“Aşa este binecuvântat omul” (Psalmul 128:4]
Dacă eşti amabil cu cei din afară, dar nu cu cei din propria ta familie, ai probleme care trebuie discutate. Aşa că citeşte următorul lucru: “Copiii erau gălăgioşi, supărăcioşi, imposibili. Eram obosit şi sătul. Aşa că m-am hotărât să fug de toate şi să am o zi doar pentru mine – o zi în care să fac ce vreau eu. Voiam să profit la maxim şi să fiu cât vreau eu de lacom. Nu voiam să am grijă de nimeni altcineva decât de mine. Am ieşit în mare viteză din casă cu 60 de lire în buzunar. “In sfârşit, am reuşit!” mi-am spus eu în timp ce conduceam pe şosea. Ei bine, m-am dus la un magazin, m-am delectat într-o librărie şi am cumpărat colecţia de poezii ale lui Walt Witman Apoi m-am dus la McDonald’s şi am comandat doi hamburgeri, propria mea porţie mare de cartofi prăjiţi şi propria mea băutură mare. Am mâncat totul fără să fiu întrerupt, fără să dau nimănui murătura sau să şterg pe cineva la gură, la nas sau la fund. Apoi am mâncat cea mai mare îngheţată de ciocolată pe care am putut-o găsi. Eram liber! Aşa că m-am dus la cinema şi m-am uitat ia un film fără să cumpăr floricele de porumb, fără să tin pe nimeni în poală, fără să însoţesc pe nimeni la toaletă. Eram un om liber. Profitam la maxim – şi mă simţeam nefericit. Când am ajuns acasă, toată lumea dormea. Când am intrat încetişor în dormitor, soţia mi-a şoptit: “Ne-a fost dor de tine”. Am răspuns: “Şi mie”. Nu am mai fugit niciodată de acasă!” Psalmistul a scris: “Nevastă-ta este … înăuntrul casei tale; copiii tăi stau … împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul” (v. 3-4).

“Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vâ prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre”
În spatele oricărui lucru pe care-l faci se află un gând! Deci dacă eşti serios cu privire la schimbarea vieţii tale trebuie să schimbi modul în care gândeşti. Nu e un lucru uşor şi nu se întâmplă instantaneu Imaginează-te pe o barcă cu pilot automat fixată într-o anumită direcţie, iar apoi te hotărăşti brusc să mergi altundeva. Prima opţiune: puterea voinţei. Pui mâna pe volan şi îl faci să te ducă unde doreşti- prin simpla voinţă, învingi pilotul automat. Dar vei simţi o rezistenţă constantă. Braţele tale vor obosi şi când laşi volanul, ce să vezi? Barca va merge unde e programată să meargă Ai înţeles ideea? Aşa se întâmplă când încerci să-ţi schimbi viaţa prin puterea voinţei. „Mă voi forţa să nu mai beau, să nu mai înşel sau să nu mă mai îmbuib cu mâncare” şi aşa mai departe. Puterea voinţei tale poate produce schimbare numai pe termen scurt dar creează un stres constant deoarece nu te-ai confruntat cu cauza şi nu ţi-ai reprogramat mintea Schimbarea nu pare naturală şi astfel, în cele din urmă, te dai bătut, revii la vechile tipare şi spui. “Se pare că aşa sunt eu. Nu mă voi schimba niciodată”. A doua opţiune: puterea lui Dumnezeu Există o cale mai bună! Biblia spune: “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea mintii voastre ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu”. Schimbarea începe întotdeauna în mintea ta! Felul în care gândeşti determină felul în care simţi şi felul în care simţi determină felul în care te porţi. Poate spui: “Cum pot schimba modul în care gândesc?” Programându-ţi zilnic mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu. “Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? îndreptându-se după Cuvântul Tău” (Psalmul 119:9).

“De cate ori sa iert…?” (Matei 18:21)

Lameh a fost un descendent de-al lui Cain, unul din fiii lui Adam. Cand Cain l-a ucis pe fratele sau Abel, Dumnezeu a pus un semn asupra lui, spunand ca oricine il va ucide pe Cain va plati de sapte ori. Intr-o zi cineva l-a ranit pe Lameh, asa ca a cedat in fata resentimentului, l-a ucis pe vinovat si a spus. “Am omorat un om pentru rana mea … Cain va fi razbunat de sapte ori, Iar Lameh de saptezeci de ori cate sapte” (Geneza 4:23-24). In mintea lui, Lameh, a fost justificat ir mod absolut. Cel care i-a facut rau a platit. Filozofia lui Lameh a fost urmatoarea: daca ma lovest si eu te lovesc. Şi nu doar o data, ci de saptezeci de ori cate sapte. Duhul razbunarii nu este nicio data multumit. Mai simplu spus: “Nu pleaca!”

Asemenea lui Lameh, Petru a fost ranit de cineva apropiat lui si acest lucru nu s-a intamplat doar o data. Asa ca el s-a dus la Domnul Isus si L-a intrebat: “de cate ori sa iert pe fratele meu! De sapte ori?” Petru s-a gandit ca este extrem de generos si se astepta ca Isus sa-l bata pe umar, asa ca probabil nu a fost prea multumit cand Isus i-a dezumflat eul spunandu-i ca trebuie sa-l ierte “nu de sapte ori, ci de saptezeci de ori cate sapte”. De unde a luat Domnul Isus acest numar? Din Vechiul Testament. Isus cunostea bine Scriptura, asa ca a ales numarul cu buna stiinta. Cunostea filozofia lui Lameh! “Petre, o poti lua pe urmele lui Lameh si sa te razbuni sau Ma poti urma pe Mine si sa ierti tot mai mult; dar nu le poti face pe amandoua!”

“Frica de Domnul lungeşte zilele” (Proverbe 10:27)
Cultura noastră venerează starurile rock şi personalităţile sportive şi totuşi îi marginalizează deseori pe cei mai inteligenţi şi mai experimentaţi oameni. Ce nebunie! Ca familie a lui Dumnezeu trebuie să ne tratăm unii pe alţii potrivit valorilor Lui. Să ne gândim cum doreşte El să ne purtăm cu cei bătrâni. în primul rând, trebuie să-i cinstim: “să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău” (Levitic 19:32). Să remarcăm că este o poruncă, nu o opţiune. Dacă nu-i respecţi pe cei în vârstă, nu-L respecţi pe Dumnezeu; porunca aceasta poartă semnătura divină nu cea culturală! Aşa că tine-o minte şi învată-i şi pe copii despre ea. “Perii albi sunt o cunună de cinste ea se găseşte pe calea neprihănirii” (Proverbe 16:31). în al doilea rând, trebuie să-i încurajăm încurajarea nu înseamnă a-i trata de sus, a-i trata ca pe nişte copii şi a face totul în locul lor Aceste comportamente le distrug demnitatea şi îi privează de putere. A-i încuraja înseamnă a crede în abilităţile pe care li le-a dat Dumnezeu şi a sublinia calităţile lor pozitive şi productive înseamnă a-i motiva să rămână implicaţi în slujire semnificativă, nu doar a-i ţine ocupaţi cu sarcini lumeşti umilitoare lipsite de sens. Ei simt că pot aduce o schimbare când le sunt recunoscute abilităţile şi înţelepciunea. în al treilea rând, trebuie să-i sprijinim. Aceasta include ajutor financiar şi material oferit conform instrucţiunilor biblice practice) 1 Timotei 5:1-16). Cine nu face aşa înseamnă că “s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios” (v Sprijinirea lor înseamnă includerea lor în activităţile familiale şi bisericeşti ca parte vitală a acestora Sprijinirea lor necesită deopotrivă să vorbim cu Dumnezeu despre ei şi despre nevoile lor în mod regulat.