Arhiva pentru luna: iulie, 2020

START MERSULUI LA BISERICĂ

Notă: acest articol a fost publicat pe blogul personal în urmă cu câțiva ani. El este republicat în această ediție a buletinului duminical pentru a ne reaminti că nu există niciun substitut pentru participarea la părtășia bisericii din prima zi a săptămânii. Credem că perioada de izolare pe care am traversat-o ne-a dovedit lucrul acesta cu prisosință.

Parcă văd deja privirile încruntate ale multora. Aceștia vor sări să-mi explice că este vorba doar despre o clădire, că biserica suntem noi. Evident, așa este! Cei care fac afirmația aceasta se simt adeseori descoperitorii Americii. Ca unul care am crescut într-o familie de evanghelici, am învățat lucrul acesta încă de la grupele de copii. Îmi amintesc că această chestiune se constituia ca o întrebare clasică, pusă de fiecare dată candidaților pentru botez, atunci când erau prezentați în fața bisericii. Da, biserica este formată din mădulare vii, din oameni în carne și oase. Tocmai de aceea, bătrâni noștri spuneau mai degrabă că merg la adunare și aveau dreptate.

În același timp, înțeleg că formularea aceasta implică anumite riscuri. Unul dintre ele este să se acorde o importanță exagerată locului, în detrimentul părtășiei. Un altul este să canalizăm majoritatea eforturilor noastre în întreținerea și îmbunătățirea unei clădiri, în detrimentul slujirii oamenilor. Există permanent riscul de a uita că întreaga clădire, cu toate facilitățile ei are menirea de a sluji participanții la închinare și nu invers. Aș mai aminti și riscul fățărniciei. Ne purtăm exemplar în perimetrul clădirii bisericii, pentru ca mai apoi să plecăm acasă, părăsiți fiind de orice simțământ, trăire sau gest evlavios. Poate că cel mai mare dezavantaj este acela că asociem prezența lui Dumnezeu cu un loc, uitând, așa cum ne învață Sfântul Pavel, că templul Duhului suntem noi, credincioșii. Avem nevoie, precum Agar, să ne spunem din nou și din nou, în fiecare zi: „Tu ești Dumnezeul care mă vede!”

DAR, de prea multe ori, am auzit astfel de argumente din partea unor oameni firești, folosite ca o scuză pentru a lipsi de la părtășia bisericii.  Unii nu vin la biserică, din lene! Pur și simplu e prea greu: să te scoli din pat devreme, să te aranjezi, să ieși din casă, (brrr  se anunță o iarnă atât de grea…). Pe lângă asta, unii frați au chiar îndrăzneala să te mai pună să faci ceva. Alții nu vin din hărnicie. E de lucru mult toată săptămâna, așa că e nevoie de o zi de odihnă: nu e chiar exagerat să aduci la biserică un om care trudește atât de mult, de luni până sâmbătă seara? Prea ești fără inimă. Unii nu vin pentru că niciodată nu au reușit să se înțeleagă cu alte ființe umane. La servici se ceartă, cu nevasta se ceartă, cu vecinii se ceartă. Ar fi ceva să se înțeleagă cu cei din biserică! S-ar putea scrie cărți, dar nu e locul și timpul potrivit aici.

Sintetizând, marea majoritate a celor care vin rar sau deloc la biserică sunt oameni firești, carnali, iar lipsa de la întâlnirile bisericii este o expresie a acestei realități. Cei care sunt înntr-adevăr îngrijorați de o înțelegere greșită a lucrurilor, vor veni și vor căuta să le îndrepte, să găsească soluții. Motivele profunde ale celor ce nu vin izvorăsc din natura păcătoasă. Acestea sunt îmbrăcate însă cu straie teologice. Cu explicații sofisticate. Cu argumente ce par noi, deși sunt știute din vremea apostolilor. Doar nu voi spune: „Eu nu vin că sunt prea ocupat” sau „Eu nu vin că sunt leneș” sau „Eu nu vin că sunt dificil.” Mai bine explic ca un magnetofon stricat ceea ce știu deja toți: că biserica nu e clădirea. În felul acesta, eu teologul sofisticat și rafinat, care stau acasă în pijamale, nespălat și nebărbierit, sunt mult mai spiritual, mult mai profund teologic decât  pâlcurile de oameni primeniți care merg regulat la biserică. Eh, ei sunt robotizați, eu sunt original. Mă mângâi cu faptul că niciun profet nu a fost înțeles în generația lui!

Eu unul voi merge mâine dimineață la biserică. Cuminte, cu hainele de duminică și cu Biblia la mine. Voi fi acolo din timp. Mă duc pentru că în locul respectiv se întâlnește biserica și doresc să mă întâlnesc cu ei. Am nevoie de părtășia de acolo. Am nevoie de încurajările și mustrările lor, iar ei de ale mele. Am nevoie de lumina pe care ei au primit-o din Cuvânt, iar ei de a mea. Mă duc acolo ca să fiu zidit și întărit. Pe Dumnezeu Îl caut în fiecare zi și mă întâlnesc cu El în fiecare zi și în orice loc. Iar El îmi spune, din nou și din nou, că nu m-a mântuit doar pe mine, ci pe mulți alții. Că eu am nevoie de ei, iar ei de mine. Că dacă nu rămân în părtășia bisericii, voi cădea. Cărbunele smuls și pus deoparte se stinge, iar oaia care se îndepărtează e pradă sigură. Bine spunea apostolul: semnul cel mai clar că am trecut din moarte la viață este că îi iubim pe frați.

Am văzut recent o carte Stop mersului la biserică! Într-un fel înțeleg formularea, din motivele enunțate mai sus. Biserica suntem noi. Interesant mi-au părut exemplele din prefață: un pastor e sfătuit să poarte vestă anti-glonț la întâlnirile de comitet sau o femeie care încearcă să o sugrume pe soția pastorului în fața amvonului sau un pastor care dă un pumn diaconului. Nu am cumpărat cartea și nici nu am de gând. Un lucru este cert: prin faptul că aceste exemple de o cruzime neobișnuită sunt puse în prefață, dar și prin asocierea lor cu titlul, se dă de înțeles că acestea au fost generate de o înțelegere greșită a ceea ce înseamnă mersul la biserică. În ce mă privește, sunt sigur de un lucru: că astfel de cazuri se petrec fie din pricina problemelor psihice, fie, mai probabil, din pricina firii pământești nerăstignite. Am ajuns din nou aici. Mersul la biserică, structura clasică a închinării, astea sunt problema noastră, se tot zice. Evident, soluția e să tot tăiem din ele, să le tot scurtăm. O soluție mult mai convenabilă decât  pocăința, crucificarea firii, maturizarea spirituală.

Eu deci, mă duc mâine la biserică. Nu, nu la clădirea bisericii. Mă duc să mă întâlnesc cu frații. Chiar nu cred că ar trebui să avem o problemă cu formularea aceasta. Când spun: mă duc acasă, se înțelege clar că mă duc, înainte de toate, la soție, copii, părinți, rude, la persoanele care locuiesc acolo și care fac casa să fie casă. La fel și cu clădirea bisericii. Nu o să merg mâine să vorbesc cu ușa, voi vorbi cu frații. Nici să îmbrățișez amvonul, ci frații. Deci, Start mersului la biserică! Dacă frații ajung să înțeleagă greșit, voi merge la ei, la biserică, și voi căuta să le explic. Soluția nu e nicidecum să rămân acasă și să filosofez cu emfază.

Valentin Făt

Citirea Bibliei:

Sarbatoriti:

Blaga Tabita
Toader Ana
Creţean Marius
Murariu Viorel
Feier Corina

Anunturi:

În această seara, Cuvântul va fi vestit de fratele Liviu Ciortuz.
Cu bucurie vă anunțăm că duminică, 2 august, va avea loc cununia religioasă al fratelui Emanuel Blaga cu sora Cristina Ciortuz.
La Masa Domnului ne vom împărtăși a doua duminică din luna ( 9 august ) în cadrul serviciului de  dimineață.
Nu uitați pentru duminica urmatoarele să vă inscrieți la fr. Sadagurschi Gabriel.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

Uniți în rugăciune

-săptămâna 12-18 iulie-

În ultimele săptămâni, ne-am rugat pentru diferitele departamente ale lucrării bisericii. Urmează ca la începutul toamnei, să reluăm rugăciunea pentru departamentele care încă nu au fost acoperite, lucrarea de misiune fiind cel mai important dintre acestea. În săptămânile care urmează însă, ne vom îndrepta privirile înspre alte câteva teme de rugăciune deosebit de importante.

Astfel, în săptămâna care urmează, vă propunem să ne rugăm pentru persoanele care s-au îndepărtat de Domnul și de biserica lui sau, folosind un limbaj biblic, pentru „fiii risipitori” ai bisericii noastre. Chiar dacă fizic sunt departe de noi și cu unii dintre ei nu mai există punți de comunicare, știm că Duhul lui Dumnezeu este omniprezent și poate să îi cerceteze în orice loc, în orice timp și în orice context.

Vom folosi două texte inspirative, din Scripturi:

„Și-a venit în fire și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au bleșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.” Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.” (Luca 15:17-20)

„Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.” (Matei 12:20)

Textele acestea „deschid” înaintea noastră inima lui Dumnezeu pentru cei care au căzut pe cale. Observăm că dorința Lui este întoarcerea lor, iertarea și restaurarea. Spre deosebire de concepția eronată a multora, Dumnezeu nu este Stăpânul aspru care vânează greșelile oamenilor, cu dorința de a-i penaliza și de a-i pedepsi, îndepărtându-i de lângă El. Dimpotrivă, dorința lui Dumnezeu este iertarea. El este „Dumnezeul care nu obosește iertând.” (Isaia 55:7) Nu doar că Dumnezeu iartă, dar generozitatea cu care el restaurează un om căzut este de-a dreptul uimitoare: fiului pierdut îi dă o haină nouă, încălțăminte, inel în deget și, pentru a marca întoarcerea lui, organizează o petrecere îmbelșugată. Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătosului până în ultima clipă, atâta timp cât încă trestia încă se ține de un fir de păr, iar fitilul încă mai fumegă. În același timp însă, Dumnezeu „nu se lasă să fie batjocorit.” (Galateni 6:7) Timpul cercetării este mărginit, dar consecințele nesocotirii lui sunt veșnice. Tocmai din această cauză este imperativ să ne rugăm pentru pocăința și întoarcerea celor pierduți sau a celor care au căzut de pe cale! Miza este veșnicia lor!

Pentru a evita situații neplăcute, am socotit că nu este potrivit să publicăm numele lor în buletinul duminical, dar suntem convinși că acelora care doresc să se roage cu sinceritate Duhul Domnului le va aduce în minte toate persoanele pe care trebuie să le pomenească în rugăciune.

În mod concret, ne rugăm ca:

1. Dumnezeu să îi cerceteze pe cei căzuți, în contextul și în situația în care se află. Să îi ajute să înțeleagă că indiferent de succesul pe care îl au în alte domenii ale vieții, viața nu are sens decât în Hristos.
2. Atunci când intră în contact cu biserica sau cu persoane din biserică, să simtă, prin noi, iubirea lui Hristos. Să cerem înțelepciunea de a spune adevărul în dragoste; înțelepciunea de a nu corupe standardele înalte ale Cuvântului lui Dumnezeu, de a căuta sfințirea și de a chema la pocăință, dar toate acestea în spiritul iubirii lui Dumnezeu.
3. Să ne rugăm ca Dumnezeu să întărească trăirea noastră în sfințenie și, astfel, mărturia noastră. Să ne ajute să înțelegem că o parte din aceste situații se datorează falimentului nostru de a fi o bună mărturie pentru cei care au fost cel mai aproape de noi.
4. Să ne rugăm pentru generația tânără care se ridică, pentru adolescenții și copiii de acum. Să ne rugăm ca aceștia să Îl cunoască pe Domnul și să rămână în adunare. Să cerem înțelepciune și răbdare pentru cei care îi îndrumă în adunare, dar mai ales pentru părinții lor.

Studiu biblic

Psalmul 57

Sinteza studiului: deși suntem deja copiii lui Dumnezeu și cetățeni ai cerului, de partea aceasta a veșniciei vom trece mereu prin momente grele ce par să contrazică promisiunile primite de sus. În aceste momente putem merge mai departe bizuindu-ne pe adevărul și bunătatea lui Dumnezeu.

Privire de ansamblu și structura textului: să observăm mai întâi că psalmul acesta, alături de alți câțiva psalmi (Ps. 52, 54, 56 și 59) descriu o perioadă extrem de dificilă din viața lui David: anii în care, deși fusese deja uns ca împărat de profetul Samuel, trebuia să se ascundă de mânia împăratului lepădat, Saul. A fost o perioadă lungă de privațiuni, de luptă pentru supraviețuire, de dezamăgiri. Pe de o parte, David se bucura de promisiunile și de confirmarea lui Dumnezeu, dar, tot ceea ce se întâmpla în jurul lui, părea să contrazică acest cuvânt primit din partea Domnului.

Psalmul este structurat în trei părți:

-v. 1-3: exprimă încrederea lui David că Dumnezeu îi va răspunde la rugăciune și va interveni.

-v. 4-6: descrie problema cu care David se confruntă: oamenii ostili care îl înconjoară din toate părțile și îi doresc răul.

-v. 7-11: reafirmă tăria încrederii lui David în Dumnezeu și lauda pe care o va aduce ca răspuns la intervenția divină în viața sa.

Expresii și cuvinte cheie: pentru că psalmii sunt poezie, aceștia folosesc o multitudine de imagini concrete, dar deosebit de frumoase, pentru a transmite realități spirituale:

-de pildă, David caută ajutor „la umbra aripilor lui Dumnezeu.” Este posibil ca aici să fie o referire la heruvimii care acopereau capacul ispășirii, având aripile întinse. Însuși Domnul Isus se descrie pe Sine în relația cu evreii ca o „găină care dorește să își strângă puii sub aripi.”

-vrăjmașii săi sunt „lei”, „oameni care varsă flăcări”, „ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie ascuțită.”

Observăm de asemenea o pereche de cuvinte asociate cu Dumnezeu, care se repetă: „bunătatea și credincioșia” (v. 3 și v. 10). În traducerea greacă a Noului Testament, acestea sunt redate ca „harul și adevărul.”

Observații asupra textului: nu putem decât să ne imaginăm cât de dificilă trebuie să fi fost perioada aceasta pentru împăratul David. Din perspectiva lui Dumnezeu, din perspectiva cerului, el era împăratul legitim al lui Israel. Perspectiva istorică, perspectiva de jos, era însă foarte diferită. David era prigonit și era ocărât de oameni v. 3b). În ciuda tuturor aparențelor însă, David „se încăpățânează” sau, mai bine zis, alege să se încreadă în Dumnezeu. El știe că indiferent de ceea ce spun și fac oamenii, ceea ce contează, în ultimă instanță, este ceea ce spune Dumnezeu despre el și ceea ce face Dumnezeu pentru el. Contrastul este cât se poate de clar subliniat în v. 3: „prigonitorul îmi aruncă ocări,” afirmație care este încadrată însă de alte două afirmații: „El (Dumnezeu) îmi va trimite izbăvire din cer” și, mai apoi, „Dumnezeu își va trimite bunătatea și credincioșia.” David este încredințat că „Dumnezeu lucrează pentru el” (v. 2b), astfel că răul pe care vrăjmașii îl pregătesc pentru el se va întoarce împotriva capului lor: „Îmi săpaseră o groapă înainte, dar au căzut ei în ea.” (v. 6). Să observăm că dorința repetată lui David nu este promovarea sa ca împărat, ci ca Dumnezeu să fie slăvit și slava Sa  să fie cunoscută: „Înalță-te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul să se întind slava Ta!” (v. 5 și v. 11). Dorința lui de a cânta laudele lui Dumnezeu este atât de mare, încât se va trezi în zori de zi,” pentru a o face.

Aplicații:

1. Adeseori viața concretă pe care o trăim pare atât de diferită de promisiunile cerești primite. În astfel de momente, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne înălțăm către cer în rugăciune. Chiar dacă contextul istoric pe care îl traversăm nu va deveni ceresc, Cerul va umple inimile noastre.
2. Așa cum David a fost persecutat și batjocorit, Hristosul, Fiul lui David, a fost persecutat și batjocorit. Nu doar atât, dar a fost ucis de mâna vrăjmașilor și așezat într-o peșteră așa cum David se află în contextul acestui psalm într-o peșteră. Pentru că Dumnezeu a fost cu El însă, a fost izbăvit din peșteră. Tocmai răul pe care vrăjmașii I l-au făcut s-a dovedit a fi modul în care Dumnezeu a lucrat pentru a aduce binecuvântare și pentru a-Și înălța Fiul.

Citirea Bibliei:

Sarbatoriti:

Oprea Lidia
Ciortuz Aneta
Birta Elisabeta
Sadagurschi Otilia

Anunturi:

1. Sâmbătă, 11.07, a avut loc pe Muntele Mic (Caraș Severin) nunta lui Sebastian Boangiu cu Brigitte Dunca. Să ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvânteze noua familie.
2. Mulțumim tuturor celor care au dăruit pentru fratele Daniel Oprean și familia dumnealui.
3. În seara aceasta ne bucurăm să îl avem din nou împreună cu noi pe fratele Emil Bartoș. Dumnealui va continua studiul din Eclesiastul.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!