închide calea către cer dacă ne pocăim și credem Evanghelia. Dacă Domnul Isus nu s-a rușinat să se nască dintr-o femeie a cărei genealogie a conținut nume ca acelea pe care le-am citit azi, nu avem niciun motiv să credem că Lui Îi va fi rușine să ne numească frați și să ne dea viața veșnică.