Arhiva pentru luna: iunie, 2020

Uniți în rugăciune

Săptămâna 28 iunie-4 iulie: pentru lucrarea muzicală a bisericii.

 

Continuăm să ne rugăm pentru încă un departament al lucrării din biserica noastră, cel muzica. Vă reamintim că în ultimele săptămâni ne-am rugat pentru diferitele lucrări care se desfășoară în biserica noastră:
(1) Departamentul tehnic

(2) Lucrarea cu copiii

(3) Awana

(4) Tinerii

(5) Familiile tinere.

Scopul principal al prezentării acestor lucrări aici este să ne rugăm pentru ele. În același timp însă, dorim să le cunoaștem, să îi cunoaștem și să îi încurajăm pe cei implicați și, dacă este cazul, să ne implicăm și noi!

Lucrarea muzicală de la Betania este împărțită în mai multe depatamente:

(1) Cântarea comună. Aici coordonator este Lucian Boangiu, ajutat de Ovidiu Căpușan (pian) Cristian Jurescu, Ion Costache, Gabriel Sadagurschi (voce).

(2) Corul. Acesta este dirijat de Carol Budai și Ovidiu Voaideș, fiind acompaniat de Ovidiu Căpușan.

(3) Orchestra. Orchestra este dirijată de Carol Budai.

(4) Sola Gratia. Sola Gratia este un dublu-cvartet coordonat de Carol Budai.

 

Ca text inspirativ, vom folosi Psalmul 40:3a: „Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.” Privind la acest scurt verset înțelegem că: (1) Muzica este darul lui Dumnezeu. El este Cel care pune cântarea în gura noastră. (2) Cea mai plăcută cântare, înaintea lui Dumnezeu, este aceea care izvorăște dintr-un suflet mântuit, răscumpărat. David primește cântare după ce Domnul a întins mâna și l-a scos din groapa pieirii (vezi v. 1 și 2). (3) Scopul cântărilor noastre trebuie să rămână Dumnezeu. Noi nu cântăm pentru că ne place, pentru a ne etala talentele sau pentru a genera anumite emoții, ci pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Cântarea noastră este de clar definită în acest verset: ea este „o laudă pentru Dumnezeul nostru!” Așa să ne ajute Domnul să o păstrăm!

Motive de rugăciune:

1. 1. Mulțumim pentru darul muzicii. Mai important însă, îi mulțumim Domnului pentru darul salvării și pentru că gloria Lui și lucrarea Lui rămân motivele pentru care cântăm. Mulțumim pentru bucuria de a cânta împreună, de a ne uni nu doar vocile, dar și inimile. Mulțumim pentru toți cei implicați, pentru jertfa și devotamentul lor. Mulțumim pentru aceia care ne-au binecuvântat prin cântarea lor în perioada de izolare. Mulțumim pentru departamentul tehnic care susține lucrarea muzicală a bisericii.
2. Ne rugăm ca restricțiile să fie ridicate cât mai grabnic, iar activitățile muzicale (cor, orchestră, grupul Sola Gratia) să poată fi reluate cât mai curând.
3. Ne rugăm pentru cei implicați în coordonarea diferitelor lucrări muzicale, pentru răbdare, putere, înțelepciune.
4. Ne rugăm pentru pianistul bisericii noastre, Ovidiu Căpușan. Mulțumim pentru el, cerem putere și energie, dar în același timp ne rugăm să se mai găsească persoane dăruite care să ajute în lucrarea aceasta. Continuăm să o aducem în rugăciunile noastre pe Laura Leontiuc care pentru o perioadă a cântat la pian în adunarea noastră, dar acum se luptă cu boala.
5. Cel mai important, ne rugăm ca cei care cântă să o facă din inimi curate, motivația de dragostea Celui care ne-a iubit mai întâi, atunci când Și-a dat viața pentru noi: Isus Hristos, același ieri și azi și în veci!

---

Studiu biblic

Psalmii 42-43

 

Sinteza studiului: Momentele de descurajare sau depresie sunt o realitate și în viața celor credincioși, dar tocmai în astfel de clipe descoperim suficiența lui Dumnezeu pentru salvarea noastră deplină.

 

Structura textului: Chiar dacă cei doi psalmi, 42 și 43, pot fi abordați și separat, există mai multe argumente care ne determină să credem că ceele două capitole formează un text unitar: (1) În primul rând, refrenul: „Pentru ce te mâhnești suflete și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu , căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul  meu.” care apare de două ori în Ps. 42 (v. 5 și 11), dar și în Ps. 43:5. (2) În al doilea rând avem afirmația din Ps. 42:9b: „Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmașului?” care este reluată și în Ps. 43:2b, cuvântu cu cuvânt. (3) Suntem în cea de-a doua carte a psalmilor, iar primii psalmi, de la 42-49 sunt atribuiți fiilor lui Core. Mențiunea este făcută la începutul fiecărui psalm, cu excepția Ps. 43, o indicație că acesta este strâns legat de 42 și are același autor.

Structura textului este dată de refrenul care se repetă de trei ori, în 42:5, 11 și 43:5. Astfel avem:

-prima secțiune: 42: 1-4, urmată de refrenul din v. 5.

-a doua secțiune: 42:6-10, urmată de refrenul din v. 11

-a treia secțiune: 43:1-4, urmată de refrenul din v. 5.

 

Cuvinte și expresii cheie: textul conține expresii care sugerează starea de descurajare și de slăbiciune:

sete puternică (42:1-2), lacrimi (42:3), a vărsa focul inimii (42:4), mâhnire (42:5, 6, 11, 43:5), gemete (42:5, 11, 43:5), apele care trec peste suflet (42:7), întristare (42:9, 43:2), apăsare (42:9, 43:2), oase sfărâmate (42:10).

 

Observații pe marginea textului: la fel ca în cazul altor psalmi, autorul nu precizează contextul istoric exact în care se găsește. Psalmul începe cu o afirmație deosebit de puternică: este însetat după prezența lui Dumnezeu (42:1-2). În psalmul 43 se face o afirmație paralelă. Practic este exprimat același adevăr, dar în cuvinte diferite: „atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu care este bucuria și veselia mea.” (43:4) Se pare că este vorba despre o persoană care era implicată în lucrarea de la templu și, în trecut, conducea mulțimea în închinare (42:4). Acum se afla departe (42:6, 43:3) și era în imposibilitatea de a mai participa la închinare, dar tânjea după lucrul acesta. Nu doar atât, era în mijlocul vrăjmașilor care, prin prisma cuvintelor pe care le rostesc, se pare că nu făceau parte din poporul lui Dumnezeu. Aceștia îl batjocoreau, sugerându-i că Dumnezeu l-a părăsit și l-a uitat (42:3, 42:9, 42:10, 43:1, 43:2). Întregul text este străbătut de două fire. Pe de o  parte este vorba despre întristare profundă. Psalmistul este însetat și înfometat, dar se hrănește cu lacrimi. Își dorește să fie în mijlocul poporului la închinare, dar este departe, înconjurat de vrăjmași. Își amintește strigătele de bucurie și mulțumire ale mulțimii, dar aude doar batjocurile vrăjmașilor. Pe altă parte, psalmul este străbătut de un fir al nădejdii. Psalmistul este încredințat că va fi izbăvit. Așa cum îl dorește pe Dumnezeu și nimic altceva, Dumnezeu și nimic altceva este suficient pentru a-i oferi nădejdea neclintită că totul se va termina cu bine și va fi mântuit. Precum Avraam, autorul trăiește prin credință, „nădăjduind împotriva oricărei nădejdi.” (vezi Romani 4).

 

Aplicații practice:

1. Copiii lui Dumnezeu nu sunt scutiți de clipe de descurajare și chiar de depresie. Cartea Psalmilor stă ca o mărturie că uneori credincioșii trebuie să treacă prin văi adânci.
2. Chiar și în această situație neagră psalmistul stă de vorbă cu Dumnezeu, împărtășindu-i nedumeririle.
3. Psalmistul stă de vorbă însă și cu el însuși. El nu se lasă condus de impresiile și emoțiile sale, ci își strunește lumea interioară.
4. Dumnezeu este suficient pentru orice situație în care ne-am afla. Dumnezeu însuși este suficient pentru a ne oferi o salvare și o satisfacție deplină.

---

Săptămâna aceasta în istoria bisericii și a lumii…

 

28 iunie 195: moare Irineu, episcopul Lionului (Franța), considerat de unii primul teolog al bisericii creștine. Acesta a avut un aport deosebit în ceea ce privește canonul, adică stabilirea cărților care alcătuiesc Sfânta Scriptură.

28 iunie 1577: se naște pictorul flamand Peter Paul Rubens. Printre cele mai cunoscute picturi se numără Ridicarea Crucii și Coborârea de pe cruce.

1 iulie 1643: se întâlnește pentru prima dată adunarea de la Westminster. Aceștia vor întocmi Mărturisirea și Catehismul de la Westminster care vor rămâne un reper pentru protestanți și pentru credința evanghelică în general.

2 iulie 1505: o furtună violentă îl surprinde pe Martin Luther, pe atunci student la drept. Acesta se roagă Sfintei Ana să îl ajute, cu promisiunea că dacă va scăpa, se va face călugăr, promisiune pe care a onorat-o peste doar două săptămâni.

2 iulie 1865: William Booth înființează ceea ce mai târziu avea să devină Armata Salvării, o lucrare printre sărmanii și necredincioșii Londrei.

(informațiile sunt preluate de pe christianitytoday.com Traducerea: Valentin Făt)

---

Citirea Bibliei:

28 iunie	Deuteronom	33, 34	Psalmul	119:145-176	Isaia	60	Matei	8
29 iunie	Iosua	1	Psalmul	120, 121, 122	Isaia	61	Matei	9
30 iunie	Iosua	2	Psalmul	123, 124, 125	Isaia	62	Matei	10
1 iulie	Iosua	3	Psalmul	126, 127, 128	Isaia	63	Matei	11
2 iulie	Iosua	4	Psalmul	129, 130, 131	Isaia	64	Matei	12
3 iulie	Iosua	5, 6:1-5	Psalmul	132, 133, 134	Isaia	65	Matei	13
4 iulie	Iosua	6:6-27	Psalmul	135, 136	Isaia	66	Matei	14

Sarbatoriti:

Iacob Adrian

Liubimirescu Luminiţa

Copocean Sorin

Fomitescu Corina

Pop-Murariu Filip

Bota Vasile

Rusu Iasmina

Motescu Daniela

Ispas Stela

Oprea Dorin

 

Anunturi:

De marți, 30 iunie, se reiau întâlnirile de rugăciune, începând cu orele 17:00.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, duminică, 5 iulie, ne vom împărtăși la Masa Domnului.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia ONLINE:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
CUI: 5189254 (daca se cere CUI-ul beneficiarului)
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!

Studiu biblic – Psalmul 22

 

Încă de la început, observăm contrastul puternic dintre psalmul acesta și cei doi psalmi care îl precedă. Psalmul 20 începe cu rugăciunea „Să te asculte Domnul în ziua necazului.” (v. 1) și se încheie cu convingerea fermă că Dumnezeu va asculta și va lucra: „Știu de acum că Domnul scapă pe Unsul Său și-i va răspunde din ceruri, din locașul Lui cel sfânt.” (v. 6). Mai mult, chiar dacă împăratul trebuie să pornească lupta împotriva vrăjmașilor, el este înconjurat de poporul care îl iubește și se roagă pentru salvarea lui: „Scapă Doamne pe Împăratul și ascultă-ne când te chemăm.” (v. 9) Psalmul 21 este o continuare logică a psalmului care îl precedă. Dacă acolo se cerea biruință și ocrotire, acestea au devenit deja o realitate, iar David sărbătorește bunătatea Domnului: „Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i-o dai tu. Și cum îl umple de veselie ajutorul Tău! I-ai dat tot ce-i dorea inima și n-ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.” Psamul 22 începe însă pe o notă total diferită. Încercarea și suferința în care împăratul David se află aici sunt extreme. Nu doar atât, dar el este părăsit de toți cei dragi și este înconjurat doar de vrăjmași. Ceea ce este cel mai grav este faptul că împăratul simte că Dumnezeu Însuși l-a părăsit: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?” (v.1) În Psalmul 21:1b: „Ajutorul Domnului îl umplea de veselie pe împărat.” În psalmul 22, „Dumnezeu se depărtează fără să ajute.” (v. 1b). Să ne apropiem mai întâi și să analizăm textul psalmului.

I. Analiza textului

1. Secțiunea 1: începe în v.1 și continuă până la v. 21.

Psalmul nu este încadrat într-un context istoric bine definit, dar suferința și încercarea prin care trece împăratul David sunt extreme. Ce face ca suferința să fie atât de intensă?

Mai întâi, se pare că este vorba despre suferință fizică: „Am ajuns ca apa care se scurge și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înlăuntrul meu. Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morți. (…) mi-au străpuns mânile și picioarele: toate oasele aș putea să mi le număr.” (v. 14-15, 16c, 17a).

Mergând mai departe, este vorba despre răutatea oamenilor, a vrăjmașilor care îl înconjoară. În jurul lui nu se află absolut nimeni binevoitor, care ar putea întinde o mână de ajutor: „nimeni nu-mi vine-n ajutor.” (v. 11b) Oamenii care îl înconjoară sunt violenți și sunt descriși prin imaginile unor animale agresive: „O mulțime de tauri sunt împrejurul meu (…) ca un leu care sfâșie și răcnește (…) niște câini mă înconjoară (…) ghiarele câinilor.” (v. 12, 13, 16, 20b). Situația este extrem de grea nu doar din pricina faptului că acești vrăjmași îl fac să sufere fizic, dar, mai ales, din pricina ocărilor, a batjocurilor pe care le aruncă. Paradoxal, poporul care mai devreme se ruga pentru biruința împăratului, acum îl insultă: „am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor .” (v. 6b). Partea cea mai dureroasă este că aceștia interpretează situația de față ca pe o dovadă concludentă că, deși împăratul susținea care are parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, situația de față dovedește contrariul: Dumnezeu l-a părăsit și îl pedepsește: „Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească fiindcă-l iubește.” (v. 7, 8)

Un ultim aspect care face ca suferința să fie intensă este senzația împăratului că, într-adevăr, Dumnezeu l-a părăsit. Prezența Lui nu este simțită, iar strigătele sale par să nu găsească niciun ecou. Situația nu are sens pentru împăratul David care își amintește de caracterul sfânt al lui Dumnezeu, de prezența Lui în mijlocul poporului, dar și de atâtea izbăviri pe care Dumnezeu le-a oferit în trecut.

În ciuda situației ce pare fără ieșire, împăratul strigă totuși către Domnul, nădăjduind că, într-un fel sau altul va fi scăpat: „Dar tu Doamne, nu Te depărta, Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! Scapă-mi sufletul de sabie și viața din ghiarele câinilor! Scapă-mă din gura leului și scoate-mă din coarnele bivolului.” (v.19-21)

Această primă secțiune generează o serie de întrebări: De ce trebuie împăratul să treacă pe aici? Nu fusese David uns ca împărat la porunca Domnului? Nu făcuse Dumnezeu un legământ special cu El? Aceste întrebări își găsesc răspunsul în cea de-a doua secțiune.

2. Secțiunea 2 începe în v. 22 și continuă până la finalul psalmului, v. 31.

Oricât de adâncă a fost încercarea descrisă în prima secțiune, împăratul a fost izbăvit, astfel că el reiterează credincioșia lui Dumnezeu care îl ascultă pe cel nenorocit și răspunde (v. 24). Ceea ce trebuie remarcat însă este că David nu mai se află în mijlocul vrăjmașilor care îl urăsc, precum în prima secțiune, ci în adunare, în mijlocul poporului. Acolo el proclamă puterea lui Dumnezeu celor pe care nu îi numește supușii, ci frații săi: „Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării (…) În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele.” (v. 22, 25).

Optimismul acestei secțiuni, pare să fie nelimitat, în contrast cu prima secțiune. Nu doar poporul lui Israel este inclus, ci „Toate neamurile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul, toate familiile pământului se vor închina înaintea Ta.” (v. 27). Această stare nu ține doar de o generație, ci „dreptatea lui Dumnezeu va fi vestită poporului care se va naște.” (v. 31).

Considerații finale:

1. Psalmul acesta nu își găsește semnificația completă în viața împăratului David, ci în viața Aceluia care este Fiul lui David, dar și Domnul lui și Domnul nostru: Isus Hristos. Prima secțiune descrie cu mare fidelitate suferința Domnului nostru la cruce. Suntem uimiți inclusiv de detaliile fizice care se potrivesc atât de bine. Psalmul anticipează însă toate celelalte elemente: ocara și strigătul Domnului nostru. Dumnezeu îngăduie ca Împăratul Său să treacă prin cele mai cumplite chinuri, dar mai apoi îl izbăvește, iar lucrarea Sa este vestită în toată lumea, tuturor generațiilor.
2. Psalmul ne reamintește că ceea ce a fost valabil în viața lui David și, suprem, în viața lui Hristos, este adevărat și pentru noi: suferința precede gloria. Drumul spre slavă este drumul crucii, iar experiența este uneori cumplită. Nu suntem chemați să ne identificăm cu Domnul nostru doar în mijlocul adunării care Îl laudă, dar și în mijlocul ocărilor.
3. O ultimă scurtă aplicație: Dumnezeu este și rămâne întotdeauna aproape!

---

Această săptămână în istoria bisericii și a lumii…

Pe 7 iunie, 1891, Charles H. Spurgeon își predica ultimul mesaj la Metropolitan Tabernacle, Londra. De-a lungul lucrării sale de predicator, audiența medie în fața căreia predica a fost de 6000 de persoane.

Pe 8 iunie, 1794, revoluționarii francezi caută să înlocuiască creștinismul cu o religie deistă la bază căreia se află triada „Libertate, Egalitate, Fraternitate.” Aceștia au redenumit bisericile drept „Temple ale rațiunii” și au anunțat un nou calendar de 10 zile, cu sărbători care comemorau evenimente din cadrul Revoluției Franceze. În timpul acestei „domnii a terorii,” 1400 de oameni și-au pierdut capetele. Napoleon a recunoscut din nou biserica, în 1804, după care l-a arestat pe Papa Pius al VII-lea.

Pe 9 iunie, 68, Nero Claudius, cezarul la care apostolul Pavel a apelat pentru judecată (vezi Fapte 25:10) și care a ordonat prima persecuție a creștinilor, se sinucide.

Pe 9 iunie, 1834, moare William Carey, adeseori numit „părintele misiunii protestante moderne.” Acesta a petrecut 41 de ani în India, fără niciun fel de concediu. Lucrarea lui misionară a dus la convertirea a doar 700 de persoane, dar pe lângă aceasta a pus bazele unei fundații pentru traducerea Bibliei, educație și reformă socială. Carey  a fost o inspirație pentru vasta mișcare misionară din secolul 19, în mod deosebit prin strigătul său: „Așteptați lucruri mari; încercați lucruri mari.”

Pe 11 iunie, 1850, se naște lângă New York David C. Cook, un pionier al publicării materialelor pentru școala duminicală. La moartea sa, în 1927, compania pe care o fondase publica cele mai multe materiale pentru școala duminicală din întreaga lume.

Pe 12 iunie, 1744, este ordinat David Brainerd, ca misionar pentru indienii din New England, de către Biserica Prezbiteriană. În următorii trei ani, acesta s-a bucurat de succes în demersurile lui misionare, dar a murit de tuberculoză la vârsta de doar 29 de ani.

Pe 13 iunie, 1525, se căsătorește reformatorul german, Martin Luther cu Katherine von Bora, cu 16 ani mai tânără decât el. Aceasta, alături de alte călugărițe, fuseseră „furate” din mănăstirea lor cu 2 ani mai devreme, în butoaie goale de hering. La acea vreme mulți au perceput această căsătorie ca fiind scandaloasă. A durat 21 de ani și a fost una fericită.

(Informațiile de mai sus sunt preluate de pe christianitytoday.com Traducerea: Valentin Făt)

---

Citirea Bibliei:

7 iunie	Deuteronom	11	Psalmul	95, 96	Isaia	39	Apocalipsa	9
8 iunie	Deuteronom	12	Psalmul	97, 98	Isaia	40	Apocalipsa	10
9 iunie	Deuteronom	13, 14	Psalmul	99, 100, 101	Isaia	41	Apocalipsa	11
10 iunie	Deuteronom	15	Psalmul	102	Isaia	42	Apocalipsa	12
11 iunie	Deuteronom	16	Psalmul	103	Isaia	43	Apocalipsa	13
12 iunie	Deuteronom	17	Psalmul	104	Isaia	44	Apocalipsa	14
13 iunie	Deuteronom	18	Psalmul	105	Isaia	45	Apocalipsa	15

Sarbatoriti:

Costache Elena
Murariu Gica
Murariu Emanuela
Lupuţ Bianca
Bordeianu Elena Adriana
Hriţcu Ionatan

Anunturi:

Să ne rugăm pentru adolescenții și tinerii noștri care în perioada următoare au de dat examene: Sara Secară, Doroteea Pop, David Budai, David Rusu, Clara Dunca-capacitate, Sami Nica-bacalaureat, Sara Nica și Claudia Catana-sesiune.

Reamintim datele bancare ale bisericii noastre, celor care doresc să își trimită dărnicia în această perioadă, în care lucrul acesta nu poate fi făcut prin prezența fizică la biserică:

Date bancare:
Beneficiar: Biserica Baptista Betania
CUI: 5189254 (daca se cere CUI-ul beneficiarului)
Cont IBAN: RO68BRDE360SV76107493600

 

Pace celor ce vin,
Bucurie celor ce rămân,
Binecuvântare celor ce pleacă!